„A căzut, a căzut marele Babilon,
    a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
    un adăpost pentru orice pasăre necurată,
        un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
³ pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
    regii pământului s-au desfrânat cu ea,
        iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii^[a] ei!“

„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
    ca să nu fii părtaş păcatelor ei
        şi să nu primeşti din urgiile ei,
⁵ pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
    iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
⁶ Daţi-i înapoi după cum a dat ea
    şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
    amestecaţi-i o porţie dublă!
⁷ Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
    pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
    «Şed ca o împărăteasă,
        nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
⁸ De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
    – moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
    pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    Babilonul, cetatea cea puternică!
        Într-un ceas a venit condamnarea ta!»

¹⁴ Rodul după care tânjea sufletul tău
    s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
    sunt pierdute pentru tine
        şi niciodată nu vor mai fi găsite.

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    îmbrăcată în in fin,
        în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
    pietre preţioase şi mărgăritare!
¹⁷ O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»

«Vai, vai, cetatea cea mare,
    din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
    Într-un ceas a fost pustiită!»
²⁰ «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
    şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
        pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“

„Cu o asemenea violenţă
    va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
        şi niciodată nu va mai fi găsit!
²² Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
    al flautiştilor şi al trompetiştilor
        nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
    nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
    nu se va mai auzi niciodată în tine;
²³ lumina lămpii
    nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
    nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
    întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
²⁴ şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
    şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“