Apocalipsa 12:7-17

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail^(A) şi îngerii lui s-au luptat cu^(B) balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, ⁸ dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi^(C), numit Diavolul şi Satana, acela care^(D) înşală întreaga lume, a fost^(E) aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost^(F) aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum^(G) a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi^(H) pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ¹¹ Ei^(I) l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu^(J) şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. ¹² De aceea bucuraţi-vă^(K), ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai^(L) de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă^(M) ştie că are puţină vreme.” ¹³ Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe^(N) femeia care născuse copilul de parte bărbătească. ¹⁴ Şi^(O) cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca^(P) să zboare cu ele în^(Q) pustie, în locul ei unde este hrănită o^(R) vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Atunci, şarpele a^(S) aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. ¹⁶ Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a^(T) dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care^(U) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia^(V) lui Isus Hristos.