Certurile

25 Când doi oameni vor avea o ceartă^(A) între ei şi se vor înfăţişa înaintea judecăţii ca să fie judecaţi, celui nevinovat^(B) să-i dea drumul, iar pe cel vinovat să-l osândească. ² Dacă cel vinovat este osândit să fie bătut^(C), judecătorul să pună să-l întindă la pământ şi să-i dea^(D) în faţa lui un număr de lovituri potrivit cu greutatea vinei lui. ³ Să nu pună să-i dea mai mult de patruzeci^(E) de lovituri, ca nu cumva, dându-i mai multe lovituri decât atât, fratele tău să fie înjosit^(F) înaintea ta. ⁴ Să^(G) nu legi gura boului când treieră grâul.

Căsătoria între cumnat şi cumnată

⁵ Când fraţii vor locui împreună şi unul din ei va muri fără să lase copii, nevasta mortului să nu se mărite afară cu un străin, ci cumnatul ei să se ducă la ea, s-o ia de nevastă şi să se însoare cu ea ca cumnat. ⁶ Întâiul născut, pe care-l va naşte, să moştenească^(H) pe fratele cel mort şi să-i poarte numele, pentru ca numele acesta să nu^(I) fie şters din Israel. ⁷ Dacă omul acesta nu vrea să ia pe cumnată-sa, ea să se suie la poarta^(J) cetăţii, la bătrâni, şi să spună: ‘Cumnatul meu nu vrea să ridice în Israel numele fratelui său, nu vrea să mă ia de nevastă după dreptul de cumnat.’ ⁸ Bătrânii cetăţii să-l cheme şi să-i vorbească. Dacă el stăruie şi zice: ‘Nu vreau^(K) s-o iau’, ⁹ atunci cumnată-sa să se apropie de el în faţa bătrânilor, să-i^(L) scoată încălţămintea din picior şi să-l scuipe în faţă. Şi luând cuvântul, să zică: ‘Aşa să se facă omului care nu voieşte să ridice^(M) casa fratelui său.’ ¹⁰ Şi casa lui se va numi în Israel ‘Casa celui descălţat’. ¹¹ Când doi oameni se vor certa unul cu altul, şi nevasta unuia se va apropia să scoată pe bărbatul său din mâna celui ce-l loveşte, dacă întinde mâna şi apucă pe acesta din urmă de părţile ruşinoase, ¹² să-i tai mâna; să n-ai nicio milă^(N) de ea.

Cântăreala dreaptă

¹³ Să n-ai^(O) în sacul tău două feluri de greutăţi, una mare şi alta mică. ¹⁴ Să n-ai în casă două feluri de efă, una mare şi alta mică. ¹⁵ Ci să ai o greutate adevărată şi dreaptă, să ai o efă adevărată şi dreaptă, pentru ca să ai zile^(P) multe în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău. ¹⁶ Căci oricine face aceste lucruri, oricine săvârşeşte o nedreptate, este o urâciune^(Q) înaintea Domnului, Dumnezeului tău.

Nimicirea amaleciţilor

¹⁷ Adu-ţi^(R) aminte ce ţi-a făcut Amalec pe drum, la ieşirea voastră din Egipt: ¹⁸ cum te-a întâlnit pe drum şi, fără nicio teamă^(S) de Dumnezeu, s-a aruncat asupra ta pe dinapoi, asupra tuturor celor ce se târau la coadă, când erai obosit şi sleit de puteri. ¹⁹ Când îţi va^(T) da Domnul, Dumnezeul tău, odihnă, după ce te va izbăvi de toţi vrăjmaşii care te înconjoară, în ţara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ţi-o dă ca moştenire şi spre stăpânire, să ştergi^(U) pomenirea lui Amalec de sub ceruri – să nu uiţi lucrul acesta.