33 Chiar în clipa aceea s-a şi împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadneţar. El a fost alungat dintre oameni şi a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile – ca ghearele păsărilor.

34 Când s-au împlinit zilele, eu, Nebucadneţar, mi-am ridicat ochii spre cer şi mi-am recăpătat judecata. L-am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L-am lăudat şi L-am slăvit pe Cel Veşnic Viu.

Stăpânirea Lui este o stăpânire veşnică,
    iar Împărăţia Lui dăinuie din generaţie în generaţie.
35 Toţi locuitorii pământului
    sunt socotiţi ca un nimic;
El face ce vrea
    cu oştirea cerurilor
        şi cu locuitorii pământului.
Nu există nimeni care să-L poată opri
    sau care să-I poată zice: «Ce faci?»

Read full chapter