Visul lui Nebucadneţar

2 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era^(A) tulburat şi i-a pierit somnul^(B). ² Împăratul^(C) a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. ³ Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.” ⁴ Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veşnic să trăieşti, împărate^(D)! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tâlcuirea lui!” ⁵ Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veţi face cunoscute visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi^(E) bucăţi şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. ⁶ Dar^(F), dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!” ⁷ Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!” ⁸ Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte. ⁹ Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi^(G) soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să mi-l şi tâlcuiţi!” ¹⁰ Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! ¹¹ Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei^(H), a căror locuinţă nu este printre muritori!” ¹² La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului. ¹³ Hotărârea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui ca să-i piardă. ¹⁴ Atunci, Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului. ¹⁵ A luat cuvântul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. ¹⁶ Şi Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. ¹⁷ Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria, ¹⁸ rugându-i să ceară^(I) îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. ¹⁹ După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie^(J) în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. ²⁰ Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat^(K) să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! Ale Lui^(L) sunt înţelepciunea şi puterea. ²¹ El schimbă vremurile^(M) şi împrejurările; El răstoarnă^(N) şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune^(O) înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! ²² El descoperă^(P) ce este adânc şi ascuns; El ştie^(Q) ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina^(R). ²³ Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut^(S) noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” ²⁴ După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s-a dus şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului şi voi da împăratului tâlcuirea!” ²⁵ Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit aşa: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!” ²⁶ Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tâlcuirea lui?” ²⁷ Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. ²⁸ Dar^(T) este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla^(U) în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. ²⁹ În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, şi Cel ce^(V) descoperă tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. ³⁰ Însă, dacă^(W) mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei şi să afli ce-ţi doreşte^(X) inima să ştii. ³¹ Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. ³² Capul chipului acestuia era de aur^(Y) curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; ³³ fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. ³⁴ Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini^(Z), a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. ³⁵ Atunci, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava^(AA) din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă^(AB) nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte^(AC) mare şi a umplut^(AD) tot pământul. ³⁶ Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului. ³⁷ Tu, împărate^(AE), eşti împăratul împăraţilor, căci^(AF) Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. ³⁸ El ţi-a dat în mâini, oriunde^(AG) locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu^(AH) eşti capul de aur! ³⁹ După tine, se va ridica o altă^(AI) împărăţie, mai^(AJ) neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul. ⁴⁰ Va fi o a patra^(AK) împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. ⁴¹ Şi, după cum ai văzut picioarele^(AL) şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. ⁴² Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. ⁴³ Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. ⁴⁴ Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul^(AM) cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată^(AN) şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma^(AO) şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra pe^(AP) care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.” ⁴⁶ Atunci, împăratul^(AQ) Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme^(AR). ⁴⁷ Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor şi El descoperă^(AS) tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” ⁴⁸ Apoi, împăratul a înălţat pe Daniel şi i-a dat daruri^(AT) multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie^(AU) a tuturor înţelepţilor Babilonului. ⁴⁹ Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna^(AV) lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas^(AW) la curtea împăratului.