Deuteronom 1
Nouă Traducere În Limba Română
Recapitularea istoriei în Transiordania. Porunca de a părăsi Horebul
1 Acestea sunt cuvintele rostite de Moise înaintea lui Israel, în pustia de la răsărit de Iordan, în Araba[a], faţă în faţă cu Suf, între Paran şi Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. 2 Distanţa de la Horeb până la Kadeş-Barnea este cale de unsprezece zile pe drumul către muntele Seir.
3 În al patruzecilea an, în prima zi a lunii a unsprezecea[b], Moise le-a spus israeliţilor ceea ce Domnul i-a poruncit să le spună. 4 Aceasta a avut loc după ce l-au învins pe Sihon, regele amorit, care locuia la Heşbon şi pe Og, regele Başanului, care locuia la Aştarot, în Edrei.
5 Dincolo de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să explice Legea aceasta, zicând:
6 „Domnul, Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb şi ne-a zis: «Aţi locuit destulă vreme pe muntele acesta. 7 Întoarceţi-vă şi plecaţi; mergeţi înspre regiunea muntoasă a amoriţilor şi înspre toţi locuitorii dimprejurul ei – din Araba, din regiunea muntoasă[c] şi din zona deluroasă[d], din Neghev[e] şi de pe ţărmul mării – înspre ţara canaaniţilor şi înspre Liban, până la Râul cel Mare, râul Eufrat. 8 Priviţi, v-am pus ţara înainte! Intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a promis părinţilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov, că le-o va da lor şi seminţei[f] lor.»
Desemnarea liderilor
9 V-am spus atunci: «Nu sunt în stare să vă port singur.» 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit şi iată că astăzi sunteţi la fel de numeroşi ca stelele cerului. 11 Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, să vă înmulţească de o mie de ori şi să vă binecuvânteze după cum a promis. 12 Deci cum puteam eu să port de unul singur povara voastră, problemele voastre şi certurile voastre? 13 De aceea v-am spus: «Alegeţi din seminţiile voastre bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi, iar eu îi voi pune conducători peste voi!» 14 Voi mi-aţi răspuns atunci că porunca pe care v-am dat-o este un lucru bun.
15 Prin urmare, am luat căpetenii din seminţiile voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus conducători peste voi: conducători peste o mie, peste o sută, peste cincizeci şi peste zece oameni; i-am rânduit ca dregători în seminţiile voastre. 16 Le-am dat porunci, în acelaşi timp, şi judecătorilor voştri şi le-am zis: «Să ascultaţi neînţelegerile dintre fraţii voştri şi să judecaţi după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele său sau cu străinul. 17 Să nu fiţi părtinitori în judecată, ci să-l ascultaţi pe cel mic la fel ca şi pe cel mare. Să nu vă fie teamă de oameni, fiindcă judecata este a lui Dumnezeu; cazurile care sunt prea grele pentru voi să le aduceţi la mine ca să le ascult.» 18 La vremea aceea v-am poruncit tot ce aveaţi de făcut.
Trimiterea iscoadelor
19 Am plecat din Horeb, aşa cum Domnul, Dumnezeul nostru, ne poruncise, am călătorit prin toată pustia cea mare şi înfricoşătoare, pe care aţi văzut-o, mergând pe drumul către regiunea muntoasă a amoriţilor şi am ajuns la Kadeş-Barnea. 20 Atunci eu v-am spus: «Aţi ajuns în regiunea muntoasă a amoriţilor, pe care ne-o dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul, Dumnezeul vostru, v-a pus ţara înainte. Duceţi-vă şi luaţi-o în stăpânire, aşa cum v-a poruncit Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri. Să nu vă fie frică şi să nu vă înspăimântaţi.»
22 Atunci v-aţi apropiat de mine şi mi-aţi zis: «Să trimitem câţiva bărbaţi înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă un răspuns cu privire la drumul pe care trebuie să înaintăm şi la cetăţile în care vom intra.» 23 Propunerea voastră mi s-a părut bună, astfel că am luat doisprezece bărbaţi dintre voi, câte un om din fiecare seminţie. 24 Ei au plecat, au trecut muntele, au ajuns în valea Eşcol şi au început să iscodească ţara. 25 Au luat cu ei din roadele ţării, ni le-au adus şi s-au întors cu următorul mesaj: «Ţara pe care Domnul, Dumnezeul nostru, ne-o dă este bună.»
Răzvrătirea poporului
26 Dar voi n-aţi vrut să mergeţi şi v-aţi împotrivit poruncii Domnului, Dumnezeul vostru. 27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi spus: «Pentru că ne urăşte, de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului! El vrea să ne dea pe mâna amoriţilor ca să fim nimiciţi. 28 Unde să mergem? Fraţii noştri ne-au înmuiat inima când ne-au spus: ‘Locuitorii ţării sunt mai puternici şi mai înalţi decât noi. Cetăţile lor sunt mari, fortificate până la cer; mai mult, i-am văzut acolo şi pe anachiţi[g]!’»
29 Dar eu v-am zis să nu vă temeţi şi să nu vă fie frică de ei, 30 fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, merge înaintea voastră şi El se va lupta pentru voi, tot aşa cum a făcut în Egipt, înaintea ochilor voştri. 31 Apoi, în pustie aţi văzut cum Domnul, Dumnezeul vostru, s-a îngrijit de voi asemenea unui părinte care se îngrijeşte de fiul său, pe toată perioada călătoriei, până când aţi ajuns în acest loc.
32 Cu toate acestea, nu v-aţi încrezut în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 Care mergea înaintea voastră pe drum,
într-un stâlp de foc noaptea şi într-un nor ziua, ca să vă caute un loc de popas şi să vă arate drumul pe care să mergeţi.
34 Când Domnul a auzit ceea ce aţi vorbit, El s-a mâniat şi a jurat zicând: 35 «Nici un bărbat din generaţia aceasta rea nu va vedea ţara aceea bună pe care le-am promis-o, prin jurământ, strămoşilor voştri, 36 în afară de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea şi Eu îi voi da lui şi fiilor lui ţara în care merge, pentru că L-a urmat din toată inima pe Domnul.»
37 Domnul s-a mâniat şi pe mine din cauza voastră şi mi-a zis: «Nici tu nu vei intra în ea, 38 însă Iosua, fiul lui Nun, slujitorul tău, va intra în ea. Încurajează-l, căci el îl va pune pe Israel s-o ia în stăpânire. 39 Cu privire la copilaşii voştri, despre care aţi spus că vor fi pradă şi la fiii voştri, care azi nu cunosc nici binele, nici răul, ei vor intra în ţară; Eu le-o voi da şi ei o vor stăpâni. 40 Cât despre voi, întoarceţi-vă şi mergeţi în pustie, pe drumul către Marea Roşie[h].»
41 Voi însă aţi început să-mi spuneţi: «Am păcătuit împotriva Domnului! Ne vom duce să ne luptăm, aşa cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru!» Şi astfel v-aţi luat armele şi aţi îndrăznit să vă urcaţi pe vârful muntelui. 42 Dar Domnul mi-a poruncit să vă spun astfel: «Să nu vă urcaţi şi să nu vă luptaţi pentru că Eu nu sunt în mijlocul vostru şi astfel veţi fi învinşi de către duşmanii voştri.»
43 V-am vorbit, dar nu m-aţi ascultat. V-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi, încrezători, v-aţi urcat pe munte. 44 Atunci amoriţii care locuiau în acea regiune muntoasă au venit împotriva voastră, v-au urmărit ca albinele şi v-au zdrobit din Seir până la Horma. 45 Când v-aţi întors, aţi plâns înaintea Domnului, dar El nu v-a ascultat plânsetul şi nu v-a luat în seamă. 46 Şi aşa aţi rămas la Kadeş, unde aţi locuit multe zile.
Footnotes
- Deuteronom 1:1 Denumirea, în Vechiul Testament, a riftului care se întinde de la Marea Galileii până la Marea Roşie; de obicei se referă la Valea Iordanului
- Deuteronom 1:3 Luna Şebat (ianuarie-februarie), în al patruzecilea an de la ieşirea din Egipt
- Deuteronom 1:7 Zona muntoasă din centrul Canaanului, situată între Valea Iordanului şi zona deluroasă
- Deuteronom 1:7 Ebr.: Şefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului şi ţărmul Mediteranei
- Deuteronom 1:7 Ţinutul pustiu din sudul Canaanului, între Beer-Şeba şi Kadeş-Barnea
- Deuteronom 1:8 Termenul ebraic pentru sămânţă este un singular care se poate referi atât la un singur urmaş, cât şi la toţi urmaşii de pe linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenţionată. În traducerea de faţă a fost redat fie literal, fie cu urmaş sau urmaşi, în funcţie de contextul literal şi de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică acelaşi termen, sămânţă, lui Isus Cristos, demonstrând prin exegeza sa că promisiunea făcută lui Avraam îşi găseşte împlinirea ultimă în Isus Cristos
- Deuteronom 1:28 Locuitori străvechi ai Canaanului, descrişi ca fiind uriaşi (Num. 13:33)
- Deuteronom 1:40 Ebr.: Yam Suf (lit.: Marea Trestiilor sau Marea Algelor - vezi Iona 2:5, unde acelaşi termen ebraic, suf, are sensul de alge). Denumirea de Marea Roşie a fost introdusă în traducerile moderne prin LXX şi VUL; în VT însă, sintagma ebraică denumea actualul Golf Aqaba, la sud de Elat. Chiar şi astăzi localnicii numesc Golful Aqaba Yam Suf; vezi 1 Regi 9:26
申命记 1
Chinese Contemporary Bible (Simplified)
前言
1 以下是摩西对以色列人说的话。当时以色列人在约旦河东的旷野、疏弗对面的亚拉巴,即巴兰、陀弗、拉班、哈洗录和底撒哈之间。 2 从何烈山取道西珥山到加低斯·巴尼亚,需十一天。 3 在离开埃及后第四十年的十一月一日,摩西把耶和华的一切吩咐告诉了以色列人。 4 那时,他已经打败了希实本的亚摩利王西宏以及盘踞在以得来和亚斯她录的巴珊王噩。 5 摩西在约旦河东的摩押讲解律法,说: 6 “我们的上帝耶和华在何烈山对我们说,‘你们在这里已经住了多日, 7 现在该启程前往亚摩利人的山区、亚拉巴地区、山地、丘陵、南地、沿海一带、迦南和黎巴嫩,直到幼发拉底河。 8 看啊,我把那片土地赐给你们了,你们去占领吧,那是耶和华起誓赐给你们祖先亚伯拉罕、以撒、雅各和他们后裔的地方。’
摩西设立首领
9 “那时,我对你们说,‘我无法独自承担管理你们的重任, 10 因为你们的上帝耶和华使你们人丁兴旺,以致今天人数多如天上的星星。 11 愿你们祖先的上帝耶和华使你们人数更增千倍,照祂的应许赐福给你们。 12 但我怎能独自担当解决你们问题和争端的重任呢? 13 你们要从各支派中选出有智慧、有见识、受尊重的人,我要立他们做你们的首领。’ 14 你们都同意这样的做法。 15 于是,我把各支派中有智慧和受敬重的人立为你们的首领,即千夫长、百夫长、五十夫长、十夫长和其他官长,治理你们。 16 我吩咐这些官员要聆听案件,公正地审理同胞之间或与外族人之间的诉讼, 17 不可偏私,不分贵贱,不惧情面,因为判决来自上帝。如果案件太难,可以交给我处理。 18 那时,我把一切当行之事都告诉了你们。
派人打探迦南
19 “我们照我们上帝耶和华的吩咐,从何烈山出发,走过你们所见的那大而可怕的旷野,前往亚摩利山区,来到加低斯·巴尼亚。 20 我对你们说,‘我们的上帝耶和华赐给我们的亚摩利山区到了。 21 看啊,你们祖先的上帝耶和华已把那片土地赐给你们,你们要照着祂的应许去占领那里,不要惧怕,不要气馁。’ 22 你们来对我说,‘我们要先派人去打探那地方,回来好告诉我们当走哪条路,当占哪些城。’ 23 我同意你们的建议,便从你们当中选出十二人,每支派选一人。 24 他们前往山区,到了以实各谷,打探那地方。 25 他们带回来一些那里的果子,禀告说,‘我们的上帝耶和华赐给我们的地方很好。’
26 “但你们却违背你们上帝耶和华的命令,不肯上去。 27 你们在帐篷中埋怨说,‘耶和华憎恨我们,所以才领我们离开埃及,要把我们交在亚摩利人手里,让他们消灭我们。 28 我们怎能上去呢?那些弟兄的报告令我们胆战心惊,他们说那里的人比我们高大,城邑雄伟,城墙高达云霄,还有亚衲人在那里。’ 29 我对你们说,‘不要惊慌,不要怕他们。 30 你们的上帝耶和华必带领你们,为你们争战,正如祂当着你们的面在埃及所行的一样。 31 你们在旷野曾目睹你们的上帝耶和华像父亲抱儿子一样,一路把你们抱到这地方。’ 32-33 祂为你们开路,为你们找安营的地方,夜间用火柱、白天用云柱为你们引路。尽管如此,你们还是不信靠你们的上帝耶和华。
惩罚叛逆
34 “你们的埋怨惹耶和华发怒,祂起誓说, 35 ‘这邪恶的一代没有一人能看见我起誓要赐给他们祖先的佳美之地, 36 只有耶孚尼的儿子迦勒能看见,我必把他所踏之地赐给他和他的后代,因为他全心全意地跟从我。’ 37 因为你们的缘故,耶和华也向我发怒,说,‘你也不能进入那片土地, 38 但你的助手——嫩的儿子约书亚可以进入。你要鼓励他,因为他将带领以色列承受那片土地。 39 你们说你们的子女会被掳去,但这些还不知善恶的孩子都将进入那片土地,我要把那里赐给他们,他们将占领那里。 40 而你们要掉头,沿红海的路回到旷野。’
41 “于是,你们对我说,‘我们得罪了耶和华,现在我们愿意遵从我们的上帝耶和华的吩咐,上去作战。’你们便各自拿起兵器,以为可以轻易攻占山区。 42 但耶和华让我告诉你们,‘不要上去作战,以免被敌人击败,因为耶和华不会与你们同在。’ 43 我把耶和华的话转告了你们,但你们不听,违背耶和华的命令,擅自前往山区。 44 住在山区的亚摩利人蜂拥出击,打败了你们,从西珥追杀你们,一直追到何珥玛。 45 你们回来在耶和华面前哭泣,但耶和华不理会你们的哭声。 46 因此,你们在加低斯住了很久。
Deuteronom 1
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
ADUCERI-AMINTE ŞI ÎNDEMNURI
Capitolele 1—11; 8:2,3.
Moise vorbeşte dincolo de Iordan
1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace(A) de Iordan, în pustie, într-o câmpie, faţă în faţă cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Haţerot şi Di-Zahab. 2 (De la Horeb până(B) la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile). 3 În al patruzecilea(C) an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel şi le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4 Aceasta era după ce a bătut(D) pe Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon, şi pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aştarot şi la Edrei(E). 5 Dincoace de Iordan, în ţara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta şi a zis: 6 „Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a vorbit la Horeb(F), zicând: ‘Aţi locuit destulă(G) vreme în muntele acesta. 7 Întoarceţi-vă şi plecaţi; duceţi-vă la Muntele Amoriţilor şi în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe ţărmul mării, în ţara canaaniţilor şi în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Vedeţi, v-am pus ţara înainte, intraţi şi luaţi în stăpânire ţara pe care Domnul a jurat părinţilor voştri, Avraam(H), Isaac şi Iacov, că o va da lor şi seminţei lor după ei.’
Cum a pus judecători
9 În vremea aceea, v-am spus(I): ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul, Dumnezeul vostru, v-a înmulţit, şi azi sunteţi foarte(J) mulţi la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul(K), Dumnezeul părinţilor voştri, să vă mărească de o mie de ori pe atât şi să vă binecuvânteze, după(L) cum a făgăduit! 12 Cum(M) aş putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră şi certurile voastre? 13 Luaţi(N) din seminţiile voastre nişte bărbaţi înţelepţi, pricepuţi şi cunoscuţi şi-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-aţi răspuns şi aţi zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15 Am luat atunci pe căpeteniile seminţiilor voastre, bărbaţi înţelepţi şi cunoscuţi, şi i-am pus(O) în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece, ca dregători în seminţiile voastre. 16 Am dat, în acelaşi timp, următoarea poruncă judecătorilor voştri: ‘Să ascultaţi pe fraţii voştri şi să judecaţi(P) după dreptate neînţelegerile fiecăruia cu fratele(Q) lui sau cu străinul. 17 Să nu(R) căutaţi la faţa oamenilor în judecăţile voastre; să ascultaţi pe cel mic ca şi pe cel mare; să nu vă temeţi de nimeni, căci Dumnezeu(S) e Cel care face dreptate. Şi când veţi găsi o pricină prea grea, s-o aduceţi(T) înaintea mea, ca s-o aud.’ 18 Aşa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveaţi de făcut.
De la Horeb la Cades-Barnea
19 Am plecat din Horeb şi am(U) străbătut toată pustia aceea mare şi grozavă pe care aţi văzut-o; am luat drumul care duce în Muntele Amoriţilor, cum ne poruncise Domnul, Dumnezeul nostru, şi am(V) ajuns la Cades-Barnea. 20 Şi eu v-am zis: ‘Aţi ajuns la Muntele Amoriţilor pe care ni-l dă Domnul, Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul, Dumnezeul tău, îţi pune ţara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ţi-a spus Domnul, Dumnezeul părinţilor tăi; nu te teme(W) şi nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-aţi apropiat cu toţii de mine şi aţi zis: ‘Să trimitem nişte oameni înaintea noastră ca să iscodească ţara şi să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea şi asupra cetăţilor în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună şi am luat(X) doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminţie. 24 Ei au(Y) plecat, au trecut muntele şi au ajuns până la valea Eşcol şi au iscodit ţara. 25 Au luat în mâini din roadele ţării şi ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă şi au zis: ‘Bună(Z) ţară ne dă Domnul, Dumnezeul nostru!’ 26 Dar(AA) voi n-aţi vrut să vă suiţi în ea şi v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului, Dumnezeului vostru. 27 Aţi cârtit în corturile voastre şi aţi zis: ‘Pentru că ne urăşte(AB), de aceea ne-a scos Domnul din ţara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriţilor şi să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Fraţii noştri ne-au muiat inima, zicând: «Poporul(AC) acela este un popor mai mare şi mai înalt la statură decât noi; cetăţile sunt mari şi întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo şi copii(AD) de ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântaţi şi nu vă fie frică de ei. 30 Domnul, Dumnezeul(AE) vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuşi pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voştri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat(AF) cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-aţi făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi(AG) n-aţi avut încredere în Domnul, Dumnezeul vostru, 33 care(AH) mergea înaintea voastră pe drum, ca(AI) să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeţi şi ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat şi a jurat(AJ) zicând: 35 ‘Niciunul(AK) din bărbaţii care fac parte din acest neam rău nu va vedea ţara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinţilor voştri, 36 afară(AL) de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, şi ţara în care a mers o voi da lui şi copiilor lui, pentru că(AM) a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat şi pe mine(AN) din pricina voastră şi a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua(AO), fiul lui Nun, slujitorul(AP) tău, va intra în ea; întăreşte-l(AQ), căci el va pune pe Israel în stăpânirea ţării aceleia. 39 Şi pruncii(AR) voştri, despre care aţi(AS) zis: «Vor fi de jaf!» şi fiii voştri, care nu cunosc(AT) azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da şi ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceţi-vă(AU) şi plecaţi în pustie, înspre Marea Roşie.’ 41 Voi aţi răspuns şi mi-aţi zis: ‘Am păcătuit(AV) împotriva Domnului; ne vom sui şi ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.’ Şi v-aţi încins fiecare armele şi v-aţi încumetat să vă suiţi pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu(AW) vă suiţi şi nu vă luptaţi, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri».’ 43 Eu v-am spus, dar n-aţi ascultat, ci v-aţi răzvrătit împotriva poruncii Domnului şi v-aţi suit semeţi(AX) pe munte. 44 Atunci, amoriţii, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieşit înainte şi v-au urmărit ca albinele(AY); v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, aţi plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul şi n-a luat aminte la voi. 46 Şi aşa(AZ) aţi rămas la Cades, unde aţi stat multă vreme.
申命記 1
Chinese Contemporary Bible (Traditional)
前言
1 以下是摩西對以色列人說的話。當時以色列人在約旦河東的曠野、疏弗對面的亞拉巴,即巴蘭、陀弗、拉班、哈洗錄和底撒哈之間。 2 從何烈山取道西珥山到加低斯·巴尼亞,需十一天。 3 在離開埃及後第四十年的十一月一日,摩西把耶和華的一切吩咐告訴了以色列人。 4 那時,他已經打敗了希實本的亞摩利王西宏以及盤踞在以得來和亞斯她錄的巴珊王噩。 5 摩西在約旦河東的摩押講解律法,說: 6 「我們的上帝耶和華在何烈山對我們說,『你們在這裡已經住了多日, 7 現在該啟程前往亞摩利人的山區、亞拉巴地區、山地、丘陵、南地、沿海一帶、迦南和黎巴嫩,直到幼發拉底河。 8 看啊,我把那片土地賜給你們了,你們去佔領吧,那是耶和華起誓賜給你們祖先亞伯拉罕、以撒、雅各和他們後裔的地方。』
摩西設立首領
9 「那時,我對你們說,『我無法獨自承擔管理你們的重任, 10 因為你們的上帝耶和華使你們人丁興旺,以致今天人數多如天上的星星。 11 願你們祖先的上帝耶和華使你們人數更增千倍,照祂的應許賜福給你們。 12 但我怎能獨自擔當解決你們問題和爭端的重任呢? 13 你們要從各支派中選出有智慧、有見識、受尊重的人,我要立他們做你們的首領。』 14 你們都同意這樣的做法。 15 於是,我把各支派中有智慧和受敬重的人立為你們的首領,即千夫長、百夫長、五十夫長、十夫長和其他官長,治理你們。 16 我吩咐這些官員要聆聽案件,公正地審理同胞之間或與外族人之間的訴訟, 17 不可偏私,不分貴賤,不懼情面,因為判決來自上帝。如果案件太難,可以交給我處理。 18 那時,我把一切當行之事都告訴了你們。
派人打探迦南
19 「我們照我們上帝耶和華的吩咐,從何烈山出發,走過你們所見的那大而可怕的曠野,前往亞摩利山區,來到加低斯·巴尼亞。 20 我對你們說,『我們的上帝耶和華賜給我們的亞摩利山區到了。 21 看啊,你們祖先的上帝耶和華已把那片土地賜給你們,你們要照著祂的應許去佔領那裡,不要懼怕,不要氣餒。』 22 你們來對我說,『我們要先派人去打探那地方,回來好告訴我們當走哪條路,當佔哪些城。』 23 我同意你們的建議,便從你們當中選出十二人,每支派選一人。 24 他們前往山區,到了以實各谷,打探那地方。 25 他們帶回來一些那裡的果子,稟告說,『我們的上帝耶和華賜給我們的地方很好。』
26 「但你們卻違背你們上帝耶和華的命令,不肯上去。 27 你們在帳篷中埋怨說,『耶和華憎恨我們,所以才領我們離開埃及,要把我們交在亞摩利人手裡,讓他們消滅我們。 28 我們怎能上去呢?那些弟兄的報告令我們膽戰心驚,他們說那裡的人比我們高大,城邑雄偉,城牆高達雲霄,還有亞衲人在那裡。』 29 我對你們說,『不要驚慌,不要怕他們。 30 你們的上帝耶和華必帶領你們,為你們爭戰,正如祂當著你們的面在埃及所行的一樣。 31 你們在曠野曾目睹你們的上帝耶和華像父親抱兒子一樣,一路把你們抱到這地方。』 32-33 祂為你們開路,為你們找安營的地方,夜間用火柱、白天用雲柱為你們引路。儘管如此,你們還是不信靠你們的上帝耶和華。
懲罰叛逆
34 「你們的埋怨惹耶和華發怒,祂起誓說, 35 『這邪惡的一代沒有一人能看見我起誓要賜給他們祖先的佳美之地, 36 只有耶孚尼的兒子迦勒能看見,我必把他所踏之地賜給他和他的後代,因為他全心全意地跟從我。』 37 因為你們的緣故,耶和華也向我發怒,說,『你也不能進入那片土地, 38 但你的助手——嫩的兒子約書亞可以進入。你要鼓勵他,因為他將帶領以色列承受那片土地。 39 你們說你們的子女會被擄去,但這些還不知善惡的孩子都將進入那片土地,我要把那裡賜給他們,他們將佔領那裡。 40 而你們要掉頭,沿紅海的路回到曠野。』
41 「於是,你們對我說,『我們得罪了耶和華,現在我們願意遵從我們的上帝耶和華的吩咐,上去作戰。』你們便各自拿起兵器,以為可以輕易攻佔山區。 42 但耶和華讓我告訴你們,『不要上去作戰,以免被敵人擊敗,因為耶和華不會與你們同在。』 43 我把耶和華的話轉告了你們,但你們不聽,違背耶和華的命令,擅自前往山區。 44 住在山區的亞摩利人蜂擁出擊,打敗了你們,從西珥追殺你們,一直追到何珥瑪。 45 你們回來在耶和華面前哭泣,但耶和華不理會你們的哭聲。 46 因此,你們在加低斯住了很久。
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Chinese Contemporary Bible Copyright © 1979, 2005, 2007, 2011 by Biblica® Used by permission. All rights reserved worldwide.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
