Eclesiastul 10  Nouă Traducere În Limba Română

⁵ Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
    ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
⁶ prostia este pusă în multe funcţii înalte,
    pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
⁷ Am văzut sclavi călare
    şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.

⁸ Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea,
    iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
⁹ Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele,
    şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.

¹⁰ Dacă fierul toporului este tocit
    şi lama lui neascuţită,
trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat!
    De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!

¹¹ Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit,
    stăpânul lui nu are nici un câştig.

¹² Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare,
    dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
¹³ Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti,
    iar ultimele sunt nebunie curată –
¹⁴         prostul spune o mulţime de vorbe.
Omul nu ştie ce se va întâmpla;
    cine îi poate spune ce va fi după el?

¹⁵ Osteneala prostului îl oboseşte;
    nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.

¹⁶ Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil^[b]
    şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
¹⁷ Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă
    şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită,
        ca să se întărească, şi nu să se îmbete!

¹⁸ Din pricina leneviei se lasă grinda,
    iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.

¹⁹ Ospeţele se fac pentru a petrece,
    vinul este pentru înveselirea vieţii,
        dar argintul răspunde la toate.

²⁰ Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
    nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba
    şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“