Add parallel Print Page Options

M-am uitat apoi la toate asupririle(A) care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor şi n-are cine să-i mângâie! Şi(B) am găsit că morţii care au murit mai înainte sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă. Dar(C) mai fericit decât amândoi, am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt. Nebunul(D) îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui. Mai(E) bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt. Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare. Un om este singur-singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii(F) nu i se satură niciodată de bogăţii şi(G) nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău. Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. 10 Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice! 11 Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzească unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur? 12 Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor. 13 Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat; 14 căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă. 15 Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui. 16 Fără sfârşit era tot poporul în fruntea căruia mergea el. Şi totuşi cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

Deşertăciunea ordinii sociale. Valoarea prieteniei

„M-am uitat apoi şi am văzut toate asupririle care se fac sub soare. Şi iată că

lacrimile celor asupriţi
    nu aveau alinare;
puterea era de partea asupritorilor lor
    şi nu exista scăpare pentru cei persecutaţi.

Am declarat atunci că este mai bine de morţii care au murit demult, decât de cei vii care sunt încă în viaţă. Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceştia, este pentru cel care nu s-a născut încă, pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele care sunt făcute sub soare.

Am văzut că orice osteneală şi orice îndemânare la lucru este pricina invidiei dintre un bărbat şi semenul său, iar aceasta este deşertăciune şi goană după vânt.

«Prostul îşi încrucişează mâinile
    şi se ruinează[a].
Mai bine puţin cu pace,
    decât de două ori mai mult cu osteneală
        şi goană după vânt!»

Am mai văzut o deşertăciune sub soare:

Există câte un om singur-singurel,
    care nu are nici fii, nici fraţi
şi care se osteneşte fără încetare,
    dar nu se satură de avere.
„Pentru cine mă ostenesc, se întreabă el,
    şi de ce-mi privez sufletul de la plăceri?“
Şi aceasta este o deşertăciune
    şi un lucru rău
Este mai bine în doi, decât de unul singur,
    căci doi obţin o plată mai bună pentru munca lor.
10 Dacă unul dintre ei va cădea,
    celălalt îl va ridica,
dar vai de cel care cade
    şi nu există un altul care să-l ridice!
11 Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc,
    dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?
12 Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva,
    doi pot să i se împotrivească,
        iar funia împletită în trei nu este ruptă uşor.

13 Mai bine tânăr sărac, dar înţelept, decât rege bătrân, însă fără minte şi care niciodată nu se lasă îndrumat, 14 căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniţă, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. 15 Am văzut cum toţi cei vii, care umblă sub soare, l-au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16 Tot poporul şi toţi cei înaintea cărora mergea el erau fără număr[b]. Totuşi, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Şi aceasta este deşertăciune şi goană după vânt!»“

Footnotes

  1. Eclesiastul 4:5 Lit.: şi îşi mănâncă propria carne
  2. Eclesiastul 4:16 Lit.: fără sfârşit