Add parallel Print Page Options

14 ia seama să nu ţi se umfle inima(A) de mândrie şi să nu(B) uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei;

Read full chapter

14 atunci să nu te mândreşti în inima ta şi să nu uiţi de Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei.

Read full chapter

25 Dar Ezechia n-a răsplătit(A) binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat(B) inima. Mânia(C) Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.

Read full chapter

25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim.

Read full chapter

„Fiul omului, spune voievodului Tirului: ‘Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis(A): «Eu sunt Dumnezeu şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu, în mijlocul(B) mărilor», măcar că nu eşti decât om(C), şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu.

Read full chapter

„Fiul omului, spune-i prinţului Tirului că aşa vorbeşte Stăpânul Domn:

«Ţi s-a îngâmfat inima
    şi ai zis: ‘Sunt zeu[a]!
Stau pe tronul zeilor[b]
    în inima mărilor!’
Deşi crezi că eşti asemenea zeilor,
    tu eşti de fapt doar un om, nu eşti un zeu.

Read full chapter

Footnotes

  1. Ezechiel 28:2 Ebr.: El; cel mai probabil contextul trimite la mitologia canaanită în care El, alături de Baal, era cea mai importantă zeitate
  2. Ezechiel 28:2 Oraşele erau deseori numite „tronul“ unui anumit zeu, dacă în ele se aflau temple vestite ale respectivelor zeităţi; posibil ca menţiunea din text să facă referire la templul lui Melkart, zeu ce era patronul cetăţii Tir

prin marea ta înţelepciune(A) şi prin negoţul tău ţi-ai mărit bogăţiile şi, prin bogăţiile tale, inima ţi s-a îngâmfat foarte mult.’

Read full chapter

Prin multa ta înţelepciune în ce priveşte negoţul
    ţi-ai înmulţit averea,
dar din cauza averii tale
    ţi s-a îngâmfat inima.»

Read full chapter

17 Ţi s-a îngâmfat(A) inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea, te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.

Read full chapter

17 Ţi s-a îngâmfat inima
    din pricina frumuseţii tale
şi ţi-ai pervertit înţelepciunea
    din cauza splendorii tale!
De aceea te-am aruncat la pământ
    şi te-am expus înaintea regilor,
        ca să fi o privelişte pentru ei!

Read full chapter

Iată, i s-a îngâmfat sufletul, nu este fără prihană în el, dar cel neprihănit(A) va trăi prin credinţa lui.

Read full chapter

Iată, s-a îngâmfat![a]
    Nu-i este neprihănit sufletul în el;
        însă cel drept va trăi prin credinţa[b] lui.

Read full chapter

Footnotes

  1. Habacuc 2:4 Sau: Priveşte la cel îngâmfat!
  2. Habacuc 2:4 Sau: credincioşia