Evrei 7:18-28

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

¹⁸ Astfel, pe de o parte se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei^(A) şi zădărniciei ei, ¹⁹ căci Legea^(B) n-a făcut nimic desăvârşit, şi pe de alta, se pune în loc o nădejde^(C) mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu. ²⁰ Şi fiindcă lucrul acesta nu s-a făcut fără jurământ – ²¹ căci, pe când leviţii se făceau preoţi fără jurământ, Isus S-a făcut preot prin jurământul Celui ce I-a zis: „Domnul a jurat^(D) şi nu Se va căi: ‘Tu eşti preot în veac după rânduiala lui Melhisedec’ ” –, ²² prin chiar faptul acesta, El s-a făcut^(E) chezaşul unui legământ mai bun. ²³ Mai mult, acolo au fost preoţi în mare număr, pentru că moartea îi împiedica să rămână pururea. ²⁴ Dar El, fiindcă rămâne „în veac”, are o preoţie care nu poate trece de la unul la altul. ²⁵ De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească^(F) pentru ei. ²⁶ Şi tocmai un astfel de Mare Preot ne trebuia: sfânt^(G), nevinovat, fără pată, despărţit de păcătoşi şi^(H) înălţat mai presus de ceruri, ²⁷ care n-are nevoie, ca ceilalţi mari preoţi, să aducă jertfe în fiecare zi, întâi^(I) pentru păcatele sale şi^(J) apoi pentru păcatele norodului, căci lucrul acesta^(K) l-a făcut odată pentru totdeauna, când S-a adus jertfă pe Sine Însuşi. ²⁸ În adevăr, Legea pune mari preoţi pe nişte oameni^(L) supuşi slăbiciunii, dar cuvântul jurământului, făcut după ce a fost dată Legea, pune pe Fiul, care^(M) este desăvârşit pentru veşnicie.