Mersul tuturor lucrurilor

1 Cuvintele Eclesiastului^(A), fiul lui David, împăratul Ierusalimului. ² O, deşertăciune^(B) a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul^(C) este deşertăciune. ³ Ce^(D) folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare? ⁴ Un neam trece, altul vine şi^(E) pământul rămâne veşnic în picioare. ⁵ Soarele^(F) răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou. ⁶ Vântul^(G) suflă spre miazăzi şi se întoarce spre miazănoapte; apoi iarăşi se întoarce şi începe din nou aceleaşi rotituri. ⁷ Toate^(H) râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. ⁸ Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul^(I) nu se mai satură privind şi urechea nu oboseşte auzind. ⁹ Ce^(J) a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face; nu este nimic nou sub soare. ¹⁰ Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: „Iată ceva nou!”, de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră. ¹¹ Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă, nu va lăsa nicio urmă de aducere-aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Deşertăciunea tuturor lucrurilor

¹² Eu^(K), Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim. ¹³ Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire^(L) plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor. ¹⁴ Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt! ¹⁵ Ce^(M) este strâmb nu se poate îndrepta şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr. ¹⁶ Am zis în mine însumi: „Iată că am sporit şi am întrecut^(N) în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă”. ¹⁷ Mi-am pus^(O) inima să cunosc înţelepciunea şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt. ¹⁸ Căci unde este^(P) multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe are şi multă durere.