Cantarea Cantarilor 4

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

4 Ce frumoasă^(A) eşti, iubito, ce frumoasă eşti!
Ochii tăi sunt ochi de porumbiţă, sub marama ta.
Părul tău este ca o turmă de capre,
poposită pe coama Muntelui Galaad.
² Dinţii^(B) tăi sunt ca o turmă de oi tunse,
care ies din scăldătoare,
toate cu gemeni, şi niciuna din ele nu este stearpă.
³ Buzele tale sunt ca un fir de cârmâz
şi gura ta este drăguţă;
obrazul^(C) tău este ca o jumătate de rodie,
sub marama ta.
⁴ Gâtul^(D) tău este ca turnul lui David, zidit ca să fie o casă^(E) de arme;
o mie de scuturi atârnă de el,
toate scuturi de viteji.
⁵ Amândouă^(F) ţâţele tale sunt ca doi pui de cerb, ca gemenii unei căprioare
care pasc între crini.
⁶ Până^(G) se răcoreşte ziua şi până fug umbrele,
voi veni la tine, munte de mir,
şi la tine, deal de tămâie.
⁷ Eşti frumoasă de^(H) tot, iubito,
şi n-ai niciun cusur.
⁸ Vino cu mine din Liban, mireaso,
vino cu mine din Liban!
Priveşte din vârful Muntelui Amana,
din vârful Muntelui Senir şi^(I) Hermon,
din vizuinile leilor,
din munţii pardoşilor!
⁹ Mi-ai răpit inima, soro mireaso,
mi-ai răpit inima numai cu o privire,
numai cu unul din lănţişoarele de la gâtul tău!
¹⁰ Ce lipici în dezmierdările tale, soro mireaso!
Dezmierdările tale preţuiesc mai^(J) mult decât vinul
şi miresmele tale sunt mai plăcute decât toate miroznele!
¹¹ Miere picură din buzele tale, mireaso,
miere^(K) şi lapte se află sub limba ta
şi^(L) mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
¹² Eşti o grădină închisă, soro mireaso,
un izvor închis, o fântână pecetluită.
¹³ Odraslele tale sunt o grădină de rodii, cu cele mai alese roade,
mălini negri şi nard;
¹⁴ nard şi şofran,
trestie mirositoare şi scorţişoară, cu tot felul de tufari de tămâie,
smirnă şi aloe, cu cele mai alese miresme.
¹⁵ O fântână din grădini,
un izvor de ape^(M) vii,
ce curge din Liban.
¹⁶ Scoală-te, crivăţule! Vino, vântule de miazăzi!
Suflaţi peste grădina mea, ca să picure mirosurile din ea! –
Să intre^(N) iubitul meu în grădina lui,
şi să mănânce din roadele ei alese!