Evrei 12:1-13

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

12 Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să^(A) dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să^(B) alergăm cu stăruinţă^(C) în alergarea care ne stă înainte. ² Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care^(D), pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade^(E) la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ³ Uitaţi-vă dar^(F) cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca^(G) nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. ⁴ Voi nu v-aţi împotrivit încă^(H) până la sânge în lupta împotriva păcatului. ⁵ Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu^(I) dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. ⁶ Căci Domnul pedepseşte pe^(J) cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte.” ⁷ Suferiţi^(K) pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? ⁸ Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care^(L) toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. ⁹ Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui^(M) duhurilor şi să trăim? ¹⁰ Căci ei, în adevăr, ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine, dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca^(N) să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. ¹¹ Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada^(O) dătătoare de pace a neprihănirii. ¹² Întăriţi-vă^(P) dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; ¹³ croiţi^(Q) cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci^(R) mai degrabă să fie vindecat.