Fiul, superior îngerilor

În trecut, Dumnezeu le-a vorbit strămoşilor noştri prin profeţi de multe ori şi în multe feluri, însă în aceste zile de pe urmă El ne-a vorbit prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin Care a făcut veacurile. El, Care este oglindirea Slavei şi reprezentarea exactă a naturii Lui şi Care susţine toate lucrurile prin Cuvântul puterii Lui, a realizat curăţirea de păcate şi S-a aşezat la dreapta Măreţiei, în înălţimi, devenind cu atât mai superior decât îngerii, cu cât Numele pe care l-a moştenit este mai minunat decât al lor.

Căci căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:

„Tu eşti Fiul Meu!
    Astăzi Te-am născut!“[a]?

Şi, din nou:

„Eu voi fi Tatăl Lui,
    iar El va fi Fiul Meu.“[b]

Şi, din nou, când Îl aduce în lume pe întâiul născut[c], spune:

„Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“[d]

Iar despre îngeri spune:

„Din vânturi El Îşi face îngeri
    şi din flăcări de foc – slujitori.“[e]

Însă despre Fiul zice:

„Tronul Tău, Dumnezeule, este pentru veci de veci,
    iar sceptrul Împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
    de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
        cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.“[f]

10 Şi:

„Tu, Doamne, ai întemeiat la început pământul,
    iar cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
11 Ele vor pieri, dar Tu rămâi.
    Toate se vor învechi ca o haină.
12 Le vei înfăşura ca pe un veşmânt
    şi vor fi schimbate ca pe o haină.
Tu însă rămâi Acelaşi
    şi anii Tăi nu se vor sfârşi.“[g]

13 Dar căruia dintre îngeri i-a zis vreodată:

„Şezi la dreapta Mea
    până voi face din duşmanii Tăi
    aşternut al picioarelor Tale!“[h]?

14 Nu sunt ei toţi duhuri slujitoare, trimise să-i slujească pe cei ce urmează să moştenească mântuirea?

O mântuire atât de mare

De aceea, trebuie să dăm şi mai multă atenţie lucrurilor pe care le-am auzit, ca să nu fim îndepărtaţi de la ele. Căci dacă Cuvântul spus prin îngeri s-a dovedit sigur, iar fiecare abatere şi neascultare şi-a primit o pedeapsă dreaptă, cum vom scăpa noi, dacă suntem nepăsători faţă de o mântuire atât de mare?! Ea a fost spusă la început de Domnul şi ne-a fost adeverită de către cei ce L-au auzit, în timp ce Dumnezeu Îşi întărea mărturia prin semne şi diferite minuni şi prin darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Lui.

Isus, făcut asemenea fraţilor Săi

Nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare, despre care vorbim, ci cineva a mărturisit solemn undeva, spunând:

„Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el
    şi fiul omului ca să-Ţi pese de el?
Totuşi, Tu l-ai făcut cu puţin[i] mai prejos decât pe îngeri
    şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste;
i-ai pus totul sub picioare.“[j]

Dacă i le-a supus pe toate, n-a lăsat nimic care să nu-i fie supus, dar acum încă nu vedem că toate îi sunt supuse. Îl vedem însă pe Isus, Care a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, încoronat acum cu slavă şi onoare datorită morţii pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi.

10 Cel pentru Care şi prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulţi fii la slavă, să-L desăvârşească prin suferinţe pe Autorul mântuirii lor. 11 Căci atât Cel Ce sfinţeşte, cât şi cei ce sunt sfinţiţi sunt toţi din Unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi, 12 spunând:

„Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei;
    Te voi lăuda în mijlocul adunării!“[k]

13 De asemenea, El spune:

„Îmi voi pune încrederea în El!“[l]

Şi, din nou, El spune:

„Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“[m]

14 Aşadar, întrucât copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morţii, care este diavolul[n], 15 şi să-i elibereze pe cei care toată viaţa lor erau ţinuţi în sclavie prin frica de moarte. 16 Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute[o] sămânţa[p] lui Avraam. 17 De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum fraţii Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos şi credincios în slujba lui Dumnezeu şi să facă ispăşire pentru păcatele poporului. 18 Pentru că El Însuşi a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercaţi.

Footnotes

  1. Evrei 1:5 Vezi Ps. 2:7
  2. Evrei 1:5 Vezi 2 Sa 7:14; 1 Cron. 17:13
  3. Evrei 1:6 Gr.: prototokos. Termenul înseamnă fie întâiul în ordine cronologică, putând fi tradus întâiul născut, fie întâiul în rang, acelaşi termen grecesc fiind folosit în LXX, Ps. 88:28 (89:27 în versiunea aceasta, precum şi în altele) cu acest sens: Îl voi face întâiul Meu născut, cel mai mare dintre regii pământului. Modul în care este folosit termenul în acest psalm mesianic indică mai degrabă prioritatea în rang, nu doar prioritatea în timp. Aşadar, în unele contexte sensul primar al termenului tokos (a da naştere la) s-a pierdut. Aici accentul este pe prioritatea în rang pe care Isus o are peste întreaga creaţie
  4. Evrei 1:6 Vezi LXX, Deut. 32:43
  5. Evrei 1:7 Vezi Ps. 104:4
  6. Evrei 1:9 Vezi Ps. 45:6,7
  7. Evrei 1:12 Vezi Ps. 102:25-27
  8. Evrei 1:13 Vezi Ps. 110:1
  9. Evrei 2:7 Sau: pentru puţină vreme, şi în v. 9
  10. Evrei 2:8 Vezi Ps. 8:4-6
  11. Evrei 2:12 Vezi Ps. 22:22
  12. Evrei 2:13 Vezi Is. 8:17
  13. Evrei 2:13 Vezi Is. 8:18
  14. Evrei 2:14 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator
  15. Evrei 2:16 Sau: că El nu de îngeri este preocupat, ci de
  16. Evrei 2:16 Termenul grecesc pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca, în cele mai multe cazuri, termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos