2 Eu sunt un trandafir din Saron, un crin din văi. –
² Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete. –
³ Ca un măr între copacii pădurii,
aşa este preaiubitul meu între tineri.
Cu aşa drag stau la umbra lui
şi rodul^(A) lui este dulce pentru cerul gurii mele.
⁴ El m-a dus în casa de ospăţ
şi dragostea era steagul fluturat peste mine.
⁵ Întăriţi-mă cu turte de struguri, învioraţi-mă cu mere,
căci sunt bolnavă de dragostea lui.
⁶ Să-şi pună mâna stângă^(B) sub capul meu
şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui!
⁷ Vă jur^(C), fiice ale Ierusalimului,
pe căprioarele şi cerboaicele de pe câmp:
nu stârniţi, nu treziţi dragostea
până nu vine ea!
⁸ Aud glasul preaiubitului meu! Iată-l că vine
sărind peste munţi, săltând pe dealuri.
⁹ Preaiubitul meu seamănă cu^(D) o căprioară sau cu puiul de cerboaică.
Iată-l că este după zidul nostru,
se uită pe fereastră,
priveşte printre zăbrele.
¹⁰ Preaiubitul meu vorbeşte şi-mi zice:
„Scoală-te^(E), iubito, şi vino, frumoaso!
¹¹ Căci iată că a trecut iarna;
a încetat ploaia şi s-a dus.
¹² Se arată florile pe câmp,
a venit vremea cântării
şi se aude glasul turturicii în câmpiile noastre.
¹³ Se pârguiesc roadele în smochin
şi viile înflorite
îşi răspândesc mirosul.
Scoală-te^(F), iubito, şi vino, frumoaso!
¹⁴ Porumbiţă din crăpăturile stâncii, ascunsă în scobiturile prăpăstiilor,
arată-mi^(G) faţa ta şi fă-mă să-ţi aud glasul!
Căci glasul tău este dulce şi faţa ta, plăcută.”
¹⁵ Prindeţi-ne vulpile^(H), vulpile cele mici, care strică viile,
căci viile noastre sunt în floare.
¹⁶ Preaiubitul meu este al^(I) meu, şi eu sunt a lui;
el îşi paşte turma între crini.
¹⁷ Până^(J) la răcoarea zilei şi până la lungirea umbrelor,
întoarce-te!… Iubitule, sari ca o căprioară^(K) sau ca puiul de cerb
peste munţii ce ne despart.