² Mi s-a părut potrivit să vă povestesc semnele şi minunile pe care le-a făcut faţă de mine Dumnezeul cel Preaînalt.

¹⁹ Atunci Daniel – numit şi Beltşaţar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe şi gândurile îl îngrozeau. Împăratul a zis:

– Beltşaţar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!

Beltşaţar a răspuns:

– Stăpâne, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru duşmanii tăi! ²⁰ Copacul pe care l-ai văzut că a crescut mare şi puternic şi s-a înălţat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, ²¹ copacul cu frunzişul frumos, cu roade numeroase şi în care se găsea hrană pentru toţi, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului şi printre ale cărui ramuri îşi făceau cuib păsările cerului, ²² eşti tu, împărate, care ai ajuns mare şi puternic. Măreţia ta a crescut şi s-a înălţat până la cer, iar stăpânirea ta s-a întins până la marginile pământului.

²³ Cât priveşte străjerul sfânt pe care împăratul l-a văzut coborând din ceruri şi zicând: «Retezaţi copacul şi distrugeţi-l! Lăsaţi-i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ şi prindeţi-l cu legături de fier şi aramă în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului şi să-i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el şapte vremuri!», ²⁴ iată care este interpretarea, împărate, şi iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: ²⁵ te vor izgoni dintre oameni şi vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece şapte vremuri peste tine până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea. ²⁶ Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăţia ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaşte stăpânirea Cerului. ²⁷ De aceea, împărate, primeşte sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, şi încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Şi poate că ţi se va prelungi bunăstarea!

²⁸ Toate s-au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadneţar. ²⁹ După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperişul palatului împărătesc din Babilon, ³⁰ împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l-am construit eu ca reşedinţă împărătească, prin măreţia puterii mele şi pentru gloria maiestăţii mele?»

³¹ Nici nu ieşiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas s-a coborât din cer, zicând: «Iată ce se porunceşte cu privire la tine, împărate Nebucadneţar: ‘Împărăţia îţi este luată. ³² Te vor izgoni dintre oameni şi locuinţa ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi şi vor trece şapte vremuri peste tine, până când vei recunoaşte că Cel Preaînalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că El o dă cui vrea.’»

³³ Chiar în clipa aceea s-a şi împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile – ca ghearele păsărilor.

³⁴ Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat şi L-am slăvit pe Cel Veşnic Viu.