Evrei 4:1-3

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

4 Să^(A) luăm dar bine seama ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, niciunul din voi să nu se pomenească venit prea târziu. ² Căci şi nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor, dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit. ³ Pe când noi^(B), fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El când a zis: „Am^(C) jurat în mânia Mea că nu vor intra în odihna Mea!” Măcar că lucrările Lui fuseseră isprăvite încă de la întemeierea lumii.