Eclesiastul 1
Nouă Traducere În Limba Română
1 Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.
Deşertăciunea existenţei
2 „O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!
3 Ce câştig are omul din toată osteneala
pe care o depune sub soare?
4 Un neam trece şi altul vine,
dar pământul rămâne mereu în picioare.
5 Soarele răsare şi apune,
grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
6 Vântul bate spre sud,
apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
şi revine continuu la circuitul său.
7 Toate râurile curg spre mare,
fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
doar ca să pornească iarăşi de acolo.
8 Toate lucrurile sunt obositoare,
cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
9 Ce a fost va mai fi,
iar ce s-a făcut se va mai face!
Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
«Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
tot aşa cum nici cei ce vor urma
nu se vor mai păstra în amintirea
celor ce vor veni după ei.“[b]
Deşertăciunea înţelepciunii
12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.
15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»
16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.
18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“
Footnotes
- Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
- Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)
Ecclesiastes 1
English Standard Version
All Is Vanity
1 The words of (A)the Preacher,[a] the son of David, (B)king in Jerusalem.
2 (C)Vanity[b] of vanities, says (D)the Preacher,
(E)vanity of vanities! (F)All is vanity.
3 (G)What (H)does man gain by all the toil
at which he toils under the sun?
4 A generation goes, and a generation comes,
but (I)the earth remains forever.
5 (J)The sun rises, and the sun goes down,
and hastens[c] to the place where it rises.
6 (K)The wind blows to the south
and goes around to the north;
around and around goes the wind,
and on its circuits the wind returns.
7 All (L)streams run to the sea,
but the sea is not full;
to the place where the streams flow,
there they flow again.
8 All things are full of weariness;
a man cannot utter it;
(M)the eye is not satisfied with seeing,
nor the ear filled with hearing.
9 (N)What has been is what will be,
and what has been done is what will be done,
and there is nothing new under the sun.
10 Is there a thing of which it is said,
“See, this is new”?
It has been (O)already
in the ages before us.
11 There is no (P)remembrance of former things,[d]
nor will there be any remembrance
of later things[e] yet to be
among those who come after.
The Vanity of Wisdom
12 I (Q)the Preacher have been king over Israel in Jerusalem. 13 And I (R)applied my heart[f] to seek and to search out by wisdom all that is done under heaven. It is an unhappy (S)business that God has given to the children of man to be busy with. 14 I have seen everything that is done under the sun, and behold, all is (T)vanity[g] and a striving after wind.[h]
15 (U)What is crooked cannot be made straight,
and what is lacking cannot be counted.
16 I said in my heart, “I have acquired great (V)wisdom, surpassing all who were over Jerusalem before me, and my heart has had great experience of wisdom and knowledge.” 17 And I (W)applied my heart to know wisdom and to know (X)madness and folly. I perceived that this also is but (Y)a striving after wind.
18 For (Z)in much wisdom is much vexation,
and he who increases knowledge increases sorrow.
Footnotes
- Ecclesiastes 1:1 Or Convener, or Collector; Hebrew Qoheleth (so throughout Ecclesiastes)
- Ecclesiastes 1:2 The Hebrew term hebel, translated vanity or vain, refers concretely to a “mist,” “vapor,” or “mere breath,” and metaphorically to something that is fleeting or elusive (with different nuances depending on the context). It appears five times in this verse and in 29 other verses in Ecclesiastes
- Ecclesiastes 1:5 Or and returns panting
- Ecclesiastes 1:11 Or former people
- Ecclesiastes 1:11 Or later people
- Ecclesiastes 1:13 The Hebrew term denotes the center of one's inner life, including mind, will, and emotions
- Ecclesiastes 1:14 The Hebrew term hebel can refer to a “vapor” or “mere breath” (see note on 1:2)
- Ecclesiastes 1:14 Or a feeding on wind; compare Hosea 12:1 (also in Ecclesiastes 1:17; 2:11, 17, 26; 4:4, 6, 16; 6:9)
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
The ESV® Bible (The Holy Bible, English Standard Version®), © 2001 by Crossway, a publishing ministry of Good News Publishers. ESV Text Edition: 2025.
