Daniel la Babilon

1 În al treilea an al domniei lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, Nebucadneţar, împăratul Babilonului, a venit^(A) împotriva Ierusalimului şi l-a împresurat. ² Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte^(B) din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear^(C), în casa dumnezeului său, le-a pus^(D) în casa vistieriei dumnezeului său. ³ Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, ⁴ nişte tineri fără^(E) vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune^(F) în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba haldeenilor. ⁵ Împăratul le-a rânduit pe fiecare zi o parte din bucatele de la masa lui şi din vinul de care bea el, vrând să-i crească timp de trei ani, după care aveau să fie în slujba^(G) împăratului. ⁶ Printre ei erau dintre copiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. ⁷ Căpetenia^(H) famenilor dregători le-a pus însă alte nume, şi anume: lui Daniel^(I) i-a pus numele Beltşaţar; lui Hanania, Şadrac; lui Mişael, Meşac şi lui Azaria, Abed-Nego. ⁸ Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele^(J) alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce. ⁹ Dumnezeu a făcut^(K) ca Daniel să capete bunăvoinţă şi trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. ¹⁰ Căpetenia famenilor a zis lui Daniel: „Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului”. ¹¹ Atunci, Daniel a zis îngrijitorului căruia îi încredinţase căpetenia famenilor privegherea asupra lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria: ¹² „Încearcă pe robii tăi zece zile şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut; ¹³ să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” ¹⁴ El i-a ascultat în privinţa aceasta şi i-a încercat zece zile. ¹⁵ După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. ¹⁶ Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite şi le dădea zarzavaturi. ¹⁷ Dumnezeu a dat^(L) acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere^(M) pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput^(N) în toate vedeniile şi în toate visele. ¹⁸ La vremea sorocită de împărat ca să-i aducă la el, căpetenia famenilor i-a adus înaintea lui Nebucadneţar. ¹⁹ Împăratul a stat de vorbă cu ei, dar, între toţi tinerii aceia, nu s-a găsit niciunul ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria. De aceea ei au fost primiţi în slujba^(O) împăratului. ²⁰ În toate^(P) lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele care erau în toată împărăţia lui. ²¹ Aşa a dus-o^(Q) Daniel până în anul întâi al împăratului Cirus.

Visul lui Nebucadneţar

2 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte vise. Duhul îi era^(R) tulburat şi i-a pierit somnul^(S). ² Împăratul^(T) a poruncit să cheme pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe haldeeni ca să-i spună visele. Ei au venit şi s-au înfăţişat înaintea împăratului. ³ Împăratul le-a zis: „Am visat un vis; duhul îmi este tulburat şi aş vrea să ştiu visul acela.” ⁴ Haldeenii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Veşnic să trăieşti, împărate^(U)! Spune robilor tăi visul, şi-ţi vom arăta tâlcuirea lui!” ⁵ Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis haldeenilor: „Mi-a scăpat din minte lucrul acela. Dacă nu-mi veţi face cunoscute visul şi tâlcuirea lui, veţi fi făcuţi^(V) bucăţi şi casele voastre vor fi prefăcute într-un morman de murdării. ⁶ Dar^(W), dacă-mi veţi spune visul şi tâlcuirea lui, veţi primi de la mine daruri şi răsplătiri şi mare cinste. De aceea, spuneţi-mi visul şi tălmăcirea lui!” ⁷ Ei au răspuns a doua oară: „Să spună împăratul robilor săi visul, şi i-l vom tălmăci!” ⁸ Împăratul a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Văd, cu adevărat, că voiţi să câştigaţi vreme, pentru că vedeţi că lucrul mi-a scăpat din minte. ⁹ Dacă deci nu-mi veţi spune visul, vă aşteaptă pe toţi aceeaşi^(X) soartă, fiindcă vreţi să vă înţelegeţi ca să-mi spuneţi minciuni şi neadevăruri până se vor schimba vremurile. De aceea, spuneţi-mi visul, ca să ştiu dacă sunteţi în stare să mi-l şi tâlcuiţi!” ¹⁰ Haldeenii au răspuns împăratului: „Nu este nimeni pe pământ care să poată spune ce cere împăratul; de aceea niciodată niciun împărat, oricât de mare şi puternic ar fi fost, n-a cerut aşa ceva de la niciun vrăjitor, cititor în stele sau haldeean! ¹¹ Ce cere împăratul este greu; nu este nimeni care să spună lucrul acesta împăratului, afară de zei^(Y), a căror locuinţă nu este printre muritori!” ¹² La auzul acestor cuvinte, împăratul s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. A poruncit să piardă pe toţi înţelepţii Babilonului. ¹³ Hotărârea ieşise, înţelepţii începuseră să fie omorâţi şi căutau şi pe Daniel şi pe tovarăşii lui ca să-i piardă. ¹⁴ Atunci, Daniel a vorbit cu minte şi cu judecată lui Arioc, căpetenia străjerilor împăratului, care ieşise să omoare pe înţelepţii Babilonului. ¹⁵ A luat cuvântul şi a zis lui Arioc, căpitanul împăratului: „Pentru ce a dat împăratul o poruncă atât de aspră?” Arioc a spus lui Daniel cum stau lucrurile. ¹⁶ Şi Daniel s-a dus la împărat şi l-a rugat să-i dea vreme ca să dea împăratului tâlcuirea. ¹⁷ Apoi Daniel s-a dus în casa lui şi a spus despre lucrul acesta tovarăşilor săi Hanania, Mişael şi Azaria, ¹⁸ rugându-i să ceară^(Z) îndurarea Dumnezeului cerurilor pentru această taină, ca să nu piară Daniel şi tovarăşii săi odată cu ceilalţi înţelepţi ai Babilonului. ¹⁹ După aceea i s-a descoperit lui Daniel taina într-o vedenie^(AA) în timpul nopţii. Şi Daniel a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. ²⁰ Daniel a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat^(AB) să fie Numele lui Dumnezeu, din veşnicie în veşnicie! Ale Lui^(AC) sunt înţelepciunea şi puterea. ²¹ El schimbă vremurile^(AD) şi împrejurările; El răstoarnă^(AE) şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciune^(AF) înţelepţilor şi pricepere celor pricepuţi! ²² El descoperă^(AG) ce este adânc şi ascuns; El ştie^(AH) ce este în întuneric şi la El locuieşte lumina^(AI). ²³ Pe Tine, Dumnezeul părinţilor mei, Te slăvesc şi Te laud că mi-ai dat înţelepciune şi putere şi mi-ai făcut cunoscut ce Ţi-am cerut^(AJ) noi, căci ne-ai descoperit taina împăratului!” ²⁴ După aceea, Daniel s-a dus la Arioc, căruia îi poruncise împăratul să piardă pe înţelepţii Babilonului; s-a dus şi i-a vorbit aşa: „Nu pierde pe înţelepţii Babilonului! Du-mă înaintea împăratului şi voi da împăratului tâlcuirea!” ²⁵ Arioc a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului şi i-a vorbit aşa: „Am găsit între prinşii de război ai lui Iuda un om care va da împăratului tâlcuirea!” ²⁶ Împăratul a luat cuvântul şi a zis lui Daniel, care se numea Beltşaţar: „Eşti tu în stare să-mi spui visul pe care l-am visat şi tâlcuirea lui?” ²⁷ Daniel a răspuns înaintea împăratului şi a zis: „Ce cere împăratul este o taină pe care înţelepţii, cititorii în stele, vrăjitorii şi ghicitorii nu sunt în stare s-o descopere împăratului. ²⁸ Dar^(AK) este în ceruri un Dumnezeu, care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla^(AL) în vremurile de pe urmă. Iată visul tău şi vedeniile pe care le-ai avut în patul tău. ²⁹ În patul tău, împărate, ţi-au venit în minte gânduri cu privire la cele ce vor fi după aceste vremuri, şi Cel ce^(AM) descoperă tainele ţi-a făcut cunoscut ce se va întâmpla. ³⁰ Însă, dacă^(AN) mi s-a descoperit taina aceasta, nu înseamnă că este în mine o înţelepciune mai mare decât a tuturor celor vii, ci pentru ca să se dea împăratului tâlcuirea ei şi să afli ce-ţi doreşte^(AO) inima să ştii. ³¹ Tu, împărate, te uitai şi iată că ai văzut un chip mare. Chipul acesta era foarte mare şi de o strălucire nemaipomenită. Stătea în picioare înaintea ta şi înfăţişarea lui era înfricoşătoare. ³² Capul chipului acestuia era de aur^(AP) curat; pieptul şi braţele îi erau de argint; pântecele şi coapsele îi erau de aramă; ³³ fluierele picioarelor, de fier; picioarele, parte de fier şi parte de lut. ³⁴ Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini^(AQ), a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. ³⁵ Atunci, fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava^(AR) din arie vara; le-a luat vântul şi nici urmă^(AS) nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte^(AT) mare şi a umplut^(AU) tot pământul. ³⁶ Iată visul. Acum îi vom spune şi tâlcuirea înaintea împăratului. ³⁷ Tu, împărate^(AV), eşti împăratul împăraţilor, căci^(AW) Dumnezeul cerurilor ţi-a dat împărăţie, putere, bogăţie şi slavă. ³⁸ El ţi-a dat în mâini, oriunde^(AX) locuiesc ei, pe copiii oamenilor, fiarele câmpului şi păsările cerului şi te-a făcut stăpân peste toate acestea: tu^(AY) eşti capul de aur! ³⁹ După tine, se va ridica o altă^(AZ) împărăţie, mai^(BA) neînsemnată decât a ta; apoi o a treia împărăţie, care va fi de aramă şi care va stăpâni peste tot pământul. ⁴⁰ Va fi o a patra^(BB) împărăţie, tare ca fierul; după cum fierul sfărâmă şi rupe totul, şi ea va sfărâma şi va rupe totul, ca fierul care face totul bucăţi. ⁴¹ Şi, după cum ai văzut picioarele^(BC) şi degetele picioarelor parte de lut de olar şi parte de fier, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi împărţită, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, tocmai aşa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. ⁴² Şi, după cum degetele de la picioare erau parte de fier şi parte de lut, tot aşa şi împărăţia aceasta va fi în parte tare şi în parte plăpândă. ⁴³ Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omeneşti de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul. ⁴⁴ Dar, în vremea acestor împăraţi, Dumnezeul^(BD) cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi nimicită niciodată^(BE) şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma^(BF) şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra pe^(BG) care ai văzut-o dezlipindu-se din munte fără ajutorul vreunei mâini şi care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul şi aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat şi tâlcuirea lui este temeinică.” ⁴⁶ Atunci, împăratul^(BH) Nebucadneţar a căzut cu faţa la pământ şi s-a închinat înaintea lui Daniel şi a poruncit să i se aducă jertfe de mâncare şi miresme^(BI). ⁴⁷ Împăratul a vorbit lui Daniel şi a zis: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor şi Domnul împăraţilor şi El descoperă^(BJ) tainele, fiindcă ai putut să descoperi taina aceasta!” ⁴⁸ Apoi, împăratul a înălţat pe Daniel şi i-a dat daruri^(BK) multe şi bogate; i-a dat stăpânire peste tot ţinutul Babilonului şi l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie^(BL) a tuturor înţelepţilor Babilonului. ⁴⁹ Daniel a rugat pe împărat să dea grija treburilor ţinutului Babilonului în mâna^(BM) lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Daniel însă a rămas^(BN) la curtea împăratului.

Cei trei tovarăşi ai lui Daniel, în cuptor

3 Împăratul Nebucadneţar a făcut un chip de aur, înalt de şaizeci de coţi şi lat de şase coţi. L-a ridicat în valea Dura, în ţinutul Babilonului. ² Împăratul Nebucadneţar a poruncit să cheme pe dregători, pe îngrijitori şi pe cârmuitori, pe judecătorii cei mari, pe vistiernici, pe legiuitori, pe judecători şi pe toate căpeteniile ţinuturilor, ca să vină la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. ³ Atunci, dregătorii, îngrijitorii şi cârmuitorii, judecătorii cei mari, vistiernicii, legiuitorii, judecătorii şi toate căpeteniile ţinuturilor s-au strâns la sfinţirea chipului pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. S-au aşezat înaintea chipului pe care-l înălţase Nebucadneţar. ⁴ Iar un crainic a strigat cu glas tare: „Iată ce vi se porunceşte, popoare^(BO), neamuri, oameni de toate limbile! ⁵ În clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul Nebucadneţar. ⁶ Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat^(BP) chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.” ⁷ De aceea, în clipa când au auzit toate popoarele sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii şi a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu faţa la pământ şi s-au închinat chipului de aur pe care-l înălţase împăratul Nebucadneţar. ⁸ Cu prilejul acesta şi în aceeaşi vreme, câţiva haldeeni s-au apropiat^(BQ) şi au pârât pe iudei. ⁹ Ei au luat cuvântul şi au zis împăratului Nebucadneţar: „Să trăieşti veşnic, împărate^(BR)! ¹⁰ Ai dat o poruncă după care toţi cei ce vor auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente de muzică vor trebui să se arunce cu faţa la pământ şi să se închine chipului de aur ¹¹ şi, după care, oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se va închina va fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins. ¹² Dar sunt^(BS) nişte iudei cărora le-ai dat în grijă treburile ţinutului Babilonului, şi anume Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, oameni care nu ţin seama deloc de tine, împărate. Ei nu slujesc dumnezeilor tăi şi nu se închină chipului de aur pe care l-ai înălţat tu!” ¹³ Atunci, Nebucadneţar, mâniat şi plin de urgie, a dat poruncă să aducă pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Şi oamenii aceştia au fost aduşi îndată înaintea împăratului. ¹⁴ Nebucadneţar a luat cuvântul şi le-a zis: „Înadins oare, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, nu slujiţi voi dumnezeilor mei şi nu vă închinaţi chipului de aur pe care l-am înălţat? ¹⁵ Acum fiţi gata şi, în clipa când veţi auzi sunetul trâmbiţei, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului şi a tot felul de instrumente, să vă aruncaţi cu faţa la pământ şi să vă închinaţi chipului pe care l-am făcut^(BT); dacă nu vă veţi închina lui, veţi fi aruncaţi pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Şi care^(BU) este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” ¹⁶ Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au răspuns împăratului Nebucadneţar: „Noi^(BV) n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. ¹⁷ Iată, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate. ¹⁸ Şi, chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat!” ¹⁹ La auzul acestor cuvinte, Nebucadneţar s-a umplut de mânie şi şi-a schimbat faţa, întorcându-şi privirile împotriva lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. A luat din nou cuvântul şi a poruncit să încălzească de şapte ori mai mult cuptorul de cum se cădea să-l încălzească. ²⁰ Apoi, a poruncit unora din cei mai voinici ostaşi din oştirea lui să lege pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego şi să-i arunce în cuptorul aprins. ²¹ Oamenii aceştia au fost legaţi cu izmenele, cămăşile, mantalele şi celelalte haine ale lor şi aruncaţi în mijlocul cuptorului aprins. ²² Fiindcă porunca împăratului era aspră şi cuptorul era neobişnuit de încălzit, flacăra a ucis pe toţi oamenii care aruncaseră în el pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. ²³ Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. ²⁴ Atunci, împăratul Nebucadneţar s-a înspăimântat şi s-a sculat repede. A luat cuvântul şi a zis sfetnicilor săi: „N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi?” Ei au răspuns împăratului: „Negreşit, împărate!” ²⁵ El a luat iarăşi cuvântul şi a zis: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând^(BW) slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi, şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu^(BX) de dumnezei!” ²⁶ Apoi Nebucadneţar s-a apropiat de gura cuptorului aprins şi, luând cuvântul, a zis: „Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt, ieşiţi afară şi veniţi încoace!” Şi Şadrac, Meşac şi Abed-Nego au ieşit din mijlocul focului. ²⁷ Dregătorii, îngrijitorii, cârmuitorii, şi sfetnicii împăratului s-au strâns şi au văzut că focul n-avusese nicio putere asupra^(BY) trupului acestor oameni, că nici perii capului lor nu se pârliseră, hainele le rămăseseră neschimbate şi nici măcar miros de foc nu se prinsese de ei. ²⁸ Nebucadneţar a luat cuvântul şi a zis: „Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care a trimis pe îngerul Său şi a izbăvit pe slujitorii Săi care s-au încrezut^(BZ) în El, au călcat porunca împăratului şi şi-au dat mai degrabă trupurile lor decât să slujească şi să se închine altui dumnezeu decât Dumnezeului lor! ²⁹ Iată acum^(CA) porunca pe care o dau: Orice om din orice popor, neam sau limbă ar fi, care va vorbi rău de Dumnezeul lui Şadrac, Meşac şi Abed-Nego va fi^(CB) făcut bucăţi şi casa lui va fi prefăcută într-un morman de murdării, pentru că^(CC) nu este niciun alt dumnezeu care să poată izbăvi ca El.” ³⁰ După aceea, împăratul a înălţat pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego la mare cinste în ţinutul Babilonului.