Add parallel Print Page Options

17 El a venit atunci lângă locul unde eram şi, la apropierea lui, m-am înspăimântat şi am căzut(A) cu faţa la pământ. El mi-a zis: ‘Fii cu luare-aminte, fiul omului, căci vedenia priveşte vremea sfârşitului!’ 18 Pe când(B) îmi vorbea el, am căzut cu faţa la pământ leşinat. El m-a atins(C) şi m-a aşezat iarăşi în picioare în locul în care mă aflam. 19 Apoi mi-a zis: ‘Iată, îţi arăt ce se va întâmpla la vremea de apoi a mâniei, căci vedenia aceasta priveşte(D) vremea sfârşitului.

Read full chapter