Către îngerul bisericii din Tiatira

18 Îngerului bisericii din Tiatira[a] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Fiului lui Dumnezeu, Care are ochii ca flacăra focului şi picioarele asemenea bronzului încins: 19 ştiu faptele tale, dragostea, credincioşia, slujirea şi răbdarea ta şi ştiu că ultimele tale fapte sunt mai mari decât primele. 20 Însă ce am împotriva ta este că o laşi pe Izabela[b], femeia aceea care spune despre sine că este profetesă, să dea învăţătură şi să-i înşele pe robii Mei să se desfrâneze şi să mănânce ceea ce este jertfit idolilor. 21 I-am dat timp să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de desfrânarea ei. 22 O voi arunca la pat, iar peste cei ce comit adulter cu ea voi aduce un necaz mare, dacă nu se pocăiesc de faptele ei; 23 apoi pe copiii ei îi voi lovi cu moartea. Şi toate bisericile vor şti că eu sunt Cel Care cercetez gândurile şi inimile şi că vă voi da fiecăruia după faptele voastre. 24 Vouă însă, celorlalţi din Tiatira, tuturor celor ce nu aveţi învăţătura aceasta şi care nu aţi cunoscut „adâncimile lui Satan“[c], cum le zic ei, vă spun: nu pun peste voi altă greutate. 25 Doar ţineţi cu tărie ceea ce aveţi, până voi veni! 26 Celui ce învinge şi păzeşte până la sfârşit lucrările Mele îi voi da autoritate peste neamuri;

27 el le va conduce cu un sceptru de fier
    şi le va sfărâma ca pe nişte vase de lut[d],

28 tot aşa cum am primit şi Eu autoritate de la Tatăl Meu; şi îi voi da steaua dimineţii[e]. 29 Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Către îngerul bisericii din Sardes

Îngerului bisericii din Sardes[f] scrie-i:

«Acestea sunt cuvintele Celui Care are cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: ştiu faptele tale; îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort. Trezeşte-te şi întăreşte ce a mai rămas, care este pe moarte, pentru că n-am găsit faptele tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu! Aminteşte-ţi deci ceea ce ai primit şi ai auzit, ascultă de acestea şi pocăieşte-te! Dacă însă nu te trezeşti, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti când voi veni la tine. Ai totuşi în Sardes câteva nume care nu şi-au întinat hainele; ei vor umbla cu Mine, îmbrăcaţi în alb, pentru că sunt vrednici. Cel ce învinge va fi îmbrăcat în haine albe şi nu-i voi şterge nicidecum numele din Cartea Vieţii, ci îi voi mărturisi numele înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Lui. Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!»

Footnotes

  1. Apocalipsa 2:18 Tiatira (modernul Aksihar) nu era un oraş impunător, ca Efes, Smirna şi Pergam, însă era important prin meşteşuguri şi comerţ; probabil existau mai multe bresle, fiecare avându-şi propria zeitate
  2. Apocalipsa 2:20 Vezi 1 Regi 16:31-33; 2 Regi 9:22
  3. Apocalipsa 2:24 Cu o posibilă referire la o anume învăţătură gnostică (gnosticii susţineau că mântuirea se dobândeşte prin cunoaştere, şi numai de către cei iniţiaţi), termenul Satan fiind unul ironic; sau este posibil ca învăţătura să fi propovăduit tocmai ideea eronată şi periculoasă că nu poţi cunoaşte cu adevărat „adâncimea harului lui Dumnezeu“ până nu ai cunoscut pe deplin „adâncimile lui Satan“, adică adâncimile păcatului
  4. Apocalipsa 2:27 Vezi Ps. 2:9
  5. Apocalipsa 2:28 Vezi 22:16
  6. Apocalipsa 3:1 Sardes era vestit pentru acropola şi pentru necropola sa: acropola (oraşul înalt, locul unde se retrăgea populaţia oraşului, când acesta era atacat) sa era practic inexpugnabilă, aceasta fiind cucerită numai de două ori în toată istoria Sardesului; necropola (cimitirul) sa era impresionantă, cuprinzând câteva sute de movile. În sec. I-II d.Cr., oraşul a stagnat în dezvoltare, existând un mare contrast între splendoarea sa, demult apusă, pe care o avea în vremea perşilor, şi situaţia lui în sec. I-II d.Cr.; industria lânii era înfloritoare la Sardes, ceea ce ar fi putut avea legătură cu referirea la haine în v. 4