Add parallel Print Page Options

14 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot(A) însemnat, care(B) a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să(C) rămânem tari în mărturisirea noastră. 15 Căci n-avem(D) un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit(E) ca şi noi, dar(F) fără păcat. 16 (G) ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

În adevăr, orice mare preot luat din mijlocul oamenilor este pus(H) pentru oameni în(I) lucrurile privitoare la Dumnezeu, ca(J) să aducă daruri şi jertfe pentru păcate. El(K) poate fi îngăduitor cu cei neştiutori şi rătăciţi, fiindcă şi(L) el este cuprins de slăbiciune. Şi, din pricina(M) acestei slăbiciuni, trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale norodului. Nimeni(N) nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron(O). Tot aşa(P) şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul(Q) Meu, astăzi Te-am născut”. Şi, cum zice iarăşi într-alt loc: „Tu(R) eşti preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând(S) rugăciuni şi cereri cu(T) strigăte mari şi cu lacrimi către Cel ce(U) putea să-L izbăvească de la(V) moarte şi fiind ascultat din pricina evlaviei Lui, măcar(W) că era Fiu, a învăţat să asculte(X) prin lucrurile pe care le-a suferit. Şi, după ce a fost făcut desăvârşit(Y), S-a făcut pentru toţi cei ce-L ascultă urzitorul unei mântuiri veşnice, 10 căci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot „după(Z) rânduiala lui Melhisedec”.