11 Aruncă-ţi pâinea pe^(A) ape şi^(B), după multă vreme, o vei găsi iarăşi! ² Împarte-o^(C) în^(D) şapte şi chiar în opt, căci^(E) nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ. ³ Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Oriîncotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne. ⁴ Cine se uită după vânt nu va semăna şi cine se uită după nori nu va secera. ⁵ Cum nu^(F) ştii care este calea vântului, nici^(G) cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate. ⁶ Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti: aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. ⁷ Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să^(H) vadă soarele. ⁸ Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure în toţi anii aceştia şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune. ⁹ Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă^(I) pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, te va chema Dumnezeu^(J) la judecată. ¹⁰ Goneşte^(K) orice necaz din inima ta şi depărtează răul din trupul tău, căci^(L) tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.