Exod 12
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Aşezarea Paştelor
12 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Luna(A) aceasta va fi pentru voi cea dintâi lună; ea va fi pentru voi cea dintâi lună a anului. 3 Vorbiţi întregii adunări a lui Israel şi spuneţi-i: ‘În ziua a zecea a acestei luni, fiecare om să ia un miel de fiecare familie, un miel de fiecare casă. 4 Dacă sunt prea puţini în casă pentru un miel, să-l ia cu vecinul lui cel mai de aproape, după numărul sufletelor; să faceţi socoteala cât poate mânca fiecare din mielul acesta. 5 Să fie un miel fără(B) cusur, de parte bărbătească, de un an; veţi putea să luaţi un miel sau un ied. 6 Să-l păstraţi până în ziua a(C) paisprezecea a lunii acesteia, şi toată adunarea lui Israel să-l înjunghie seara[a]. 7 Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. 8 Carnea s-o mănânce chiar în noaptea aceea, friptă la foc, şi anume s-o mănânce cu azimi(D) şi cu verdeţuri amare. 9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci să fie(E) fript la foc: atât capul, cât şi picioarele şi măruntaiele. 10 Să(F) nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa, şi dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc. 11 Când îl veţi mânca, să aveţi mijlocul încins, încălţămintele în picioare şi toiagul în mână şi să-l mâncaţi în grabă, căci sunt Paştele(G) Domnului. 12 În noaptea aceea, Eu voi trece(H) prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace, şi voi face judecată împotriva tuturor zeilor(I) Egiptului; Eu(J), Domnul. 13 Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14 Şi pomenirea(K) acestei zile s-o păstraţi şi s-o prăznuiţi printr-o sărbătoare(L) în cinstea Domnului; s-o prăznuiţi ca o(M) lege veşnică pentru urmaşii voştri. 15 Timp de şapte(N) zile, veţi mânca azimi. Din cea dintâi zi, veţi scoate aluatul din casele voastre, căci oricine va mânca pâine dospită din ziua întâi până în ziua a şaptea va fi nimicit(O) din Israel. 16 În ziua dintâi, veţi avea o adunare de sărbătoare(P) sfântă, şi în ziua a şaptea, veţi avea o adunare de sărbătoare sfântă. Să nu faceţi nicio muncă în zilele acelea; veţi putea numai să pregătiţi mâncarea fiecărui ins. 17 Să ţineţi Sărbătoarea Azimilor, căci chiar(Q) în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri. 18 În luna întâi, din a paisprezecea zi a lunii, seara, să mâncaţi azimi, până în seara zilei a douăzeci şi una a lunii(R). 19 Timp de(S) şapte zile, să nu se găsească aluat în casele voastre; căci oricine va mânca pâine dospită va fi nimicit(T) din adunarea lui Israel, fie străin, fie băştinaş. 20 Să nu mâncaţi pâine dospită, ci, în toate locuinţele voastre, să mâncaţi azimi’.” 21 Moise a chemat pe toţi bătrânii lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă de luaţi un miel(U) pentru familiile voastre şi înjunghiaţi Paştele. 22 Să luaţi(V) apoi un mănunchi de isop, să-l muiaţi în sângele din strachină şi să ungeţi(W) pragul de sus şi cei doi stâlpi ai uşii cu sângele din strachină. Nimeni din voi să nu iasă din casă până dimineaţa. 23 Când(X) va trece Domnul ca să lovească Egiptul şi va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi stâlpi ai uşii, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu(Y) va îngădui Nimicitorului(Z) să intre în casele voastre ca să vă lovească. 24 Să păziţi lucrul acesta ca o lege pentru voi şi pentru copiii voştri în veac. 25 Când veţi intra în ţara pe care v-o va da Domnul(AA), după făgăduinţa Lui, să ţineţi acest obicei sfânt. 26 Şi când(AB) vă vor întreba copiii voştri: ‘Ce înseamnă obiceiul acesta?’ 27 să răspundeţi(AC): ‘Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, care a trecut pe lângă casele copiilor lui Israel în Egipt, când a lovit Egiptul şi ne-a scăpat casele noastre’.” Poporul s-a(AD) plecat şi s-a închinat până la pământ. 28 Şi copiii lui Israel au plecat şi au făcut(AE) cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut.
Moartea întâilor născuţi
29 La(AF) miezul nopţii, Domnul a(AG) lovit pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la(AH) întâiul născut al lui Faraon, care şedea pe scaunul lui de domnie, până la întâiul născut al celui închis în temniţă şi până la toţi întâii-născuţi ai dobitoacelor. 30 Faraon s-a sculat noaptea, el şi toţi slujitorii lui, şi toţi egiptenii, şi au fost mari ţipete(AI) în Egipt, căci nu era casă unde să nu fie un mort. 31 În aceeaşi noapte, Faraon a chemat(AJ) pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă, ieşiţi din mijlocul poporului meu, voi şi(AK) copiii lui Israel. Duceţi-vă să slujiţi Domnului, cum aţi zis. 32 Luaţi-vă(AL) şi oile şi boii, cum aţi zis, duceţi-vă şi(AM) binecuvântaţi-mă.” 33 Egiptenii(AN) zoreau poporul şi se grăbeau să-i scoată din ţară, căci ziceau: „Altfel, toţi(AO) vom pieri.” 34 Poporul şi-a luat plămădeala (coca) înainte de a se dospi. Şi-au învelit postăvile cu plămădeala în haine şi le-au pus pe umeri. 35 Copiii lui Israel au făcut ce spusese Moise şi au cerut egiptenilor(AP) vase de argint, vase de aur şi haine. 36 Domnul a(AQ) făcut ca poporul să capete trecere înaintea egiptenilor, care le-au împlinit cererea. Şi astfel au(AR) jefuit pe egipteni.
Plecarea din Egipt
37 Copiii(AS) lui Israel au plecat din(AT) Ramses spre Sucot, în număr de aproape(AU) şase sute de mii de oameni care mergeau pe jos, afară de copii. 38 O mulţime de oameni de tot soiul s-au suit împreună cu ei; aveau şi turme însemnate de oi şi boi. 39 Cu plămădeala pe care o luaseră din Egipt şi care nu se dospise încă, au făcut turte fără aluat, căci fuseseră izgoniţi(AV) de egipteni fără să mai poată zăbovi şi fără să-şi ia merinde cu ei. 40 Şederea copiilor lui Israel în Egipt a fost de patru sute treizeci(AW) de ani. 41 Şi, după patru sute treizeci de ani, tocmai în ziua aceea, toate oştile(AX) Domnului au ieşit din ţara Egiptului. 42 Noaptea(AY) aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului, pentru că atunci i-a scos din ţara Egiptului. Noaptea aceea trebuie prăznuită în cinstea Domnului de toţi copiii lui Israel şi de urmaşii lor.
Chipul cum să se prăznuiască Paştele
43 Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca(AZ) privitoare la Paşte: niciun străin să nu mănânce din ele. 44 Să tai împrejur(BA) pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele. 45 Veneticul(BB) şi simbriaşul să nu mănânce. 46 Să nu le mănânce decât într-o singură casă; să nu luaţi deloc carne afară din casă şi să nu zdrobiţi(BC) niciun os. 47 Toată(BD) adunarea lui Israel să facă Paştele. 48 Dacă un străin(BE) care va locui la tine va vrea să facă Paştele Domnului, orice parte bărbătească din casa lui va trebui tăiată împrejur; apoi se va apropia să le facă, şi va fi ca şi băştinaşul, dar niciun netăiat împrejur să nu mănânce din ele. 49 Aceeaşi lege(BF) va fi pentru băştinaş ca şi pentru străinul care va locui în mijlocul vostru.” 50 Toţi copiii lui Israel au făcut cum poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron; aşa au făcut. 51 Şi chiar în ziua aceea(BG), Domnul a scos din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după(BH) oştile lor.
Footnotes
- Exod 12:6 Evreieşte: între cele două seri.
Exodul 12
Nouă Traducere În Limba Română
Mielul pascal şi azimile
12 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron în ţara Egiptului: 2 „Această lună va marca începutul lunilor; ea va fi pentru voi prima lună din an. 3 Spune întregii adunări a lui Israel ca, în ziua a zecea a acestei luni, să ia un miel[a] pentru fiecare familie, un miel pentru fiecare casă. 4 Dacă o familie este prea mică pentru un miel, ei vor trebui să-l împartă cu vecinul lor cel mai apropiat, după numărul persoanelor, iar mielul să fie împărţit după cât mănâncă fiecare om. 5 Mielul vostru să aibă un an şi să nu aibă meteahnă. Puteţi lua un miel sau un ied. 6 Să-l ţineţi până în ziua a paisprezecea a lunii, apoi întreaga adunare să-l înjunghie între cele două seri[b]. 7 Să ia din sângele lui şi să ungă cei doi uşori şi pragul de sus al caselor în care vor mânca. 8 Să mănânce mielul în aceeaşi noapte; să-l mănânce fript la foc, cu azime şi cu ierburi amare. 9 Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci fript la foc – capul, picioarele şi măruntaiele. 10 Să nu lăsaţi nimic din el până dimineaţă;[c] orice va rămâne din el până dimineaţa să fie ars. 11 Când îl veţi mânca să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână. Să-l mâncaţi în grabă căci este mielul de Paşte al Domnului. 12 Pentru că în noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lua viaţa tuturor întâilor născuţi din ţara Egiptului, atât ai oamenilor, cât şi ai animalelor şi îi voi judeca pe toţi zeii Egiptului. Eu sunt Domnul. 13 Sângele de pe casele în care locuiţi va fi un semn pentru voi: când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi şi urgia nu vă va distruge atunci când voi lovi ţara Egiptului. 14 Această zi va fi pentru voi o zi de aducere-aminte: să o comemoraţi ca pe o sărbătoare pentru Domnul; să o comemoraţi de-a lungul generaţiilor ca pe o sărbătoare dată printr-o poruncă veşnică. 15 Timp de şapte zile să mâncaţi azime. Chiar din prima zi să scoateţi aluatul din casele voastre, pentru că oricine mănâncă pâine dospită din prima până în a şaptea zi va fi nimicit din Israel. 16 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; în ziua a şaptea să aveţi, de asemenea, o adunare sfântă. Să nu faceţi nici o muncă în zilele acelea; doar ceea ce trebuie să mănânce fiecare, aceea să fie pregătit de voi. 17 Să ţineţi Sărbătoarea Azimelor, pentru că în aceeaşi zi am scos oştirile voastre din ţara Egiptului. Să ţineţi această zi în toate generaţiile, ca o poruncă veşnică. 18 În prima lună, din seara celei de-a paisprezecea zi până în seara celei de-a douăzeci şi una zi, să mâncaţi azime. 19 Timp de şapte zile să nu fie aluat în casele voastre, pentru că oricine mănâncă ce este dospit va fi nimicit din adunarea lui Israel, fie că este străin, fie că este băştinaş. 20 Să nu mâncaţi nimic dospit; numai azime să se mănânce în toate locuinţele voastre.“
21 Moise a convocat sfatul bătrânilor lui Israel şi le-a zis: „Duceţi-vă să vă alegeţi miei pentru clanurile voastre şi înjunghiaţi mielul de Paşte. 22 Luaţi un mănunchi de isop, înmuiaţi-l în sângele dintr-un vas şi ungeţi cu el pragul de sus şi cei doi uşori ai casei voastre. Nimeni să nu iasă în afara uşii casei până dimineaţa, 23 pentru că Domnul va trece să-i lovească pe egipteni. Când va vedea sângele pe pragul de sus şi pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă acea uşă şi nu va lăsa pe nimicitorul să intre în casele voastre şi să vă ia viaţa. 24 Să ţineţi acest lucru ca pe o poruncă veşnică pentru voi şi pentru copiii voştri. 25 Când veţi ajunge în ţara pe care Domnul v-o va da, aşa cum a promis, să păziţi această poruncă. 26 Când copiii voştri vă vor întreba: «Ce înseamnă acest lucru?», 27 voi să le răspundeţi: «Este jertfa de Paşte în cinstea Domnului, pentru că El a trecut pe lângă[d] casele noastre în Egipt, atunci când i-a lovit pe egipteni şi a scăpat familiile noastre.»“ Poporul s-a plecat la pământ şi s-a închinat. 28 Apoi israeliţii au plecat şi au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul lui Moise şi lui Aaron.
Moartea întâilor născuţi şi ieşirea din Egipt
29 La miezul nopţii Domnul a lovit toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la întâiul născut al lui Faraon, care stătea pe tronul său, până la întâiul născut al prizonierului, care era în temniţă, şi întâiul născut al tuturor vitelor. 30 Când Faraon, slujitorii săi şi toţi egiptenii s-au sculat noaptea, au fost mari ţipete în Egipt, pentru că nu era casă unde să nu fie cineva mort. 31 În aceeaşi noapte, el i-a chemat pe Moise şi pe Aaron şi lea zis: „Plecaţi! Ieşiţi în grabă din mijlocul poporului meu, voi şi toţi israeliţii. Duceţi-vă şi închinaţi-vă Domnului, aşa cum aţi zis. 32 Luaţi-vă turmele şi cirezile, aşa cum aţi cerut, plecaţi şi binecuvântaţimă.“
33 Egiptenii zoreau poporul ca să-l scoată cât mai repede afară din ţară, căci îşi ziceau: „Vom muri cu toţii!“ 34 Poporul şi-a luat aluatul înainte ca el să dospească, împreună cu vasele de frământat. Le-au înfăşurat în haine şi le-au pus pe umeri. 35 Israeliţii au făcut aşa cum le-a spus Moise; au cerut egiptenilor lucruri de argint şi de aur, precum şi îmbrăcăminte. 36 Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoinţă la egipteni şi aceştia le-au dat ce-au cerut. Şi astfel i-au prădat pe egipteni. 37 Israeliţii au călătorit pe jos, din Ramses spre Sucot; ei erau în jur de şase sute de mii de bărbaţi care mergeau pe jos, în afară de copii[e]. 38 O mulţime amestecată de oameni a plecat împreună cu ei, precum şi foarte multe cirezi de vite şi turme de oi. 39 Au făcut turte din aluatul nedospit pe care l-au adus din Egipt; aluatul nu era dospit, pentru că atunci când au fost izgoniţi n-au mai avut timp să-şi ia provizii.
40 Israeliţii au stat în Egipt[f] patru sute treizeci de ani. 41 La sfârşitul celor patru sute treizeci de ani, chiar în ziua aceea, toate oştirile Domnului au ieşit din ţara Egiptului. 42 Pentru că, în noaptea aceea, Domnul a vegheat ca să-i scoată din ţara Egiptului, toţi israeliţii şi toţi urmaşii lor trebuie să ţină aceeaşi noapte de veghe în cinstea Domnului.
Porunci privind Paştele
43 Domnul le-a zis lui Moise şi lui Aaron: „Aceasta este porunca cu privire la Paşte: nici un străin să nu mănânce mielul de Paşte, 44 dar orice sclav cumpărat poate mânca din el după ce a fost circumcis; 45 peregrinul sau slujitorul plătit să nu mănânce. 46 Să fie mâncat într-o singură casă; să nu scoateţi carnea afară din casă şi să nu-i zdrobiţi nici unul din oase. 47 Paştele să fie ţinut de întreaga adunare a lui Israel. 48 Dacă vreun străin care locuieşte la tine va dori să sărbătorească Paştele Domnului, toţi bărbaţii din familia lui să fie circumcişi; doar după aceea se poate apropia să sărbătorească. El va fi privit ca un băştinaş. Nici unul care este necircumcis să nu mănânce. 49 Va fi o singură lege atât pentru băştinaş, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul vostru.“ 50 Toţi israeliţii au făcut aşa cum le poruncise Domnul lui Moise şi lui Aaron. 51 În ziua aceea Domnul i-a scos pe israeliţi din ţara Egiptului, după oştirile lor.
Footnotes
- Exodul 12:3 Termenul ebraic poate desemna şi un ied (vezi v. 5)
- Exodul 12:6 Între amurg şi întunericul propriu-zis al nopţii; mai târziu, rabinii evrei susţineau că „prima seară” era momentul când căldura soarelui începea să scadă în intensitate, iar a doua seară începea cu amurgul (probabil undeva între orele 3-5 P.M.). În Mişna există un tratat în care se spune că mielul trebuie jertfit în jurul orei 2:30 P.M
- Exodul 12:10 TM; LXX adaugă: şi nici un os să nu i-l zdrobiţi (vezi şi v. 46)
- Exodul 12:27 Paşte (ebr.: pesah) vine de la ebraicul pasah (a trece/sări peste)
- Exodul 12:37 Sau: în afară de femei şi copii
- Exodul 12:40 TM; PentSam: în Canaan şi în Egipt; LXX: în Egipt şi în Canaan
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.