Apocalipsa 14-19
Nouă Traducere În Limba Română
Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii
14 M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. 2 Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. 3 Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4 Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini[a]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.
Mesajele celor trei îngeri
6 Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. 7 El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“
8 Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei[b] datorat desfrânării lui[c]!“
9 Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat[d] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ 12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus[e].
13 Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice[f] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“
14 Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“[g]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16 Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii[h].
Îngerii cu ultimele şapte urgii
15 Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. 2 Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe cei ce au învins fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu. 3 Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând:
„Mari şi minunate sunt lucrările Tale,
Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
drepte şi adevărate sunt căile Tale,
Împărate al neamurilor!
4 Cine nu se va teme, Doamne,
şi cine nu va slăvi Numele Tău?!
Numai Tu eşti sfânt,
şi toate neamurile vor veni
şi se vor închina înaintea Ta,
pentru că faptele Tale drepte au fost descoperite!“
5 După toate acestea, m-am uitat, şi în cer era deschis Templul, Cortul Mărturiei. 6 Din Templu au ieşit şapte îngeri care aveau şapte urgii, îmbrăcaţi în haine de in curat, strălucitor, şi fiind încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. 7 Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte vase de aur, pline cu mânia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor. 8 Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3 Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.
4 Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. 5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
pentru că ai judecat aceste lucruri[i].
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
8 Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere 11 şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.
15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice[j] de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“[k].
17 Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ 18 Au avut loc fulgere, sunete[l] şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. 20 Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant[m]. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Marea prostituată şi fiara
17 Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe! 2 Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.“ 3 M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. 4 Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. 5 Pe fruntea ei era scris un nume, o taină:
„MARELE BABILON, MAMA PROSTITUATELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI“.
6 Am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor[n] lui Isus.
Când am văzut-o, m-am mirat foarte tare. 7 Îngerul m-a întrebat: „De ce te miri? Îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o duce, cea care are şapte capete şi zece coarne. 8 Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea urmează să se ridice din Adânc şi va merge spre distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii, se vor mira văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va veni. 9 Aici este mintea care are înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. De asemenea, ele sunt şapte împăraţi, 10 dintre care cinci au căzut, unul este, şi celălalt n-a venit încă, iar când vine, trebuie să rămână doar puţin. 11 Fiara care era, şi nu mai este, e al optulea împărat. El este dintre cei şapte şi merge spre distrugere. 12 Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au primit împărăţia. Ei primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. 13 Aceştia au un singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. 14 Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“
15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, cele pe care şade prostituata, sunt popoare, mulţimi, neamuri şi limbi. 16 Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată şi o vor lăsa pustiită, goală, iar carnea i-o vor mânca şi o vor arde în foc. 17 Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I înfăptuiască scopul prin faptul că ei vor lua decizia să-i dea fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18 Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.“
Căderea Babilonului
18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. 2 El a strigat cu glas puternic:
„A căzut, a căzut marele Babilon,
a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
3 pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[o] ei!“
4 Am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
ca să nu fii părtaş păcatelor ei
şi să nu primeşti din urgiile ei,
5 pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
6 Daţi-i înapoi după cum a dat ea
şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
amestecaţi-i o porţie dublă!
7 Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
«Şed ca o împărăteasă,
nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
8 De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
– moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.
9 Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
Babilonul, cetatea cea puternică!
Într-un ceas a venit condamnarea ta!»
11 Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; 13 scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[p] oamenilor.
14 Rodul după care tânjea sufletul tău
s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
şi niciodată nu vor mai fi găsite.
15 Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în in fin,
în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
pietre preţioase şi mărgăritare!
17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»
Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:
„Cu o asemenea violenţă
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
al flautiştilor şi al trompetiştilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“
Aleluia!
19 După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând:
„Aleluia![q]
Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2 pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte!
El a judecat-o pe marea prostituată
care a pervertit lumea cu desfrânarea ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3 Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4 Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5 Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând:
„Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru,
toţi robii Lui
şi cei ce vă temeţi de El,
mici şi mari!“
6 Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând:
„Aleluia!
Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!
7 Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s-a pregătit[r].
8 I s-a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor şi curat.“
Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.
9 Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice[s] de cei chemaţi la cina[t] de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10 Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“
Călăreţul de pe calul alb
11 Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate. 12 Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El. 13 Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[u] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14 Armatele cerului Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, alb şi curat. 15 Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“[v] El calcă în picioare teascul mâniei aprinse a Dumnezeului Atotputernic. 16 Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume:
„ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.
17 Am văzut un înger care stătea în soare şi care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă pentru ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea tuturor – atât a celor liberi, cât şi a sclavilor, atât a celor mici, cât şi a celor mari!“ 19 Şi am văzut fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal şi cu armata Lui. 20 Fiara a fost prinsă, şi, împreună cu ea, şi profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost omorâţi de sabia care ieşea din gura Celui Ce călărea pe cal; şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.
Footnotes
- Apocalipsa 14:4 Probabil limbajul este unul figurat, cu referire la idolatrie, care în VT este prezentat sub forma adulterului şi a desfrânării
- Apocalipsa 14:8 Vinul simbolizează în VT judecata lui Dumnezeu (vezi Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33); vezi şi v. 10
- Apocalipsa 14:8 Sau: vinul pasiunii desfrânării lui
- Apocalipsa 14:10 Adică cu toată tăria lui, nediluat
- Apocalipsa 14:12 Sau: credinţa lui Isus
- Apocalipsa 14:13 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 14:14 Vezi Dan. 7:13
- Apocalipsa 14:20 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; aproximativ 300 km
- Apocalipsa 16:5 Sau: pentru că ai judecat astfel
- Apocalipsa 16:15 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 16:16 Armaghedon (ebr.: Harmaghedon) înseamnă în ebraică muntele (de lângă) Meghido; în VT Meghido a fost scena a numeroase bătălii decisive (vezi Jud. 5:19-20; 2 Regi 9:27; 2 Cron. 35:20-24), devenind un simbol al bătăliei decisive în care forţele răului vor fi învinse
- Apocalipsa 16:18 Sau: voci
- Apocalipsa 16:21 Aproximativ 30 kg
- Apocalipsa 17:6 Sau: martirilor
- Apocalipsa 18:3 Sau: luxului
- Apocalipsa 18:13 Lit.: trupuri şi suflete ale oamenilor
- Apocalipsa 19:1 Cuvânt împrumutat din ebraică, care înseamnă Lăudaţi pe Domnul!; peste tot în capitol
- Apocalipsa 19:7 Metafora căsătoriei ca imagine a relaţiei intime dintre Dumnezeu şi poporul Său se găseşte atât în VT, cât şi în NT (vezi Is. 54:5-7; Os. 2:19; Mt. 22:2-14; Ef. 5:31-32)
- Apocalipsa 19:9 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 19:9 Cu sensul de banchet
- Apocalipsa 19:13 Unele mss şi versiuni conţin: stropită cu
- Apocalipsa 19:15 Vezi Ps. 2:9
Apocalipsa 14-19
Nouă Traducere În Limba Română
Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii
14 M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. 2 Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. 3 Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. 4 Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini[a]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. 5 Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.
Mesajele celor trei îngeri
6 Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. 7 El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“
8 Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei[b] datorat desfrânării lui[c]!“
9 Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat[d] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ 12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus[e].
13 Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice[f] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“
14 Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“[g]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16 Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.
17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii[h].
Îngerii cu ultimele şapte urgii
15 Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: erau şapte îngeri, având ultimele şapte urgii, întrucât cu ele ia sfârşit mânia lui Dumnezeu. 2 Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe cei ce au învins fiara, imaginea ei şi numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu harfele lui Dumnezeu. 3 Ei cântau cântecul lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântecul Mielului, spunând:
„Mari şi minunate sunt lucrările Tale,
Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
drepte şi adevărate sunt căile Tale,
Împărate al neamurilor!
4 Cine nu se va teme, Doamne,
şi cine nu va slăvi Numele Tău?!
Numai Tu eşti sfânt,
şi toate neamurile vor veni
şi se vor închina înaintea Ta,
pentru că faptele Tale drepte au fost descoperite!“
5 După toate acestea, m-am uitat, şi în cer era deschis Templul, Cortul Mărturiei. 6 Din Templu au ieşit şapte îngeri care aveau şapte urgii, îmbrăcaţi în haine de in curat, strălucitor, şi fiind încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. 7 Una dintre cele patru fiinţe vii le-a dat celor şapte îngeri şapte vase de aur, pline cu mânia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor. 8 Templul s-a umplut de fum din slava lui Dumnezeu şi din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârşit cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.
Cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
16 Am auzit un glas puternic spunându-le din Templu celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte vase ale mâniei lui Dumnezeu!“
2 Primul s-a dus şi şi-a vărsat vasul pe pământ. Şi peste oamenii care aveau semnul fiarei şi se închinaseră imaginii ei a venit o rană urâtă şi dureroasă.
3 Al doilea şi-a vărsat vasul în mare. Şi ea s-a făcut ca sângele unui om mort, iar toate vietăţile care erau în mare au murit.
4 Al treilea şi-a vărsat vasul în râuri şi în izvoarele apelor. Şi ele s-au transformat în sânge. 5 L-am auzit pe îngerul apelor spunând:
„Tu eşti drept – Tu, Cel Care eşti şi Care erai, Tu, Cel Sfânt –
pentru că ai judecat aceste lucruri[i].
6 Fiindcă ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor,
le-ai dat şi Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7 Şi am auzit altarul spunând:
„Da, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,
judecăţile Tale sunt adevărate şi drepte!“
8 Al patrulea şi-a vărsat vasul peste soare. Şi soarelui i s-a dat să-i pârjolească pe oameni cu foc. 9 Oamenii au fost pârjoliţi de căldura lui arzătoare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Şi nu s-au pocăit şi nu I-au dat slavă.
10 Al cincilea şi-a vărsat vasul peste tronul fiarei. Şi împărăţia ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii şi-au muşcat limbile de durere 11 şi L-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor şi a bubelor lor. Şi nu s-au pocăit de faptele lor.
12 Al şaselea şi-a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.
13 Am văzut trei duhuri necurate, ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura fiarei şi din gura profetului fals. 14 Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne şi se duc la regii întregii lumi ca să-i adune pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.
15 „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice[j] de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele ca să nu umble gol, şi oamenii să nu-i vadă ruşinea.“
16 I-au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“[k].
17 Al şaptelea şi-a vărsat vasul în văzduh. Şi din Templu, de la tron, s-a auzit un glas puternic spunând: „S-a terminat!“ 18 Au avut loc fulgere, sunete[l] şi tunete şi a fost un mare cutremur, un cutremur aşa de mare cum n-a mai fost de când este omul pe pământ. 19 Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor s-au prăbuşit. Dumnezeu Şi-a amintit de marele Babilon ca să-i dea paharul cu vinul mâniei Lui aprinse. 20 Orice insulă a dispărut, iar munţii n-au mai fost găsiţi. 21 Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant[m]. Din cauza urgiei cu grindina, oamenii L-au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
Marea prostituată şi fiara
17 Unul dintre cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase, a venit şi a vorbit cu mine, spunându-mi: „Vino! Îţi voi arăta pedeapsa marii prostituate, care şade pe ape multe! 2 Regii pământului s-au desfrânat cu ea, iar locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul desfrânării ei.“ 3 M-a dus, în Duhul, într-un deşert. Şi am văzut o femeie care şedea pe o fiară stacojie, plină cu nume blasfemiatoare, având şapte capete şi zece coarne. 4 Femeia era îmbrăcată în purpură şi stacojiu, fiind împodobită cu aur, pietre preţioase şi mărgăritare. Avea în mână un pahar de aur, plin cu urâciunile şi necurăţiile desfrânării ei. 5 Pe fruntea ei era scris un nume, o taină:
„MARELE BABILON, MAMA PROSTITUATELOR ŞI A URÂCIUNILOR PĂMÂNTULUI“.
6 Am văzut femeia îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele martorilor[n] lui Isus.
Când am văzut-o, m-am mirat foarte tare. 7 Îngerul m-a întrebat: „De ce te miri? Îţi voi spune taina femeii şi a fiarei care o duce, cea care are şapte capete şi zece coarne. 8 Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este. Ea urmează să se ridice din Adânc şi va merge spre distrugere. Locuitorii pământului, cei ale căror nume n-au fost scrise în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii, se vor mira văzând fiara, pentru că ea era, nu mai este, dar va veni. 9 Aici este mintea care are înţelepciune! Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia. De asemenea, ele sunt şapte împăraţi, 10 dintre care cinci au căzut, unul este, şi celălalt n-a venit încă, iar când vine, trebuie să rămână doar puţin. 11 Fiara care era, şi nu mai este, e al optulea împărat. El este dintre cei şapte şi merge spre distrugere. 12 Cele zece coarne pe care le-ai văzut sunt zece împăraţi, care încă n-au primit împărăţia. Ei primesc autoritatea de împărat doar pentru un ceas, împreună cu fiara. 13 Aceştia au un singur scop şi îşi vor da puterea şi autoritatea lor fiarei. 14 Ei se vor război cu Mielul, dar Mielul îi va învinge, pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul împăraţilor. Şi cu El vor fi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi.“
15 Apoi mi-a zis: „Apele pe care le-ai văzut, cele pe care şade prostituata, sunt popoare, mulţimi, neamuri şi limbi. 16 Cele zece coarne pe care le-ai văzut şi fiara o vor urî pe prostituată şi o vor lăsa pustiită, goală, iar carnea i-o vor mânca şi o vor arde în foc. 17 Căci Dumnezeu le-a pus în inimă să-I înfăptuiască scopul prin faptul că ei vor lua decizia să-i dea fiarei împărăţia lor până când se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu. 18 Femeia pe care ai văzut-o este cetatea cea mare, care are stăpânire peste împăraţii pământului.“
Căderea Babilonului
18 După toate acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer şi care avea o mare autoritate; pământul a fost luminat de splendoarea lui. 2 El a strigat cu glas puternic:
„A căzut, a căzut marele Babilon,
a devenit o locuinţă a demonilor,
un adăpost pentru orice duh necurat,
un adăpost pentru orice pasăre necurată,
un adăpost pentru orice fiară necurată şi detestată,
3 pentru că din vinul mâniei datorat desfrânării ei au băut toate neamurile,
regii pământului s-au desfrânat cu ea,
iar negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea senzualităţii[o] ei!“
4 Am auzit un alt glas din cer spunând:
„Ieşi afară din ea, poporul Meu,
ca să nu fii părtaş păcatelor ei
şi să nu primeşti din urgiile ei,
5 pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer,
iar Dumnezeu Şi-a amintit de nelegiuirile ei!
6 Daţi-i înapoi după cum a dat ea
şi plătiţi-i înapoi dublu pentru faptele ei;
în paharul în care a amestecat ea,
amestecaţi-i o porţie dublă!
7 Daţi-i tot atâta suferinţă şi jale,
pe cât şi-a dat ea însăşi glorie şi viaţă senzuală!
Pentru că zice în inima ei:
«Şed ca o împărăteasă,
nu sunt văduvă şi nu voi vedea niciodată jalea!»
8 De aceea urgiile vor veni asupra ei într-o singură zi
– moarte, jale şi foamete –
şi va fi arsă în foc,
pentru că Domnul Dumnezeu, Care o judecă, este puternic.
9 Împăraţii pământului, care s-au desfrânat cu ea şi care au dus o viaţă senzuală, o vor plânge şi o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10 Ei vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, şi vor spune:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
Babilonul, cetatea cea puternică!
Într-un ceas a venit condamnarea ta!»
11 Negustorii pământului o vor plânge şi o vor jeli, pentru că nimeni nu le va mai cumpăra marfa: 12 marfă de aur, argint, pietre preţioase, mărgăritare; in fin, purpură, mătase şi ţesătură stacojie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeş, tot felul de lucruri din lemn preţios; bronz, fier şi marmură; 13 scorţişoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin şi untdelemn de măsline, făină fină, grâu, animale de povară, oi, cai, care, sclavi şi sufletele[p] oamenilor.
14 Rodul după care tânjea sufletul tău
s-a dus de la tine;
toate lucrurile tale luxoase şi strălucitoare
sunt pierdute pentru tine
şi niciodată nu vor mai fi găsite.
15 Cei ce fac comerţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe, înfricoşaţi de chinul ei, plângând, jelindu-se 16 şi spunând:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
îmbrăcată în in fin,
în purpură şi în ţesătură stacojie,
împodobită cu aur,
pietre preţioase şi mărgăritare!
17 O bogăţie atât de mare a fost distrusă într-un singur ceas!»
Orice căpitan de corabie, toţi cei ce călătoresc pe mare, marinarii şi cei care lucrează pe mare vor sta departe 18 şi, văzând fumul arderii ei, vor striga, zicând: «Care cetate a mai fost ca cetatea cea mare?» 19 Îşi vor arunca ţărână pe capete şi vor striga plângând şi jelindu-se:
«Vai, vai, cetatea cea mare,
din prosperitatea căreia
s-au îmbogăţit toţi cei ce aveau corăbii pe mare!
Într-un ceas a fost pustiită!»
20 «Bucuraţi-vă de ea, tu, cerule,
şi voi, sfinţilor, apostolilor şi profeţilor,
pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei, în favoarea voastră!»“
21 Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, şi a aruncat-o în mare, spunând:
„Cu o asemenea violenţă
va fi aruncat Babilonul, marea cetate,
şi niciodată nu va mai fi găsit!
22 Iar sunetul harpiştilor, al muzicienilor,
al flautiştilor şi al trompetiştilor
nu se va mai auzi niciodată în tine!
Nici un meseriaş, de nici o meserie,
nu se va mai găsi vreodată în tine;
sunetul morii
nu se va mai auzi niciodată în tine;
23 lumina lămpii
nu va mai străluci niciodată în tine;
glasul mirelui şi al miresei
nu se vor mai auzi niciodată în tine –
întrucât negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,
întrucât prin vrăjitoria ta au fost înşelate toate neamurile
24 şi în tine s-a găsit sângele profeţilor, al sfinţilor
şi al tuturor celor ce au fost ucişi pe pământ!“
Aleluia!
19 După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulţimi, spunând:
„Aleluia![q]
Mântuirea, slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2 pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte!
El a judecat-o pe marea prostituată
care a pervertit lumea cu desfrânarea ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3 Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4 Cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru fiinţe vii au căzut la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, Care şade pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5 Şi de la tron s-a auzit un glas, spunând:
„Lăudaţi-L pe Dumnezeul nostru,
toţi robii Lui
şi cei ce vă temeţi de El,
mici şi mari!“
6 Am auzit ceva ca glasul unei mari mulţimi, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unor tunete puternice, spunând:
„Aleluia!
Pentru că Domnul, Dumnezeul nostru cel Atotputernic împărăţeşte!
7 Să ne bucurăm, să ne veselim
şi să-I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s-a pregătit[r].
8 I s-a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor şi curat.“
Inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinţilor.
9 Apoi mi-a zis: „Scrie! Ferice[s] de cei chemaţi la cina[t] de la nunta Mielului!“ Mi-a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10 Am căzut la picioarele lui, să mă închin, dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine şi cu fraţii tăi, care ţin mărturia lui Isus! Lui Dumnezeu închină-te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeţiei.“
Călăreţul de pe calul alb
11 Am văzut cerul deschis şi iată că era un cal alb. Cel ce îl călărea era numit „Cel Credincios şi Adevărat“. El judecă şi se războieşte cu dreptate. 12 Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu-l cunoaşte în afară de El. 13 Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în[u] sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14 Armatele cerului Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, alb şi curat. 15 Din gura Lui iese o sabie ascuţită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“[v] El calcă în picioare teascul mâniei aprinse a Dumnezeului Atotputernic. 16 Pe haina şi pe coapsa Lui avea scris un nume:
„ÎMPĂRATUL ÎMPĂRAŢILOR ŞI Domnul DOMNILOR“.
17 Am văzut un înger care stătea în soare şi care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniţi! Adunaţi-vă pentru ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, 18 ca să mâncaţi carnea regilor, carnea comandanţilor, carnea celor puternici, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea tuturor – atât a celor liberi, cât şi a sclavilor, atât a celor mici, cât şi a celor mari!“ 19 Şi am văzut fiara, regii pământului şi armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal şi cu armata Lui. 20 Fiara a fost prinsă, şi, împreună cu ea, şi profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i-a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat imaginii ei. Cei doi au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. 21 Iar ceilalţi au fost omorâţi de sabia care ieşea din gura Celui Ce călărea pe cal; şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.
Footnotes
- Apocalipsa 14:4 Probabil limbajul este unul figurat, cu referire la idolatrie, care în VT este prezentat sub forma adulterului şi a desfrânării
- Apocalipsa 14:8 Vinul simbolizează în VT judecata lui Dumnezeu (vezi Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33); vezi şi v. 10
- Apocalipsa 14:8 Sau: vinul pasiunii desfrânării lui
- Apocalipsa 14:10 Adică cu toată tăria lui, nediluat
- Apocalipsa 14:12 Sau: credinţa lui Isus
- Apocalipsa 14:13 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 14:14 Vezi Dan. 7:13
- Apocalipsa 14:20 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; aproximativ 300 km
- Apocalipsa 16:5 Sau: pentru că ai judecat astfel
- Apocalipsa 16:15 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 16:16 Armaghedon (ebr.: Harmaghedon) înseamnă în ebraică muntele (de lângă) Meghido; în VT Meghido a fost scena a numeroase bătălii decisive (vezi Jud. 5:19-20; 2 Regi 9:27; 2 Cron. 35:20-24), devenind un simbol al bătăliei decisive în care forţele răului vor fi învinse
- Apocalipsa 16:18 Sau: voci
- Apocalipsa 16:21 Aproximativ 30 kg
- Apocalipsa 17:6 Sau: martirilor
- Apocalipsa 18:3 Sau: luxului
- Apocalipsa 18:13 Lit.: trupuri şi suflete ale oamenilor
- Apocalipsa 19:1 Cuvânt împrumutat din ebraică, care înseamnă Lăudaţi pe Domnul!; peste tot în capitol
- Apocalipsa 19:7 Metafora căsătoriei ca imagine a relaţiei intime dintre Dumnezeu şi poporul Său se găseşte atât în VT, cât şi în NT (vezi Is. 54:5-7; Os. 2:19; Mt. 22:2-14; Ef. 5:31-32)
- Apocalipsa 19:9 Vezi nota de la 1:3
- Apocalipsa 19:9 Cu sensul de banchet
- Apocalipsa 19:13 Unele mss şi versiuni conţin: stropită cu
- Apocalipsa 19:15 Vezi Ps. 2:9
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.