12 În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail^(A), ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare^(B) cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar, în vremea aceea, poporul tău^(C) va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris^(D) în carte. ² Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţa veşnică^(E) şi alţii pentru ocară^(F) şi ruşine veşnică. ³ Cei înţelepţi^(G) vor străluci^(H) ca strălucirea cerului şi cei^(I) ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele^(J) în veac şi în veci de veci. ⁴ Tu^(K) însă, Daniele, ţine ascunse^(L) aceste cuvinte şi pecetluieşte cartea până la vremea sfârşitului^(M). Atunci, mulţi o vor citi şi cunoştinţa va creşte. ⁵ Şi eu, Daniel, m-am uitat şi iată că alţi doi oameni stăteau în picioare, unul dincoace de râu şi altul dincolo de malul râului^(N). ⁶ Unul din ei a zis omului^(O) aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului: ‘Cât^(P) va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?’ ⁷ Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă^(Q) şi mâna stângă şi a jurat pe Cel ce trăieşte veşnic^(R) că vor mai fi^(S) o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi când puterea^(T) poporului sfânt^(U) va fi zdrobită de tot. ⁸ Eu am auzit, dar n-am înţeles şi am zis: ‘Domnul meu, care va fi sfârşitul acestor lucruri?’ ⁹ El a răspuns: ‘Du-te, Daniele! Căci cuvintele acestea vor fi ascunse şi pecetluite până^(V) la vremea sfârşitului. ¹⁰ Mulţi^(W) vor fi curăţiţi, albiţi şi lămuriţi; cei răi vor face răul^(X) şi niciunul din cei răi nu va înţelege, dar cei pricepuţi^(Y) vor înţelege. ¹¹ De la vremea când^(Z) va înceta jertfa necurmată şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului, vor mai fi o mie două sute nouăzeci de zile. ¹² Ferice de cine va aştepta şi va ajunge până la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile! ¹³ Iar tu du-te^(AA) până va veni sfârşitul; tu te vei odihni^(AB) şi te vei scula iarăşi^(AC) odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor’.”