Şovăirea lui Moise

4 Moise a răspuns şi a zis: „Iată că n-au să mă creadă, nici n-au să asculte de glasul meu. Ci vor zice: ‘Nu ţi S-a arătat Domnul!’ ” ² Domnul i-a zis: „Ce ai în mână?” El a răspuns: „Un^(A) toiag.” ³ Domnul a zis: „Aruncă-l la pământ.” El l-a aruncat la pământ, şi toiagul s-a prefăcut într-un şarpe. Moise fugea de el. ⁴ Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna şi apucă-l de coadă.” El a întins mâna şi l-a apucat, şi şarpele s-a prefăcut iarăşi într-un toiag în mâna lui. ⁵ „Iată”, a zis Domnul, „ce vei face ca să creadă^(B) că ţi S-a arătat Domnul^(C), Dumnezeul părinţilor lor: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” ⁶ Domnul i-a mai zis: „Bagă-ţi mâna în sân.” El şi-a băgat mâna în sân; apoi a scos-o şi iată că mâna i se acoperise de lepră şi se făcuse albă ca^(D) zăpada. ⁷ Domnul a zis: „Bagă-ţi din nou mâna în sân.” El şi-a băgat din nou mâna în sân, apoi a scos-o din sân şi iată că mâna se făcuse^(E) iarăşi cum era carnea lui. ⁸ „Dacă nu te vor crede”, a zis Domnul, „şi nu vor asculta de glasul celui dintâi semn, vor crede glasul celui de al doilea semn. ⁹ Dacă nu vor crede nici aceste două semne şi nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din râu şi s-o torni pe pământ, şi apa^(F) pe care o vei lua din râu se va preface în sânge pe pământ.” ¹⁰ Moise a zis Domnului: „Ah! Doamne, eu nu sunt un om cu vorbirea uşoară şi cusurul acesta nu-i nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când vorbeşti Tu robului Tău, căci vorba şi limba^(G) îmi sunt încurcate.” ¹¹ Domnul i-a zis: „Cine^(H) a făcut gura omului? Şi cine face pe om mut sau surd, cu vedere sau orb? Oare nu Eu, Domnul? ¹² Du-te dar; Eu voi fi cu gura^(I) ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” ¹³ Moise a zis: „Ah, Doamne^(J), trimite pe cine vei vrea să trimiţi!” ¹⁴ Atunci, Domnul S-a mâniat pe Moise şi a zis: „Nu-i oare acolo fratele tău Aaron, Levitul? Ştiu că el vorbeşte uşor. Iată că el însuşi vine^(K) înaintea ta şi, când te va vedea, se va bucura în inima lui. ¹⁵ Tu îi vei vorbi^(L) şi vei pune^(M) cuvintele în gura lui, şi Eu voi fi cu gura ta şi cu gura lui şi vă voi^(N) învăţa ce veţi avea de făcut. ¹⁶ El va vorbi poporului pentru tine, îţi va sluji drept gură, şi tu vei ţine pentru el locul lui^(O) Dumnezeu. ¹⁷ Ia în mână^(P) toiagul acesta cu care vei face semnele.”

Moise, în Egipt

¹⁸ Moise a plecat şi, când s-a întors la socrul său Ietro, i-a zis: „Lasă-mă, te rog, să plec şi să mă întorc la fraţii mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.” Ietro a zis lui Moise: „Du-te în pace!” ¹⁹ Domnul a zis lui Moise în Madian: „Du-te, întoarce-te în Egipt, căci toţi^(Q) cei ce umblau să-ţi ia viaţa au murit.” ²⁰ Moise şi-a luat nevasta şi copiii, i-a pus călări pe măgari şi s-a întors în ţara Egiptului. Şi-a luat în mână toiagul^(R) lui Dumnezeu. ²¹ Domnul a zis lui Moise: „Plecând ca să te întorci în Egipt, vezi, toate minunile^(S) pe care ţi le pun în mână să le faci înaintea lui Faraon. Eu^(T) îi voi împietri inima, şi nu va lăsa pe popor să plece. ²² Tu vei zice lui Faraon: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Israel^(U) este fiul Meu, întâiul^(V) Meu născut. ²³ Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide^(W) pe fiul tău, pe întâiul tău născut»’.” ²⁴ În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit^(X) Domnul şi a vrut să-l^(Y) omoare. ²⁵ Sefora a luat o piatră ascuţită^(Z), a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.” ²⁶ Şi Domnul l-a lăsat. Atunci a zis ea: „Soţ de sânge!” din pricina tăierii împrejur.

Întâlnirea lui Moise cu Aaron

²⁷ Domnul a zis lui Aaron: „Du-te înaintea^(AA) lui Moise în pustie.” Aaron a plecat. A întâlnit pe Moise la muntele^(AB) lui Dumnezeu şi l-a sărutat. ²⁸ Moise a făcut^(AC) cunoscut lui Aaron toate cuvintele Domnului, care-l trimisese, şi toate semnele^(AD) pe care-i poruncise să le facă. ²⁹ Moise şi Aaron şi-au văzut de drum^(AE) şi au adunat pe toţi bătrânii copiilor lui Israel. ³⁰ Aaron^(AF) a istorisit toate cuvintele pe care le spusese Domnul lui Moise şi Moise a făcut semnele înaintea poporului. ³¹ Poporul a crezut^(AG). Astfel au aflat că Domnul cercetase^(AH) pe copiii lui Israel, că le văzuse^(AI) suferinţa şi s-au plecat^(AJ) şi s-au aruncat cu faţa la pământ^(AK).

Moise şi Aaron, înaintea lui Faraon

5 Moise şi Aaron s-au dus apoi la Faraon şi i-au zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Lasă pe poporul Meu să plece, ca să prăznuiască^(AL) în pustie un praznic în cinstea Mea’.” ² Faraon a răspuns: „Cine^(AM) este Domnul, ca să ascult de glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Eu nu cunosc pe Domnul şi nu voi^(AN) lăsa pe Israel să plece.” ³ Ei au zis: „Ni S-a arătat Dumnezeul evreilor. Dă-ne voie să facem un drum de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, pentru ca să nu ne bată cu ciumă sau cu sabie.” ⁴ Şi împăratul Egiptului le-a zis: „Moise şi Aaron, pentru ce abateţi poporul de la lucrul lui? Plecaţi la lucrările^(AO) voastre.”

Mărirea muncilor

⁵ Faraon a zis: „Iată că poporul acesta s-a^(AP) înmulţit acum în ţară, şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?” ⁶ Şi chiar în ziua aceea, Faraon a dat următoarea poruncă isprăvniceilor^(AQ) norodului şi logofeţilor: ⁷ „Să nu mai daţi poporului paie ca mai înainte pentru facerea cărămizilor, ci să se ducă singuri să strângă paie. ⁸ Totuşi să le cereţi acelaşi număr de cărămizi pe care le făceau mai înainte; să nu le scădeţi nimic din ele, căci sunt nişte leneşi, de aceea strigă mereu: ‘Haidem să aducem jertfe Dumnezeului nostru!’ ⁹ Să se dea mult de lucru oamenilor acestora, ca să aibă de lucru şi să nu mai umble după năluci.” ¹⁰ Isprăvniceii poporului şi logofeţii au venit şi au spus poporului: „Aşa vorbeşte Faraon: ‘Nu vă mai dau paie; ¹¹ duceţi-vă singuri de vă luaţi paie de unde veţi găsi, dar nu vi se scade nimic din lucrul vostru’.” ¹² Poporul s-a răspândit în toată ţara Egiptului, ca să strângă mirişte în loc de paie. ¹³ Isprăvniceii îi sileau zicând: „Isprăviţi-vă lucrul zi de zi, ca atunci când erau paie!” ¹⁴ Au bătut chiar pe logofeţii copiilor lui Israel, puşi peste ei de isprăvniceii lui Faraon. „Pentru ce”, li se zicea, „n-aţi isprăvit ieri şi azi, ca mai înainte, numărul de cărămizi care vă fusese hotărât?” ¹⁵ Logofeţii copiilor lui Israel s-au dus să se plângă la Faraon şi i-au zis: „Pentru ce te porţi aşa cu robii tăi? ¹⁶ Robilor tăi nu li se mai dau paie ca mai înainte, şi totuşi ni se spune: ‘Faceţi cărămizi!’ Ba încă, robii tăi sunt şi bătuţi, ca şi când poporul tău ar fi vinovat.” ¹⁷ Faraon a răspuns: „Sunteţi nişte leneşi şi nişte trântori! De aceea ziceţi: ‘Haidem să aducem jertfe Domnului!’ ¹⁸ Acum, duceţi-vă îndată de lucraţi; nu vi se vor da paie şi veţi face acelaşi număr de cărămizi.”

Cârtirea israeliţilor

¹⁹ Logofeţii copiilor lui Israel au văzut în ce stare nenorocită erau când li se zicea: „Nu vi se scade nimic din numărul de cărămizi, ci în fiecare zi să faceţi lucrul cuvenit unei zile.” ²⁰ Când au ieşit de la Faraon, au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care îi aşteptau. ²¹ Şi^(AR) le-au zis: „Să vă vadă Domnul şi să judece! Voi ne-aţi făcut urâţi lui Faraon şi slujitorilor lui; ba încă le-aţi dat sabia în mână ca să ne omoare.” ²² Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Doamne, pentru ce ai făcut un astfel de rău poporului acestuia? Pentru ce m-ai trimis? ²³ De când m-am dus la Faraon ca să-i vorbesc în Numele Tău, el face şi mai rău poporului acestuia, şi n-ai izbăvit pe poporul Tău.”

Izbăvirea, făgăduită

6 Domnul a zis lui Moise: „Vei vedea acum ce voi face lui Faraon: o mână puternică^(AS) îl va sili să-i lase să plece; da, o mână puternică îl va sili să-i izgonească^(AT) din ţara lui.” ² Dumnezeu a mai vorbit lui Moise şi i-a zis: „Eu sunt Domnul. ³ Eu M-am arătat lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul^(AU) Cel Atotputernic, dar n-am fost cunoscut de el sub Numele Meu ca ‘Domnul^(AV).’ ⁴ De asemenea, Mi-am^(AW) încheiat legământul Meu cu ei ca să^(AX) le dau ţara Canaan, ţara călătoriilor lor sfinte, în care au locuit ca străini. ⁵ Acum însă am^(AY) auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i ţin egiptenii în robie, şi Mi-am adus aminte de legământul Meu. ⁶ De aceea, spune copiilor lui Israel: ‘Eu^(AZ) sunt Domnul. Eu vă voi^(BA) izbăvi din muncile cu care vă apasă egiptenii, vă voi izbăvi din robia lor şi vă voi scăpa^(BB) cu braţ întins şi cu mari judecăţi. ⁷ Vă voi^(BC) lua ca popor al Meu; Eu voi^(BD) fi Dumnezeul vostru şi veţi cunoaşte că Eu, Domnul, Dumnezeul vostru, vă izbăvesc de muncile^(BE) cu care vă apasă egiptenii. ⁸ Eu vă voi duce în ţara pe care am jurat^(BF) că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov; Eu vă voi da-o în stăpânire; Eu, Domnul’.” ⁹ Astfel a vorbit Moise copiilor lui Israel. Dar deznădejdea şi robia aspră în care se aflau i-au împiedicat^(BG) să-l asculte pe Moise. ¹⁰ Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: ¹¹ „Du-te de vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, să lase pe copiii lui Israel să iasă din ţara lui.” ¹² Moise a răspuns în faţa Domnului: „Iată că nici copiii lui Israel nu m-au^(BH) ascultat. Cum are să m-asculte Faraon pe mine^(BI), care n-am o vorbire uşoară?” ¹³ Domnul a vorbit lui Moise şi lui Aaron şi le-a dat porunci cu privire la copiii lui Israel şi cu privire la Faraon, împăratul Egiptului, ca să scoată din ţara Egiptului pe copiii lui Israel.

Spiţa neamului lui Moise şi Aaron

¹⁴ Iată căpeteniile familiilor lor.

Fiii^(BJ) lui Ruben, întâiul născut al lui Israel: Enoh, Palu, Heţron şi Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. ¹⁵ Fiii lui Simeon^(BK): Iemuel, Iamin, Ohad, Iachin şi Ţohar; şi Saul, fiu născut dintr-o femeie canaanită. Acestea sunt familiile lui Simeon. ¹⁶ Iată numele fiilor^(BL) lui Levi, după spiţa neamului lor: Gherşon, Chehat şi Merari. Anii vieţii lui Levi au fost o sută treizeci şi şapte de ani. ¹⁷ Fiii^(BM) lui Gherşon: Libni şi Şimei şi familiile lor. ¹⁸ Fiii lui Chehat^(BN): Amram, Iţehar, Hebron şi Uziel. Anii vieţii lui Chehat au fost o sută treizeci şi trei de ani. ¹⁹ Fiii lui Merari^(BO): Mahli şi Muşi. Acestea sunt familiile lui Levi, după spiţa neamului lor. ²⁰ Amram^(BP) a luat de nevastă pe mătuşă-sa Iochebed şi ea i-a născut pe Aaron şi pe Moise. Anii vieţii lui Amram au fost o sută treizeci şi şapte de ani. ²¹ Fiii lui^(BQ) Iţehar: Core, Nefeg şi Zicri. ²² Fiii lui^(BR) Uziel: Mişael, Elţafan şi Sitri. ²³ Aaron a luat de nevastă pe Elişeba, fata lui Aminadab^(BS), sora lui Nahşon, şi ea i-a născut pe Nadab^(BT), Abihu, Eleazar şi Itamar. ²⁴ Fiii lui^(BU) Core: Asir, Elcana şi Abiasaf. Acestea sunt familiile coriţilor. ²⁵ Eleazar, fiul lui Aaron, a luat de nevastă pe una din fetele lui Putiel, şi ea^(BV) l-a născut pe Fineas. Acestea sunt căpeteniile familiilor leviţilor cu familiile lor. ²⁶ Aceştia sunt Aaron acela şi Moise acela, cărora^(BW) le-a zis Domnul: „Scoateţi din ţara Egiptului pe copiii lui Israel, după oştirile^(BX) lor.” ²⁷ Ei sunt aceia care au vorbit^(BY) lui Faraon, împăratul Egiptului, ca^(BZ) să scoată din Egipt pe copiii lui Israel. Aceştia sunt Moise acela şi Aaron acela. ²⁸ Când a vorbit Domnul lui Moise în ţara Egiptului, ²⁹ Domnul a zis lui Moise: „Eu^(CA) sunt Domnul. Spune^(CB) lui Faraon, împăratul Egiptului, tot ce-ţi spun.” ³⁰ Şi Moise a răspuns înaintea Domnului: „Iată că eu^(CC) nu vorbesc uşor. Cum are să m-asculte Faraon?”