Esther 9
Legacy Standard Bible
The Jews Strike Down Their Enemies
9 Now (A)in the twelfth month (that is, the month Adar), on (B)the thirteenth [a]day (C)when the king’s word and law had reached the point for them to be done, on the day when the enemies of the Jews hoped to gain power over them, it was turned around so that the Jews themselves gained power over those who hated them. 2 (D)The Jews assembled in their cities throughout all the provinces of King Ahasuerus to send forth their hand against those who sought their calamity; and no one could stand before them, (E)for the dread of them had fallen on all the peoples. 3 Even all the princes of the provinces, (F)the satraps, the governors, and those who were doing the king’s work [b]advanced the Jews, because the dread of Mordecai had fallen on them. 4 Indeed, Mordecai was great in the king’s house, and the report about him went throughout all the provinces; for the man Mordecai (G)became greater and greater. 5 Thus (H)the Jews struck all their enemies with [c]the sword, killing and causing them to perish; and they did what they pleased to those who hated them. 6 And at the citadel in Susa the Jews killed and caused to perish 500 men, 7 and Parshandatha, Dalphon, Aspatha, 8 Poratha, Adalia, Aridatha, 9 Parmashta, Arisai, Aridai, and Vaizatha, 10 (I)the 10 sons of Haman the son of Hammedatha, the Jews’ adversary; but (J)they did not send forth their hand for the plunder.
11 On that day the number of those who were killed at the citadel in Susa came to the king. 12 So the king said to Queen Esther, “The Jews have killed and caused to perish 500 men and the 10 sons of Haman at the citadel in Susa. Now in the rest of the king’s provinces, what have they done? (K)So what is [d]your petition? It shall even be given to you. And what is [e]your further request? It shall also be done.” 13 Then Esther said, “If it is good to the king, (L)let tomorrow also be given to the Jews who are in Susa to do according to the law for today; and let Haman’s 10 sons be hanged on the gallows.” 14 So the king said that it should be done so; and a law was given in Susa, and Haman’s 10 sons were hanged. 15 And the Jews who were in Susa assembled also on the fourteenth day of the month Adar and killed (M)300 men in Susa, but (N)they did not send forth their hand for the plunder.
16 Now (O)the rest of the Jews who were in the king’s provinces (P)assembled, to make a stand for their lives and obtain rest for themselves from their enemies, and to kill 75,000 of those who hated them; but they did not send forth their hand for the plunder. 17 This was done on (Q)the thirteenth day of the month Adar, and (R)on the fourteenth [f]day they rested and made it a day of feasting and gladness.
18 But the Jews who were in Susa (S)assembled on the thirteenth and (T)the fourteenth [g]of the same month, and they rested on the fifteenth [h]day and made it a day of feasting and gladness. 19 Therefore the Jews of the rural areas, who live in (U)the rural towns, make the fourteenth day of the month Adar a [i](V)holiday for gladness and feasting and (W)sending portions of food to one another.
The Feast of Purim Is Established
20 Then Mordecai wrote down these events, and he sent letters to all the Jews who were in all the provinces of King Ahasuerus, both near and far, 21 to establish among them to celebrate the fourteenth day of the month Adar, and the fifteenth day [j]of the same month, annually, 22 because on those days the Jews obtained rest for themselves from their enemies, and it was a month which was (X)turned around for them from sorrow into gladness and from mourning into a [k]holiday; that they should make them days of feasting and gladness and (Y)sending portions of food to one another and gifts to the poor.
23 Thus the Jews fully accepted what they had started to do and what Mordecai had written to them. 24 For Haman the son of Hammedatha, the Agagite, the adversary of all the Jews, had devised against the Jews to cause them to perish and (Z)had cast Pur, that is the lot, to throw them into confusion and cause them to perish. 25 But (AA)when it came before the king, he said by letter (AB)that his evil scheme, which he had [l]devised against the Jews, (AC)should return on his own head and that he and his sons should be hanged on the [m]gallows. 26 Therefore they called these days Purim after the name of Pur. Therefore, (AD)because of the words in this letter, both what they had seen in this regard and what had reached them, 27 the Jews established and accepted a custom for themselves and for their seed and for (AE)all those who joined themselves to them, so that [n](AF)celebrating these two days according to what was written down and according to their fixed time from year to year would not pass away. 28 So these days were to be remembered and celebrated throughout every generation, every family, every province, and every city; thus these days of Purim were not to pass away from among the Jews, nor their memory come to an end from their seed.
29 Then Queen Esther, (AG)daughter of Abihail, with Mordecai the Jew, wrote with full authority to establish (AH)this second letter about Purim. 30 And he sent letters to all the Jews, (AI)to the 127 provinces of the kingdom of Ahasuerus, namely, words of peace and truth, 31 to establish these days of Purim at their appointed times, just as Mordecai the Jew and Queen Esther had established for them, and just as they had established for themselves and for their seed with words concerning (AJ)their times of fasting and their crying out. 32 And the declaration of Esther established these words concerning (AK)Purim, and it was written in the book.
Footnotes
- Esther 9:1 Lit day in it
- Esther 9:3 Lit lifted up
- Esther 9:5 Lit stroke of sword
- Esther 9:12 Or that which you are asking for
- Esther 9:12 Or that which you further seek, cf. 9:2
- Esther 9:17 Lit in it
- Esther 9:18 Lit in it
- Esther 9:18 Lit in it
- Esther 9:19 Lit rejoicing and feasting and a good day and sending
- Esther 9:21 Lit in it
- Esther 9:22 Lit good day
- Esther 9:25 Lit schemed
- Esther 9:25 Lit tree, cf. Deut 21:22-23
- Esther 9:27 Lit to be celebrators
Estera 9
Nouă Traducere În Limba Română
Ziua de jale transformată în zi de triumf
9 În luna a douăsprezecea, adică în luna Adar, în ziua a treisprezecea a lunii, când avea să se ducă la îndeplinire porunca şi decretul împăratului, chiar în ziua în care duşmanii iudeilor se aşteptau să pună stăpânire peste ei, situaţia s-a schimbat, astfel că iudeii au pus stăpânire peste cei ce îi urau. 2 Iudeii s-au adunat în cetăţile lor, în toate provinciile împăratului Ahaşveroş, ca să pună mâna pe cei ce căutau să le facă rău. Nimeni nu le-a putut sta împotrivă, căci groaza de iudei cuprinsese toate popoarele. 3 Toţi conducătorii provinciilor, satrapii, guvernatorii şi slujbaşii împăratului îi sprijineau pe iudei, căci îi apucase groaza de Mardoheu, 4 fiindcă Mardoheu era renumit la palatul împăratului şi-i mergea faima prin toate provinciile, deoarece el era un bărbat a cărui influenţă creştea tot mai mult.
5 Iudeii au lovit cu tăişul sabiei pe toţi duşmanii lor; i-au înjunghiat, i-au nimicit şi au făcut celor ce-i urau tot ce au vrut. 6 În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni, printre care se numărau şi 7 Parşandata, Dalfon, Aspata, 8 Porata, Adalia, Aridata, 9 Parmaşta, Arisai, Aridai şi Vaizata. 10 I-au ucis şi pe cei zece fii ai lui Haman, fiul lui Hamedata, duşmanul iudeilor, dar nu s-au atins de averile lor. 11 În ziua aceea, numărul celor ucişi în citadela Susei a ajuns la cunoştinţa împăratului. 12 Împăratul i-a zis împărătesei Estera:
– În citadela Susei iudeii au ucis şi au nimicit cinci sute de oameni şi pe cei zece fii ai lui Haman. Ce vor fi făcut în celelalte provincii? Dacă mai ai vreo dorinţă, ţi se va împlini. Dacă mai ai vreo cerere, ţi se va răspunde.
13 – Dacă împăratul găseşte că este bine, a zis Estera, să se dea voie iudeilor din Susa să facă şi mâine după decretul de astăzi şi să-i spânzure pe lemn pe cei zece fii ai lui Haman.
14 – Aşa să se facă, a răspuns împăratul, să se dea un decret la Susa prin care să li se dea voie iudeilor să-i spânzure pe cei zece fii ai lui Haman.
15 Iudeii s-au strâns în Susa şi, în ziua a paisprezecea a lunii Adar, au ucis în Susa încă trei sute de oameni. De averile lor însă nu s-au atins. 16 Restul iudeilor din provinciile împăratului s-au strâns şi ei ca să-şi apere vieţile şi şi-au dobândit odihna, scăpând de duşmanii lor. Au ucis şaptezeci şi cinci de mii dintre cei ce îi urau, dar de averile lor nu s-au atins. 17 Aşa s-a întâmplat în ziua a treisprezecea a lunii Adar, iar în a paisprezecea zi s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie.
Celebrarea Purimului
18 Iudeii din Susa s-au strâns şi în ziua a treisprezecea a lunii, şi în ziua a paisprezecea a lunii, iar în ziua a cincisprezecea s-au odihnit şi au făcut din ea o zi de ospăţ şi de bucurie. 19 De aceea iudeii de la sate au făcut din ziua a paisprezecea a lunii Adar o zi de bucurie şi de ospăţ, o zi de sărbătoare în care prietenii îşi trimit unii altora daruri.
20 Mardoheu a scris aceste lucruri şi a trimis scrisori tuturor iudeilor din provinciile împăratului Ahaşveroş, celor de aproape şi celor de departe, 21 ca să-i îndemne să sărbătorească în fiecare an ziua a paisprezecea a lunii Adar şi ziua a cincisprezecea a aceleiaşi luni, 22 ca zile în care iudeii au scăpat de duşmanii lor şi ca lună în care întristarea lor s-a transformat în bucurie, iar bocetul lor – în fericire. I-a îndemnat să facă din ele zile de ospăţ şi de bucurie şi să trimită daruri de mâncare prietenilor şi daruri celor săraci. 23 Iudeii au acceptat ceea ce începuseră deja să facă şi au făcut întocmai cum le scrisese Mardoheu. 24 Căci Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, duşmanul tuturor iudeilor, plănuise stârpirea iudeilor, aruncând „Purul“, adică sorţul, pentru ca aceştia să fie zdrobiţi şi nimiciţi, 25 însă împăratul a prins de veste[a] şi a poruncit în scris să se întoarcă asupra capului lui Haman planul cel rău pe care acesta l-a pus la cale împotriva iudeilor şi să fie spânzurat pe lemn atât el, cât şi fiii acestuia. 26 De aceea au numit aceste zile „Purim“, după cuvântul Pur. Astfel, din pricina tuturor celor scrise în acea scrisoare şi din pricina a ceea ce au văzut şi a ceea ce li s-a întâmplat, 27 iudeii au hotărât atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor, dar şi pentru toţi cei care li se vor mai adăuga, să nu înceteze să sărbătorească aceste două zile, în fiecare an, după cum spunea scrisoarea, la vremea hotărâtă. 28 Zilele acestea trebuiau amintite şi sărbătorite în fiecare generaţie, de către fiecare clan în parte, în fiecare provincie şi în fiecare cetate. Zilele de Purim nu trebuiau să fie desfiinţate niciodată din mijlocul iudeilor, iar amintirea lor nu trebuia să înceteze printre urmaşii lor.
29 Împărăteasa Estera, fiica lui Abihail, şi iudeul Mardoheu au scris cu toată autoritatea, ca să întărească această a doua scrisoare cu privire la Purim. 30 Mardoheu a trimis scrisori tuturor iudeilor din cele o sută douăzeci şi şapte de provincii imperiale ale lui Ahaşveroş. Ele conţineau cuvinte de pace şi de încredere, 31 pentru a întări sărbătorirea acestor zile de Purim la vremea hotărâtă, aşa cum ceruse iudeul Mardoheu şi împărăteasa Estera şi totodată aşa cum ei înşişi îşi rânduiseră, pentru ei şi pentru urmaşii lor, reglementări cu privire la post şi la bocet. 32 Porunca Esterei a întărit aceste reglementări cu ocazia Purimului şi a fost scrisă într-o carte.
Footnotes
- Estera 9:25 Sau: când Estera s-a înfăţişat înaintea împăratului
Legacy Standard Bible Copyright ©2021 by The Lockman Foundation. All rights reserved. Managed in partnership with Three Sixteen Publishing Inc. LSBible.org For Permission to Quote Information visit https://www.LSBible.org.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.