Daniel 4:33-35

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

³³ Chiar în clipa aceea s-a împlinit cuvântul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mâncat iarbă ca boii, trupul i-a fost udat de roua cerului până i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor. ³⁴ După trecerea^(A) vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte^(B) veşnic, Acela a cărui stăpânire^(C) este veşnică şi a cărui împărăţie dăinuie din neam în neam. ³⁵ Toţi^(D) locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea^(E) cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului şi nimeni^(F) nu poate să stea împotriva mâinii Lui, nici să-I zică: ‘Ce^(G) faci?’