Add parallel Print Page Options

Ang Pangitain tungkol sa Lalaking Tupa at Lalaking Kambing

Nang ikatlong taon ng paghahari ng haring si Belshasar, akong si Daniel ay nakakita ng isang pangitain pagkatapos ng unang pangitaing nakita ko.

Ako'y tumingin sa pangitain, at habang ako'y tumitingin, ako'y nasa palasyo sa Susa na nasa lalawigan ng Elam, at ako'y nasa tabi ng ilog Ulai.

At itiningin ko ang aking mga mata, at aking nakita ang isang lalaking tupa na nakatayo sa pampang ng ilog. Ito ay may dalawang sungay, at ang dalawang sungay ay kapwa mahaba, ngunit ang isa'y higit na mahaba kaysa isa, at ang higit na mahaba ay huling lumitaw.

Aking nakita ang lalaking tupa na sumasalakay sa dakong kanluran, hilaga, at timog. Walang hayop na makatagal sa harapan niya, at walang sinumang makapagliligtas mula sa kanyang kapangyarihan. Kanyang ginawa ang ayon sa kanyang nais at itinaas ang kanyang sarili.

Habang aking pinapanood, narito, lumitaw ang isang lalaking kambing mula sa kanluran na tumatawid sa ibabaw ng buong lupa, at hindi sumasayad sa lupa. Ang lalaking kambing ay may lantad na sungay sa pagitan ng kanyang mga mata.

Ito'y dumaluhong sa lalaking tupa na may dalawang sungay na aking nakitang nakatayo sa pampang ng ilog, at kanyang sinalakay ito na may matinding poot.

Nakita ko itong lumalapit sa lalaking tupa, at ito'y napoot sa kanya at sinaktan ang tupa at binali ang kanyang dalawang sungay. Ang lalaking tupa ay walang kapangyarihang makatagal sa harapan nito. Ibinuwal nito sa lupa ang lalaking tupa at niyapakan ito, at walang sinumang makapagligtas sa lalaking tupa mula sa kapangyarihan nito.

At lubhang itinaas ng lalaking kambing ang kanyang sarili, ngunit nang siya'y lumakas, ang malaking sungay ay nabali. Sa lugar nito'y lumitaw ang apat na lantad na mga sungay, paharap sa apat na hangin ng langit.

Mula sa isa sa mga iyon ay lumitaw ang isang maliit na sungay na lubhang naging makapangyarihan sa dakong timog, sa dakong silangan at sa maluwalhating lupain.

10 Ito(A) ay lumaki nang lumaki, hanggang sa ang hukbo sa langit at ang ilan sa mga hukbo at mga bituin ay ibinagsak nito sa lupa at niyapakan ang mga iyon.

11 Nagpalalo pa ito laban sa Pinuno ng hukbo; ang patuloy na handog na sinusunog ay pinahinto nito at ang lugar ng kanyang santuwaryo ay ibinagsak.

12 Dahil sa paglabag, ang hukbo ay ibinigay sa kanya kasama ng patuloy na handog na sinusunog. Ibinagsak nito ang katotohanan sa lupa, at ang sungay ay patuloy na nagtagumpay sa ginagawa nito.

13 Pagkatapos nito, narinig kong nagsasalita ang isang banal, at sinabi ng isa pang banal sa nagsalita, “Hanggang kailan magtatagal ang pangitaing ito tungkol sa patuloy na handog na sinusunog, ang pagsuway na sumisira, at ang pagsusuko sa santuwaryo at sa hukbo upang mayapakan ng paa?”

14 At sinabi niya sa akin, “Hanggang sa dalawang libo at tatlong daang hapon at umaga; pagkatapos ay malilinis ang santuwaryo.”

Ipinaliwanag ni Gabriel ang Pangitain ni Daniel

15 Nang ako, si Daniel, ay makakita sa pangitain, pinagsikapan ko itong maunawaan. At narito, nakatayo sa harapan ko ang isang kawangis ng tao.

16 Narinig(B) ko ang tinig ng isang tao sa may pampang ng Ulai, at ito'y tumawag at nagsabi, “Gabriel, ipaunawa mo sa taong ito ang pangitain.”

17 Sa gayo'y lumapit siya sa kinatatayuan ko; at nang siya'y lumapit, ako'y natakot at napasubsob. Ngunit sinabi niya sa akin, “Unawain mo, O anak ng tao, na ang pangitain ay para sa panahon ng wakas.”

18 Samantalang siya'y nagsasalita sa akin, ako'y nakatulog nang mahimbing na ang mukha ay nakasubsob sa lupa. At hinipo niya ako at itinayo.

19 Sinabi niya, “Narito, ipapaalam ko sa iyo kung ano ang mangyayari sa huling panahon ng pagkagalit; sapagkat ito'y tungkol sa takdang panahon ng wakas.

20 Ang lalaking tupa na iyong nakita na may dalawang sungay ay ang mga hari ng Media at Persia.

21 Ang lalaking kambing na may magaspang na balahibo ay ang hari ng Grecia, at ang malaking sungay na nasa pagitan ng kanyang mga mata ay ang unang hari.

22 Ang sungay na nabali, sa dakong tinayuan ng apat, ay ang apat na kaharian na babangon mula sa kanyang bansa, ngunit hindi sa pamamagitan ng kanyang kapangyarihan.

23 Sa pagtatapos ng kanilang paghahari, kapag ang mga paglabag ay umabot sa kanilang ganap na sukat, isang hari na may mabagsik na pagmumukha ang babangon na nakakaunawa ng mga palaisipan.

24 Ang kanyang kapangyarihan ay magiging malakas, ngunit hindi sa pamamagitan ng kanyang sariling kapangyarihan; at siya'y gagawa ng nakakatakot na pagwasak, at siya'y magtatagumpay at gagawin ang kanyang maibigan. Pupuksain niya ang mga makapangyarihan at ang banal na bayan.

25 Sa pamamagitan ng kanyang katusuhan ay kanyang pauunlarin ang pandaraya sa ilalim ng kanyang kamay; at sa kanyang sariling isipan ay itataas niya ang kanyang sarili. Walang babalang papatayin niya ang marami; siya'y tatayo rin laban sa Pinuno ng mga pinuno; ngunit siya'y mawawasak, hindi sa pamamagitan ng kamay ng tao.

26 Ang pangitain tungkol sa mga hapon at mga umaga na isinalaysay ay totoo; ngunit ilihim mo ang pangitain, sapagkat ito'y tungkol sa maraming mga araw mula ngayon.”

27 At akong si Daniel ay nanghina, at nagkasakit ng ilang araw. Pagkatapos ay bumangon ako, at ginawa ko ang mga gawain ng hari. Ngunit ako'y pinapanlumo ng pangitain, at walang makapagpaliwanag nito.

În anul al treilea al domniei împăratului Belşaţar, eu, Daniel, am avut o vedenie, afară de cea pe care o avusesem mai înainte(A). Când am avut vedenia aceasta, mi s-a părut că eram la capitala Susa(B), în ţinutul Elam, şi, în timpul vedeniei mele, mă aflam lângă râul Ulai. Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că într-un râu stătea un berbec şi avea două coarne; coarnele acestea erau înalte, dar unul era mai înalt decât celălalt şi cel mai înalt a crescut cel din urmă. Am văzut cum berbecul împungea cu coarnele spre apus, spre miazănoapte şi spre miazăzi; nicio fiară nu putea să-i stea împotrivă şi nimeni nu putea să scape pe cine-i cădea în mână, ci el făcea ce voia(C) şi a ajuns puternic. Pe când mă uitam cu băgare de seamă, iată că a venit un ţap de la apus şi a cutreierat toată faţa pământului, fără să se atingă de el; ţapul acesta însă avea un corn(D) mare între ochi. A venit până la berbecul care avea coarne şi pe care-l văzusem stând în râu şi s-a repezit asupra lui cu toată puterea lui. L-am văzut cum s-a apropiat de berbec, s-a aruncat încruntat asupra lui, a izbit pe berbec şi i-a frânt amândouă coarnele, fără ca berbecul să i se fi putut împotrivi; l-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare, şi nimeni n-a scăpat pe berbec din mâna lui. Ţapul însă a ajuns foarte puternic, dar, când a fost puternic de tot, i s-a frânt cornul cel mare. În locul lui au crescut patru coarne mari(E), în cele patru vânturi ale cerurilor. Dintr-unul(F) din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi(G), spre răsărit şi spre ţara(H) cea minunată. 10 S-a înălţat(I) până la oştirea cerurilor(J), a doborât(K) la pământ o parte din oştirea aceasta şi din stele şi le-a călcat în picioare. 11 S-a înălţat(L) până la căpetenia(M) oştirii, i-a smuls(N) jertfa necurmată(O) şi i-a surpat locul locaşului său celui sfânt. 12 Oastea(P) a fost pedepsită din pricina păcatului săvârşit împotriva jertfei necurmate; cornul a aruncat adevărul(Q) la pământ şi a izbutit(R) în ce a început. 13 Am auzit pe un sfânt(S) vorbind şi un alt sfânt a întrebat pe cel ce vorbea: ‘În câtă vreme se va împlini vedenia despre desfiinţarea jertfei necurmate şi despre urâciunea pustiirii? Până când vor fi călcate în picioare Sfântul Locaş şi oştirea?’ 14 Şi el mi-a zis: ‘Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit!’ 15 Pe când eu, Daniel, aveam vedenia aceasta şi căutam(T) s-o pricep, iată că înaintea mea stătea cineva care avea înfăţişarea unui om(U). 16 Şi am auzit un glas de om în mijlocul râului(V) Ulai care a strigat şi a zis: ‘Gavrile(W), tâlcuieşte-i vedenia aceasta.’ 17 El a venit atunci lângă locul unde eram şi, la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut(X) cu faţa la pământ. El mi-a zis: ‘Fii cu luare-aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!’ 18 Pe când(Y) îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins(Z) şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte(AA) vremea sfârşitului. 20 Berbecul(AB) pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, sunt împăraţii mezilor şi perşilor. 21 Ţapul(AC) însă este împărăţia Greciei, şi cornul cel mare dintre ochii lui este cel dintâi împărat(AD). 22 Cele patru coarne care au crescut în locul acestui corn frânt(AE) sunt patru împărăţii care se vor ridica din neamul acesta, dar care nu vor avea atâta putere. 23 La sfârşitul stăpânirii lor, când păcătoşii vor fi umplut măsura nelegiuirilor, se va ridica un împărat(AF) fără ruşine(AG) şi viclean. 24 El va fi tare, dar(AH) nu prin puterea lui însuşi; el va face pustiiri de necrezut, va izbuti(AI) în tot ce va începe, va nimici(AJ) pe cei puternici şi chiar pe poporul sfinţilor. 25 Din pricina propăşirii(AK) lui şi izbândirii vicleniilor lui, inima i se va îngâmfa(AL), va pierde pe mulţi oameni care trăiau liniştiţi şi se va ridica(AM) împotriva Domnului domnilor, dar va fi zdrobit fără ajutorul vreunei mâini(AN) omeneşti. 26 Iar vedenia(AO) cu serile şi dimineţile de care a fost vorba este adevărată. Tu pecetluieşte(AP) vedenia aceasta, căci este cu privire la nişte vremuri îndepărtate.’ 27 Eu(AQ), Daniel, am stat leşinat şi bolnav mai multe zile; apoi m-am sculat şi mi-am văzut de treburile(AR) împăratului. Eram uimit de vedenia aceasta, şi(AS) nimeni nu ştia.

Le bélier et le bouc

Vision du bélier et du bouc

La troisième année du règne du roi Balthazar[a], moi, Daniel, j’eus une nouvelle vision après celle que j’avais eue précédemment. Je regardais et je me voyais dans la cité fortifiée de Suse, dans la province d’Elam et, dans ma vision, je me tenais près du fleuve Oulaï[b].

Je levai les yeux et je vis un bélier qui se tenait devant le fleuve. Il avait deux très hautes cornes[c] ; l’une d’elles, celle qui avait poussé la dernière, était plus grande que l’autre. Puis je vis le bélier frapper en direction de l’ouest, du nord et du sud, et aucune bête ne pouvait lui résister et personne ne pouvait délivrer de son pouvoir. Il agissait à sa guise et il grandissait.

Tandis que je réfléchissais, je vis un bouc[d] arriver de l’occident ; il parcourait toute l’étendue de la terre, sans toucher le sol. Il avait une corne proéminente entre les yeux. Il parvint jusqu’au bélier à deux cornes que j’avais vu devant le fleuve, et se précipita sur lui avec violence. Je le vis arriver à sa hauteur, et s’enrager contre lui. Il le frappa et brisa ses deux cornes ; le bélier n’eut pas la force de lui résister : le bouc le jeta à terre et le piétina. Personne ne vint délivrer le bélier du bouc.

Le bouc devint très grand, mais lorsqu’il était encore en pleine vigueur, sa grande corne fut soudain brisée. Quatre cornes proéminentes poussèrent à sa place vers les quatre coins de l’horizon[e]. De l’une d’elles sortit une très petite corne qui grandit démesurément vers le sud, vers l’est et vers le Pays magnifique[f]. 10 Elle grandit jusqu’à s’attaquer à l’armée céleste ; elle fit tomber à terre une partie de cette armée et une partie des étoiles, et elle les piétina[g]. 11 Elle s’exalta au point de défier le Prince de l’armée céleste, elle mit fin au sacrifice perpétuel et bouleversa son sanctuaire jusqu’en ses fondations. 12 A cause de la révolte du peuple contre Dieu[h], l’armée fut livrée au pouvoir de la corne et le sacrifice perpétuel lui fut abandonné. La corne jeta la vérité par terre et réussit dans tout ce qu’elle entreprit[i].

13 J’entendis alors l’un des saints anges parler. Puis un autre saint ange lui demanda : Jusques à quand dureront les événements annoncés par cette vision ? Jusqu’à quand le sacrifice perpétuel sera-t-il supprimé, et la révolte qui cause la dévastation sévira-t-elle ? Pendant combien de temps le sanctuaire et l’armée seront-ils livrés au pouvoir de la corne et foulés aux pieds ?

14 L’autre ange me dit : Pendant 1 150 soirs et 1 150 matins, puis le sanctuaire sera de nouveau consacré au culte.

L’ange Gabriel explique la vision

15 Pendant que moi, Daniel, je contemplais cette vision et que je cherchais à la comprendre, je vis debout, devant moi, un être ayant l’aspect d’un homme. 16 Et j’entendis une voix d’homme venant de l’Oulaï, qui appelait et disait : Gabriel[j], explique-lui la vision.

17 Celui-ci s’avança vers l’endroit où je me tenais. A son approche, je fus pris de frayeur et je tombai face contre terre. Il me dit : Fils d’homme, comprends bien que cette vision concerne le temps de la fin.

18 Pendant qu’il me parlait, je perdis connaissance et tombai face contre terre ; mais il me toucha et me fit tenir debout sur place. 19 Puis il me dit : Je vais te révéler ce qui arrivera à la fin du temps de la colère divine, car un terme lui a été assigné.

20 Le bélier à deux cornes que tu as vu, représente les rois de Médie et de Perse. 21 Le bouc velu, c’est le roi de Grèce, et la grande corne entre ses yeux représente le premier roi de cet empire. 22 Puis elle s’est brisée et quatre cornes ont poussé à sa place : celles-ci représentent quatre royaumes issus de cette nation, qui, cependant, n’auront pas la même puissance.

23 A la fin de leur règne, quand les méchants auront mis le comble à leur révolte contre Dieu, s’élèvera un roi dur et expert en intrigues[k]. 24 Sa puissance ira en croissant, mais non par sa propre force. Il causera d’incroyables ravages et réussira dans ce qu’il entreprendra ; il exterminera de puissants adversaires et décimera les membres du peuple saint. 25 Grâce à son habileté, il réussira à tromper beaucoup de gens, l’orgueil remplira son cœur, il fera périr bien des hommes qui vivaient en paix ; il s’insurgera même contre le Prince des princes, mais il sera brisé sans aucune intervention humaine[l]. 26 Ce qui t’a été annoncé dans la vision des soirs et des matins est parfaitement vrai, mais tiens-en le sens caché, car elle concerne une époque très lointaine.

27 Là-dessus, moi, Daniel, je fus complètement épuisé et malade pendant plusieurs jours. Après cela, je me relevai et je retournai m’occuper des affaires du roi. Je demeurais frappé de stupeur par cette vision que je ne parvenais pas à comprendre.

Footnotes

  1. 8.1 A partir de ce verset, le texte est de nouveau en hébreu. Pour Balthazar, voir notes 5.1 et 7.1. Cette nouvelle vision précise l’identité des deuxième et troisième royaumes des visions des chapitres 2 et 7.
  2. 8.2 Suse: capitale de la province babylonienne d’Elam, située sur le golfe Persique. Le fleuve Oulaï: selon certains, une rivière intermédiaire entre les deux fleuves qui passaient près de la ville, d’où la traduction canal Oulaï.
  3. 8.3 Les deux cornes symbolisent les Mèdes et les Perses (v. 20). C’est Cyrus qui, en 549 av. J.-C., a assuré la prééminence des Perses sur les Mèdes.
  4. 8.5 Le bouc représente le royaume grec d’Alexandre le Grand, la corne proéminente (v. 21).
  5. 8.8 Annonce de la mort subite d’Alexandre le Grand à 33 ans, en 323 av. J.-C., et du partage du royaume entre ses quatre généraux (v. 22 ; voir 7.6).
  6. 8.9 La petite corne: Antiochus Epiphane qui a régné de 175 à 164 av. J.-C. (v. 23-25 et note v. 23). le Pays magnifique: le pays d’Israël (voir 11.16, 41).
  7. 8.10 Voir Ap 12.4.
  8. 8.12 A cause… contre Dieu. Autre traduction : par perversité ou à cause d’une injustice. Ce problème de traduction se pose aussi aux v. 13 et 23.
  9. 8.12 Les v. 11 et 12, difficiles en hébreu, ont donné lieu à des interprétations diverses.
  10. 8.16 Sur Gabriel, voir 9.21 ; Lc 1.19, 26.
  11. 8.23 Durant les dernières années de son règne (168 à 164 av. J.-C.), Antiochus IV Epiphane cherchera à détruire la foi juive. Il fera cesser le sacrifice quotidien et, en 169, pénétrera pour la première fois dans le Temple où il fera introduire sa statue.
  12. 8.25 Antiochus périra en 164 av. J.-C. de maladie ou frappé de folie.