Evrei 6
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
6 De aceea, să lăsăm(A) adevărurile începătoare ale lui Hristos şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte(B) şi a credinţei în Dumnezeu, 2 învăţătura despre(C) botezuri, despre(D) punerea mâinilor, despre învierea morţilor(E) şi despre(F) judecata veşnică. 3 Şi vom face lucrul acesta, dacă(G) va voi Dumnezeu. 4 Căci cei ce au fost luminaţi(H) odată, şi au gustat darul(I) ceresc, şi s-au făcut părtaşi(J) Duhului Sfânt, 5 şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor(K), 6 şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi(L) şi aduşi la pocăinţă, fiindcă(M) ei răstignesc din nou, pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu şi-L dau să fie batjocorit. 7 Când un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă binecuvântare(N) de la Dumnezeu. 8 Dar(O), dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc. 9 Măcar că vorbim astfel, preaiubiţilor, totuşi de la voi aşteptăm lucruri mai bune şi care însoţesc mântuirea. 10 Căci(P) Dumnezeu(Q) nu este nedrept ca să uite osteneala(R) voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, voi, care aţi ajutorat(S) şi ajutoraţi pe sfinţi. 11 Dorim însă ca fiecare(T) din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o(U) deplină nădejde, 12 aşa încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc(V) făgăduinţele. 13 Dumnezeu, când a dat lui Avraam făgăduinţa, fiindcă nu putea să Se jure pe unul mai mare decât El, s-a(W) jurat pe Sine Însuşi 14 şi a zis: „Cu adevărat te voi binecuvânta şi îţi voi înmulţi foarte mult sămânţa”. 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa. 16 Oamenii, ce-i drept, obişnuiesc să jure pe cineva mai mare; jurământul(X) este o chezăşie care pune capăt oricărei neînţelegeri dintre ei. 17 De aceea, şi Dumnezeu, fiindcă voia să dovedească cu mai multă tărie moştenitorilor(Y) făgăduinţei nestrămutarea(Z) hotărârii Lui, a venit cu un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri care nu se pot schimba şi în care este cu neputinţă ca Dumnezeu să mintă, să găsim o puternică îmbărbătare noi, a căror scăpare a fost să apucăm nădejdea care ne era pusă(AA) înainte, 19 pe care o avem ca o ancoră a sufletului; o nădejde tare şi neclintită, care(AB) pătrunde dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului, 20 unde(AC) Isus a intrat pentru noi ca înainte-mergător, când a fost făcut(AD) „Mare Preot în veac după rânduiala lui Melhisedec”.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.