Evrei 7-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

7 În adevăr, Melhisedec^(A) acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, ² care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii”, apoi şi „Împărat al Salemului”, adică „Împărat al păcii”; ³ fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. ⁴ Vedeţi bine dar cât de mare a fost el dacă^(B) până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! ⁵ Aceia^(C) dintre fiii lui Levi care îndeplinesc slujba de preoţi după Lege au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. ⁶ Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam şi^(D) a binecuvântat pe^(E) cel ce avea făgăduinţele. ⁷ Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. ⁸ Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială sunt nişte oameni muritori, pe când acolo, o ia cineva despre^(F) care se mărturiseşte că este viu. ⁹ Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; ¹⁰ căci era încă în coapsele strămoşului său când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam. ¹¹ Dacă^(G), dar, desăvârşirea ar fi fost cu putinţă prin preoţia leviţilor – căci sub preoţia aceasta a primit poporul Legea – ce nevoie mai era să se ridice un alt preot „după rânduiala lui Melhisedec”, şi nu după rânduiala lui Aaron? ¹² Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii. ¹³ În adevăr, Acela despre care sunt zise aceste lucruri face parte dintr-o altă seminţie, din care nimeni n-a slujit altarului. ¹⁴ Căci este vădit că Domnul nostru a ieşit din^(H) Iuda, seminţie despre care Moise n-a zis nimic cu privire la preoţie. ¹⁵ Lucrul acesta se face şi mai luminos când vedem ridicându-se după asemănarea lui Melhisedec un alt preot, ¹⁶ pus nu prin legea unei porunci pământeşti, ci prin puterea unei vieţi nepieritoare. ¹⁷ Fiindcă iată ce se mărturiseşte despre El: „Tu^(I) eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec”. ¹⁸ Astfel, pe de o parte se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei^(J) şi zădărniciei ei, ¹⁹ căci Legea^(K) n-a făcut nimic desăvârşit, şi pe de alta, se pune în loc o nădejde^(L) mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. ²⁰ Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – ²¹ căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat^(M) şi nu Se va căi: ‘Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’ ” –, ²² prin chiar faptul acesta, El s-a făcut^(N) chezaşul unui legământ mai bun. ²³ Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. ²⁴ Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. ²⁵ De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească^(O) pentru ei. ²⁶ Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt^(P), nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi^(Q) înălţat mai presus de ceruri, ²⁷ care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi^(R) pentru păcatele sale şi^(S) apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta^(T) l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. ²⁸ În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni^(U) supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care^(V) este desăvârşit pentru veşnicie.

8 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care^(W) S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ² ca slujitor al Locului Preasfânt^(X) şi al adevăratului cort^(Y), care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. ³ Orice mare preot^(Z) este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era^(AA) de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. ⁴ Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. ⁵ Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra^(AB) lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”^(AC), i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. ⁶ Dar, acum, Hristos a căpătat^(AD) o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. ⁷ În^(AE) adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. ⁸ Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată^(AF), vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou, ⁹ nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. ¹⁰ Dar iată^(AG) legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu^(AH) voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. ¹¹ Şi nu^(AI) vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. ¹² Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi^(AJ) fărădelegile lor.” ¹³ Prin faptul că zice^(AK): „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş^(AL) pământesc de închinare. ² În adevăr^(AM), s-a făcut un cort. În^(AN) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul^(AO), masa^(AP) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; ³ după^(AQ) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”^[a]. ⁴ El avea un altar de aur pentru tămâie şi^(AR) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas^(AS) de aur cu mană, toiagul lui Aaron^(AT), care înfrunzise, şi tablele^(AU) legământului. ⁵ Deasupra^(AV) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii^[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. ⁶ Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii^(AW) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. ⁷ Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată^(AX) pe an şi nu fără sânge, pe^(AY) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. ⁸ Prin aceasta, Duhul Sfânt^(AZ) arăta că^(BA) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. ⁹ Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care^(BB) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. ¹⁰ Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri^(BC), băuturi şi felurite^(BD) spălături, până^(BE) la o vreme de îndreptare. ¹¹ Dar Hristos a venit ca Mare Preot^(BF) al bunurilor^(BG) viitoare, a trecut prin^(BH) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, ¹² şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu^(BI) sânge de ţapi şi de viţei, ci^(BJ) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat^(BK) o răscumpărare veşnică^(BL). ¹³ Căci, dacă sângele^(BM) taurilor şi al ţapilor şi^(BN) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, ¹⁴ cu cât mai mult sângele^(BO) lui Hristos, care^(BP), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine^(BQ) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va^(BR) curăţi cugetul vostru de faptele^(BS) moarte, ca să slujiţi^(BT) Dumnezeului celui viu! ¹⁵ Şi tocmai^(BU) de aceea este El Mijlocitorul^(BV) unui legământ nou, pentru ca^(BW), prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei^(BX) ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. ¹⁶ În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. ¹⁷ Pentru că un testament^(BY) nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. ¹⁸ De aceea^(BZ), şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. ¹⁹ Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat^(CA) sânge de viţei şi de ţapi, cu^(CB) apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul ²⁰ şi a zis: „Acesta^(CC) este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi”. ²¹ De asemenea, a stropit cu sânge cortul^(CD) şi toate vasele pentru slujbă. ²² Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi^(CE) fără vărsare de sânge, nu este iertare. ²³ Dar, deoarece chipurile^(CF) lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. ²⁴ Căci^(CG) Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul^(CH) adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se^(CI) înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. ²⁵ Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot^(CJ) care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, ²⁶ fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul^(CK) veacurilor, S-a arătat o singură dată^(CL) ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. ²⁷ Şi^(CM), după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar^(CN) după aceea vine judecata, ²⁸ tot aşa, Hristos^(CO), după ce S-a adus^(CP) jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora^(CQ), Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor^(CR) ce-L aşteaptă.