Vă conjur, fiice ale Ierusalimului,
    pe gazelele şi pe căprioarele câmpului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
    până când nu-i va face ei plăcere[a]!

Auziţi glasul iubitului meu!
    Iată-l venind,
sărind peste munţi,
    săltând peste dealuri!
Iubitul meu este ca o gazelă,
    ca un pui de cerb.
Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre,
    uitându-se prin ferestre
        şi contemplând printre zăbrele.

Read full chapter

Footnotes

  1. Cântarea Cântărilor 2:7 Sau: până nu-i vine vremea