Evrei 8-10
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
8 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care(A) S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, 2 ca slujitor al Locului Preasfânt(B) şi al adevăratului cort(C), care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. 3 Orice mare preot(D) este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era(E) de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. 4 Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. 5 Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra(F) lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”(G), i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. 6 Dar, acum, Hristos a căpătat(H) o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. 7 În(I) adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. 8 Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată(J), vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou, 9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. 10 Dar iată(K) legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu(L) voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. 11 Şi nu(M) vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. 12 Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi(N) fărădelegile lor.” 13 Prin faptul că zice(O): „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.
9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş(P) pământesc de închinare. 2 În adevăr(Q), s-a făcut un cort. În(R) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul(S), masa(T) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; 3 după(U) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”[a]. 4 El avea un altar de aur pentru tămâie şi(V) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas(W) de aur cu mană, toiagul lui Aaron(X), care înfrunzise, şi tablele(Y) legământului. 5 Deasupra(Z) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. 6 Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii(AA) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. 7 Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată(AB) pe an şi nu fără sânge, pe(AC) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. 8 Prin aceasta, Duhul Sfânt(AD) arăta că(AE) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. 9 Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care(AF) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. 10 Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri(AG), băuturi şi felurite(AH) spălături, până(AI) la o vreme de îndreptare. 11 Dar Hristos a venit ca Mare Preot(AJ) al bunurilor(AK) viitoare, a trecut prin(AL) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, 12 şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu(AM) sânge de ţapi şi de viţei, ci(AN) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat(AO) o răscumpărare veşnică(AP). 13 Căci, dacă sângele(AQ) taurilor şi al ţapilor şi(AR) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, 14 cu cât mai mult sângele(AS) lui Hristos, care(AT), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine(AU) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va(AV) curăţi cugetul vostru de faptele(AW) moarte, ca să slujiţi(AX) Dumnezeului celui viu! 15 Şi tocmai(AY) de aceea este El Mijlocitorul(AZ) unui legământ nou, pentru ca(BA), prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei(BB) ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. 16 În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. 17 Pentru că un testament(BC) nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. 18 De aceea(BD), şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. 19 Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat(BE) sânge de viţei şi de ţapi, cu(BF) apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul 20 şi a zis: „Acesta(BG) este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi”. 21 De asemenea, a stropit cu sânge cortul(BH) şi toate vasele pentru slujbă. 22 Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi(BI) fără vărsare de sânge, nu este iertare. 23 Dar, deoarece chipurile(BJ) lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. 24 Căci(BK) Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul(BL) adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se(BM) înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. 25 Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot(BN) care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, 26 fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul(BO) veacurilor, S-a arătat o singură dată(BP) ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. 27 Şi(BQ), după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar(BR) după aceea vine judecata, 28 tot aşa, Hristos(BS), după ce S-a adus(BT) jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora(BU), Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor(BV) ce-L aşteaptă.
10 În adevăr, Legea, care are umbra(BW) bunurilor(BX) viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu(BY) poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi(BZ) pe cei ce se apropie. 2 Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? 3 Dar(CA) aducerea-aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; 4 căci este cu neputinţă(CB) ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. 5 De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; 6 n-ai primit nici arderi de tot(CC), nici jertfe pentru păcat. 7 Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’ ” 8 După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), 9 apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. 10 Prin(CD) această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin(CE) jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. 11 Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare(CF) zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe care(CG) niciodată nu pot şterge păcatele, 12 El(CH), dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu 13 şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii(CI) Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci printr-o singură jertfă El a făcut(CJ) desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. 15 Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: 16 „Iată legământul(CK) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, 17 adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor”. 18 Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. 19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele(CL) lui Isus avem o intrare slobodă(CM) în Locul Preasfânt 20 pe calea(CN) cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin(CO) perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, 21 şi fiindcă avem un Mare preot(CP) pus peste casa(CQ) lui Dumnezeu, 22 să(CR) ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină(CS), cu inimile stropite şi curăţite de(CT) un cuget rău şi cu trupul spălat(CU) cu o apă curată. 23 Să(CV) ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios(CW) este Cel ce a făcut făgăduinţa. 24 Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. 25 Să nu părăsim(CX) adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu(CY) atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie(CZ). 26 Căci, dacă(DA) păcătuim cu voia, după(DB) ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27 ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia(DC) unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. 28 Cine(DD) a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia(DE) a doi sau trei martori. 29 Cu cât(DF) mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări(DG) sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori(DH) pe Duhul harului? 30 Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A(DI) Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul(DJ) va judeca pe poporul Său”. 31 Grozav(DK) lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! 32 Aduceţi-vă(DL) aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi(DM), aţi dus o mare(DN) luptă de suferinţe: 33 pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte(DO) în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi(DP) cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. 34 În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă(DQ) şi aţi primit cu bucurie răpirea(DR) averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi(DS) în ceruri o avuţie mai bună, care(DT) dăinuie. 35 Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! 36 Căci(DU) aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta(DV) ce v-a fost făgăduit. 37 „Încă(DW) puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel(DX) ce vine va veni, şi nu va zăbovi. 38 Şi cel neprihănit(DY) va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” 39 Noi însă nu suntem din aceia care(DZ) dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă(EA) pentru mântuirea sufletului.
Evrei 8-10
Nouă Traducere În Limba Română
8 Lucrul cel mai important din ceea ce am spus este că avem un astfel de Mare Preot, Care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri, 2 slujitor în Locul Sfânt şi în adevăratul Cort, ridicat de Domnul, nu de oameni. 3 Fiecare preot este desemnat să aducă atât daruri, cât şi jertfe. Astfel, a trebuit ca şi Acesta să aibă ceva să aducă. 4 Aşadar, dacă era pe pământ, atunci nu mai era preot, întrucât există preoţi care aduc daruri potrivit cu Legea. 5 Ei slujesc într-un sanctuar care este o copie şi o umbră a celui ceresc – aşa cum i-a fost arătat lui Moise atunci când urma să ridice cortul. Lui i-a spus: „Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!“[a] 6 Însă acum El a obţinut o lucrare mult mai deosebită, în aceeaşi măsură în care şi legământul pe care El îl mijloceşte este mai bun, legământ care a fost dat ca o lege, bazat pe promisiuni mai bune.
7 Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea. 8 Dar El i-a acuzat, zicând:
„Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
9 nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din Egipt;
pentru că n-au rămas în legământul Meu,
nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
10 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în mintea lor
şi le voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic până la cel mai mare,
12 căci voi fi îndurător în ce priveşte fărădelegile lor
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“[b]
13 Vorbind despre un nou legământ, l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând.
Închinarea în Tabernacul
9 Primul legământ a avut reguli pentru închinare şi pentru un Loc Sfânt pe pământ. 2 A fost construit primul cort, în care erau sfeşnicele, masa şi pâinea prezentării; acesta a fost numit „Locul Sfânt“. 3 Însă dincolo de a doua draperie era cortul numit „Locul Preasfânt“, 4 în care se aflau altarul de aur pentru tămâie şi Chivotul Legământului, tot acoperit cu aur, în care erau vasul de aur cu mană, toiagul lui Aron care înmugurise şi Tablele Legământului. 5 Deasupra erau heruvimii Slavei[c], umbrind locul ispăşirii[d]. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri.
6 După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoţii intrau periodic în primul cort pentru a-şi îndeplini sarcinile, 7 însă numai marele preot intra în al doilea, şi chiar şi el numai o dată pe an, şi nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale poporului. 8 Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista. 9 Aceasta este o ilustraţie a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât şi jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârşire conştiinţa celui care se închina. 10 Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura şi cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.
Sângele lui Cristos
11 Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare şi perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creaţii – 12 nu cu sânge de capre şi de viţei, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obţinând astfel o răscumpărare veşnică. 13 Dacă sângele caprelor şi al boilor şi stropirea cu cenuşa unei juninci îi sfinţeşte pe cei pângăriţi (având în vedere curăţirea trupului), 14 cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veşnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăţi conştiinţa noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
15 De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemaţi să poată primi moştenirea veşnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ. 16 Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit. 17 Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu. 18 De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge, 19 pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viţei şi de capre, cu apă, lână cărămizie şi isop, şi a stropit sulul însuşi şi tot poporul, 20 spunând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.“[e] 21 În acelaşi fel a stropit cortul şi obiectele folosite la închinare. 22 Potrivit Legii, aproape totul este curăţit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23 Aşadar, a fost necesar să fie curăţite cu aceste jertfe copiile lucrurilor cereşti, dar lucrurile cereşti înseşi aveau nevoie de jertfe mai bune decât acestea. 24 Nu este ca şi cum Cristos ar fi intrat într-un loc sfânt făcut de om, o imagine a celui adevărat, ci El a intrat chiar în ceruri, ca să Se înfăţişeze acum pentru noi în prezenţa lui Dumnezeu. 25 Nu că El trebuia să Se jertfească din nou şi din nou, aşa cum marele preot intră în Locul Preasfânt în fiecare an cu sânge care nu este al lui, 26 pentru că atunci El ar fi trebuit să sufere din nou şi din nou de la crearea lumii. Însă El S-a arătat acum, o dată pentru totdeauna, la sfârşitul veacurilor, ca să îndepărteze păcatul prin jertfa Lui. 27 Aşa cum fiecare dintre oameni trebuie să moară o dată, iar după aceea urmează judecata, 28 la fel şi Cristos, fiind jertfit o dată pentru totdeauna pentru a purta păcatele multora, Se va arăta a doua oară, nu în legătură cu păcatul, ci pentru a-i mântui pe cei care-L aşteaptă cu nerăbdare.
Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna
10 Legea are doar o umbră a lucrurilor bune care urmează să vină, nu înfăţişarea propriu-zisă a lucrurilor. De aceea, ea nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care sunt aduse an de an, să-i desăvârşească pe cei care se apropie. 2 Altfel, oare n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei care se închină ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna şi n-ar mai fi avut conştienţa păcatului? 3 Însă aceste jertfe amintesc anual de păcate, 4 pentru că este imposibil ca sângele boilor şi al caprelor să îndepărteze păcatul.
5 De aceea când vine în lume, El spune:
„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci Mi-ai pregătit un trup.
6 Ţie nu Ţi-au plăcut
nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
7 Atunci am zis: «Iată că vin
– în sulul cărţii este scris despre Mine –
vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“[f]
8 După ce a zis, mai sus: „Tu nu ai dorit, nici nu Ţi-au plăcut jertfe, daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea – 9 a adăugat: „Iată că vin să fac voia Ta.“ A dat astfel la o parte prima ordine pentru a o instaura pe a doua. 10 Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
11 Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, 12 însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu 13 şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14 Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15 Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:
16 „Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor
şi le voi scrie în mintea lor.“[g],
17 adaugă:
„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte
de păcatele şi fărădelegile lor.“[h]
18 Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat.
Îndemn la perseverenţă
19 Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos, 20 prin calea cea nouă şi vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21 şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de conştiinţa rea şi trupurile spălate cu apă curată! 23 Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! 24 Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! 25 Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!
26 Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, 27 ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu. 28 Oricine n-a ascultat de Legea lui Moise a murit fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau trei martori. 29 Cu cât mai sever credeţi că trebuie pedepsit un om care-L dispreţuieşte pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră ca fiind fără valoare sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care-L insultă pe Duhul harului?! 30 Îl cunoaştem pe Cel Care a spus:
„A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!“[i]
Şi, din nou:
„Domnul Îşi va judeca poporul.“[j]
31 Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32 Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă, în suferinţe, 33 fiind uneori expuşi în mod public abuzului şi persecuţiei, iar alteori fiind părtaşi cu cei ce au fost trataţi astfel. 34 Aţi împărtăşit suferinţele celor închişi şi aţi răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi ceva mai bun şi care rămâne. 35 De aceea, să nu vă părăsiţi acea încredere, care aduce o mare răsplată! 36 Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ceea ce a fost promis.
37 „Totuşi, încă puţin, foarte puţin, şi Cel Ce vine va veni şi nu va întârzia!
38 Însă cel drept al Meu va trăi prin credinţă.
Sufletul Meu nu găseşte plăcere în cel care dă înapoi.“[k]
39 Însă noi nu suntem dintre cei ce dau înapoi şi care astfel sunt pierduţi, ci dintre cei ce au credinţă pentru a-şi scăpa sufletul.
Notas al pie
- Evrei 8:5 Vezi Ex. 25:40
- Evrei 8:12 Vezi Ier. 31:31-34
- Evrei 9:5 Sau: slavei; în literatura rabinică din vremea aceea termenii ebraici kavod (slavă) şi şehina erau folosiţi pentru a-L desemna pe Dumnezeu, atunci când Acesta Îşi manifesta Prezenţa într-un loc anume
- Evrei 9:5 Sau: Capacul Ispăşirii (vezi Ex. 25:17-22)
- Evrei 9:20 Vezi Ex. 24:8
- Evrei 10:7 Vezi LXX, Ps. 40:6-7
- Evrei 10:16 Vezi Ier. 31:33
- Evrei 10:17 Vezi Ier. 31:34
- Evrei 10:30 Vezi Deut. 32:35
- Evrei 10:30 Vezi Deut. 32:36; Ps. 135:14
- Evrei 10:38 Vezi Hab. 2:3, 4
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.