Deuteronom 1-3

Nouă Traducere În Limba Română

Recapitularea istoriei în Transiordania. Porunca de a părăsi Horebul

1 Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba^[a], faţă în faţă cu Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. ² Distanţa de la Horeb până la Kadeş-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.

³ În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea^[b], Moise le-a spus israeliţilor ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună. ⁴ Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heşbon şi pe Og, regele Başanului, care locuia la Aştarot, în Edrei.

⁵ Dincolo de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:

⁶ „Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb şi ne-a zis: «Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta. ⁷ Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toţi locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă^[c] şi din zona deluroasă^[d], din Neghev^[e] şi de pe ţărmul mării – înspre ţara canaaniţilor şi înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. ⁸ Priviţi, v-am pus ţara înainte! Intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţei^[f] lor.»

Desemnarea liderilor

⁹ V-am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.» ¹⁰ Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroşi ca stelele cerului. ¹¹ Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după cum a promis. ¹² Deci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre şi certurile voastre? ¹³ De aceea v-am spus: «Alegeţi din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» ¹⁴ Voi mi-aţi răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.

¹⁵ Prin urmare, am luat căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în seminţiile voastre. ¹⁶ Le-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: «Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul. ¹⁷ Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel mic la fel ca şi pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi la mine ca să le ascult.» ¹⁸ La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.

Trimiterea iscoadelor

¹⁹ Am plecat din Horeb, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare şi înfricoşătoare, pe care aţi văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor şi am ajuns la Kadeş-Barnea. ²⁰ Atunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru. ²¹ Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus ţara înainte. Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire, aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu vă fie frică şi să nu vă înspăimântaţi.»

²² Atunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm şi la cetăţile în care vom intra.» ²³ Propunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, câte un om din fiecare seminţie. ²⁴ Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eşcol şi au început să iscodească ţara. ²⁵ Au luat cu ei din roadele ţării, ni le-au adus şi s-au întors cu următorul mesaj: «Ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.»

Răzvrătirea poporului

²⁶ Dar voi n-aţi vrut să mergeţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. ²⁷ Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: «Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriţilor ca să fim nimiciţi. ²⁸ Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii ţării sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Cetăţile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi^[g]!’»

²⁹ Dar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei, ³⁰ fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră şi El se va lupta pentru voi, tot aşa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voştri. ³¹ Apoi, în pustie aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijeşte de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc.

³² Cu toate acestea, nu v-aţi încrezut în Domnul, Dumnezeul vostru, ³³ Care mergea înaintea voastră pe drum,

într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas şi să vă arate drumul pe care să mergeţi.

³⁴ Când Domnul a auzit ceea ce aţi vorbit, El s-a mâniat şi a jurat zicând: ³⁵ «Nici un bărbat din generaţia aceasta rea nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri, ³⁶ în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea şi Eu îi voi da lui şi fiilor lui ţara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul.»

³⁷ Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea, ³⁸ însă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire. ³⁹ Cu privire la copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi pradă şi la fiii voştri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în ţară; Eu le-o voi da şi ei o vor stăpâni. ⁴⁰ Cât despre voi, întoarceţi-vă şi mergeţi în pustie, pe drumul către Marea Roşie^[h].»

⁴¹ Voi însă aţi început să-mi spuneţi: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, aşa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!» Şi astfel v-aţi luat armele şi aţi îndrăznit să vă urcaţi pe vârful muntelui. ⁴² Dar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.»

⁴³ V-am vorbit, dar nu m-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi, încrezători, v-aţi urcat pe munte. ⁴⁴ Atunci amoriţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au zdrobit din Seir până la Horma. ⁴⁵ Când v-aţi întors, aţi plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat plânsetul şi nu v-a luat în seamă. ⁴⁶ Şi aşa aţi rămas la Kadeş, unde aţi locuit multe zile.

Pribegia prin pustie

2 Apoi ne-am întors şi am mers în pustie, pe drumul către Marea Roşie^[i], după porunca Domnului. Am înconjurat multe zile muntele Seir.

² Domnul mi-a zis: ³ «Ajunge cât aţi înconjurat muntele acesta! Întoarceţi-vă spre nord! ⁴ Porunceşte poporului următorul lucru: ‘Acum veţi traversa teritoriul fraţilor voştri, urmaşii lui Edom, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziţi bine. ⁵ Nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor, nici măcar o palmă de pământ. Muntele Seir i l-am dat în stăpânire lui Esau. ⁶ Să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint hrană, ca să aveţi ce mânca şi să cumpăraţi de la ei pe preţ de argint apă, ca să aveţi ce bea, ⁷ căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaşte călătoria voastră prin pustia cea mare; în timpul acestor patruzeci de ani Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi şi nu aţi dus lipsă de nimic’.»

⁸ Şi astfel am trecut pe lângă fraţii noştri, urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat şi de Eţion-Gheber; apoi ne-am întors şi am luat-o pe drumul care traversează pustia Moabului.

⁹ Domnul mi-a zis: «Să nu-i asediaţi pe moabiţi şi să nu-i provocaţi la luptă, fiindcă nu vă voi da nimic din ţara lor; cetatea Ar am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» ¹⁰ (În trecut aici locuiau emiţii, un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor^[j]. ¹¹ Ei erau consideraţi refaiţi ca şi anachiţii, dar moabiţii îi numeau emiţi. ¹² În Seir au locuit în trecut şi horiţii, însă urmaşii lui Esau i-au ocupat, i-au nimicit şi au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în ţara pe care Domnul i-a dat-o ca moştenire.) ¹³ «Acum ridicaţi-vă şi traversaţi uedul^[k] Zared!» Şi noi am traversat uedul Zared.

¹⁴ Perioada de când am plecat din Kadeş-Barnea şi până la traversarea uedului Zared a fost de treizeci şi opt de ani, timp în care toată generaţia de luptători a pierit din mijlocul taberei, aşa cum jurase Domnul. ¹⁵ Într-adevăr mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.

¹⁶ După ce au murit toţi luptătorii din mijlocul poporului, ¹⁷ Domnul mi-a vorbit: ¹⁸ «Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar. ¹⁹ Când te vei apropia de amoniţi, să nu-i asediezi şi să nu-i provoci la luptă, fiindcă nu-ţi voi da nimic din ţara lor, pentru că am dat-o în stăpânirea urmaşilor lui Lot.» ²⁰ (Şi această ţară era considerată ca fiind a refaiţilor, deoarece ei au locuit-o în trecut; amoniţii îi numeau zamzumimi. ²¹ Ei erau un popor puternic, numeros şi de statură înaltă asemenea anachiţilor. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniţilor care i-au ocupat şi au locuit în locul lor. ²² La fel a făcut şi pentru urmaşii lui Esau, care locuiau în Seir, când i-a nimicit pe horiţi dinaintea lor. Ei i-au ocupat şi au locuit în acel loc până în ziua de azi. ²³ Tot aşa s-a întâmplat şi cu aviţii care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriţii, veniţi din Caftor^[l], i-au distrus şi au locuit în locul lor.)

Înfrângerea lui Sihon, regele Heşbonului

²⁴ «Ridică-te şi traversează uedul Arnon, pentru că l-am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heşbonului, împreună cu ţara lui. Începe cucerirea şi provoacă-l la luptă. ²⁵ De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de sub cer. Când vor auzi veşti despre tine, vor începe să tremure şi se vor îngrozi.»

²⁶ Din pustia Chedemot am trimis soli lui Sihon, regele Heşbonului, cu gând de pace, ca să-i spun: ²⁷ «Lasă-mă să trec prin ţara ta! Voi merge numai pe drum şi nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. ²⁸ Să-mi vinzi pe preţ de argint doar hrană, ca să am ce mânca şi apă, ca să am ce bea. Lasă-mă doar s-o traversez mergând pe jos – ²⁹ aşa cum m-au lăsat urmaşii lui Esau, care locuiesc în Seir şi moabiţii care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă.» ³⁰ Dar Sihon, regele Heşbonului, nu ne-a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i-a făcut duhul neînduplecat şi i-a împietrit inima ca să-l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.

³¹ Domnul mi-a zis: «Iată că am început să ţi-l dau pe Sihon împreună cu ţara lui; ia în stăpânire teritoriul lui.» ³² Când Sihon împreună cu toţi oamenii săi a ieşit la luptă împotriva noastră la Iahaţ, ³³ Domnul, Dumnezeul nostru, l-a dat în mâinile noastre; noi l-am lovit de moarte atât pe el, cât şi pe fiii lui şi pe întregul lui popor. ³⁴ Le-am cucerit atunci toate cetăţile şi am distrus^[m] tot ce era în ele – bărbaţi, femei şi copii. N-am lăsat nici un supravieţuitor. ³⁵ Numai animalele şi bunurile din cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi. ³⁶ De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon şi de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n-a existat nici o cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le-a dat pe toate. ³⁷ Însă de ţara amoniţilor, de malurile uedului Iabok şi de cetăţile din regiunea muntoasă nu v-aţi atins, aşa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.

Înfrângerea lui Og, regele Başanului

3 Ne-am întors şi am luat-o în sus pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, ne-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu noi la Edrei. ² Domnul mi-a zis: «Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.»

³ El l-a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Başanului, împreună cu tot poporul lui. I-am lovit până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. ⁴ Am cucerit atunci toate cetăţile, până când n-a mai rămas nici una pe care să n-o fi luat de la ei, din cele şaizeci de cetăţi din tot ţinutul Argobului, din regatul lui Og din Başan. ⁵ Aceste cetăţi erau fortificate cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare; pe lângă acestea mai erau şi satele fără ziduri, şi ele numeroase. ⁶ Noi le-am distrus cu totul^[n], aşa cum îi făcusem şi lui Sihon, regele Heşbonului, nimicind^[o] bărbaţii, femeile şi copiii din fiecare cetate. ⁷ Dar toate animalele şi bunurile care erau în cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi.

⁸ Astfel, în perioada aceea am cucerit de la doi regi amoriţi teritoriile care sunt la răsărit de Iordan, de la uedul^[p] Arnon până la muntele Hermon ⁹ (Hermonul fiind numit Sirion de către sidoniţi şi Senir de către amoriţi), ¹⁰ toate cetăţile podişului, întreg Ghiladul şi tot Başanul până la Salca şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og, în Başan. ¹¹ (Doar Og, regele Başanului, mai rămăsese din neamul refaiţilor. Patul^[q] lui este unul de fier şi se află la Raba, cetatea amoniţilor. Are o lungime de nouă coţi şi o lăţime de patru coţi, după cotul unui om.^[r])

Împărţirea Transiordaniei

¹² Acesta era teritoriul pe care-l luasem în stăpânire atunci. Le-am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este lângă uedul Arnon, precum şi jumătate din regiunea muntoasă a Ghiladului împreună cu cetăţile ei. ¹³ Ceea ce mai rămăsese din Ghilad şi tot Başanul, regatul lui Og, am dat unei jumătăţi din seminţia lui Manase. (Întreaga regiune a Argobului din Başan era cunoscută ca ţara refaiţilor. ¹⁴ Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire întreaga regiune a Argobului până la hotarul cu gheşuriţii şi maacatiţii. El a numit acele aşezări după numele său, acestea chemându-se până astăzi Havot-Iair^[s].) ¹⁵ Iar Ghiladul l-am dat lui Machir. ¹⁶ Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat ţinutul de la Ghilad până la uedul Arnon, al cărui mijloc ţine loc de hotar şi până la uedul Iabok, care este hotarul amoniţilor. ¹⁷ Le-am dat Araba^[t], care se întinde până la Iordan, din Chineret^[u] până la Marea Arabei (Marea Sărată)^[v], iar spre răsărit – până la poalele muntelui Pisga.

¹⁸ În vremea aceea v-am poruncit astfel: «Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat ţara aceasta în stăpânire. Toţi cei puternici să meargă înarmaţi înaintea fraţilor lor israeliţi. ¹⁹ Numai soţiile, copiii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat, ²⁰ până când Domnul le va da odihnă fraţilor voştri la fel ca şi vouă şi vor stăpâni ţara pe care El le-a dat-o dincolo de Iordan. După aceea fiecare se va întoarce la proprietatea lui.»

²¹ Tot atunci i-am spus lui Iosua: «Ai fost martor la tot ceea ce Domnul, Dumnezeul vostru, a făcut acestor doi regi; tot aşa va face tuturor regatelor împotriva cărora vei merge. ²² Deci să nu vă temeţi de ei, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta pentru voi.»

Moise este oprit să treacă Iordanul

²³ În perioada aceea m-am rugat Domnului şi I-am zis: ²⁴ «Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău măreţia şi puterea mâinii Tale, căci care este dumnezeul acela, în cer sau pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere asemănătoare cu a Ta? ²⁵ Dă-mi voie, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună care este dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul.»

²⁶ Dar Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. El mi-a răspuns: «Destul! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta. ²⁷ Urcă-te pe vârful Pisga şi priveşte spre apus, spre nord, spre sud şi spre răsărit. Priveşte-o cu ochii tăi, pentru că nu vei trece Iordanul. ²⁸ Instruieşte-l pe Iosua, încurajează-l şi întăreşte-l, fiindcă el va merge înaintea acestui popor şi el îl va ajuta să stăpânească ţara pe care tu o vei vedea.» ²⁹ Şi astfel am rămas în valea care este aproape de Bet-Peor.