Apocalipsa 5-9

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

5 Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o^(A) carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită^(B) cu şapte peceţi. ² Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” ³ Şi nu se găsea nimeni nici în cer^(C), nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. ⁴ Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. ⁵ Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul^(D) din seminţia lui Iuda, Rădăcina^(E) lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi^(F) cele şapte peceţi ale ei. ⁶ Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un^(G) Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte^(H) ochi, care sunt cele^(I) şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. ⁷ El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce^(J) şedea pe scaunul de domnie. ⁸ Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei^(K) douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută^(L) şi potire de aur, pline cu tămâie, care^(M) sunt rugăciunile sfinţilor. ⁹ Şi cântau^(N) o cântare nouă şi ziceau: Vrednic^(O) eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci^(P) ai fost înjunghiat şi ai^(Q) răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din^(R) orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. ¹⁰ Ai^(S) făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” ¹¹ M-am uitat şi, împrejurul^(T) scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii^(U) de ori zece mii şi mii de mii. ¹² Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic^(V) este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” ¹³ Şi pe toate^(W) făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „Ale Celui ce^(X) şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda^(Y), cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” ¹⁴ Şi^(Z) cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce^(AA) este viu în vecii vecilor!

6 Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am^(AB) uitat şi am auzit pe una^(AC) din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!” ² M-am uitat şi iată că s-a arătat un^(AD) cal alb. Cel ce^(AE) sta pe el avea un arc; i^(AF) s-a dat o cunună şi a pornit biruitor şi ca să biruiască. ³ Când a rupt Mielul a doua pecete, am^(AG) auzit pe a doua făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” ⁴ Şi^(AH) s-a arătat un alt cal, un cal roşu. Cel ce sta pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se înjunghie unii pe alţii, şi i s-a dat o sabie mare. ⁵ Când a rupt Mielul pecetea a treia, am^(AI) auzit pe a treia făptură vie zicând: „Vino şi vezi!” M-am uitat şi iată că s-a arătat un^(AJ) cal negru. Cel ce sta pe el avea în mână o cumpănă. ⁶ Şi, în mijlocul celor patru făpturi vii, am auzit un glas care zicea: „O măsură de grâu pentru un dinar. Trei măsuri de orz pentru un dinar! Dar să nu vatămi untdelemnul^(AK) şi vinul!” ⁷ Când a rupt Mielul pecetea a patra, am^(AL) auzit glasul făpturii a patra zicând: „Vino şi vezi!” ⁸ M-am uitat^(AM) şi iată că s-a arătat un cal gălbui. Cel ce sta pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea după el Locuinţa morţilor. Li s-a dat putere peste a patra parte a pământului ca să^(AN) ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi^(AO) cu fiarele pământului. ⁹ Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar^(AP) sufletele^(AQ) celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina^(AR) Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii^(AS) pe care o ţinuseră. ¹⁰ Ei strigau cu glas tare şi ziceau: „Până^(AT) când, Stăpâne, Tu, care^(AU) eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să^(AV) judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?” ¹¹ Fiecăruia din ei i s-a dat o haină^(AW) albă şi i s-a spus să^(AX) se mai odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. ¹² Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată^(AY) că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele^(AZ) s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele ¹³ şi^(BA) stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom când este scuturat de un vânt puternic. ¹⁴ Cerul^(BB) s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi^(BC) munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor. ¹⁵ Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au^(BD) ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. ¹⁶ Şi^(BE) ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului, ¹⁷ căci^(BF) a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi^(BG) cine poate sta în picioare?”

7 După aceea am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau^(BH) cele patru vânturi ale pământului, ca^(BI) să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac. ² Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, ³ zicând: „Nu^(BJ) vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii până nu vom pune pecetea^(BK) pe fruntea^(BL) slujitorilor Dumnezeului nostru!” ⁴ Şi^(BM) am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o^(BN) sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel. ⁵ Din seminţia lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii; ⁶ din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase, douăsprezece mii; ⁷ din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii; ⁸ din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiţi. ⁹ După aceea m-am uitat şi iată că era o mare^(BO) gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din^(BP) orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi^(BQ) în haine albe, cu ramuri de finic în mâini ¹⁰ şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea^(BR) este a Dumnezeului nostru, care^(BS) şade pe scaunul de domnie, şi a Mielului!” ¹¹ Şi^(BT) toţi îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi s-au aruncat cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹² şi au zis^(BU): „Amin. Ale Dumnezeului nostru să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria în vecii vecilor! Amin.” ¹³ Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine^(BV) albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?” ¹⁴ „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii”. Şi el mi-a zis: „Aceştia^(BW) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat^(BX) hainele şi le-au albit în sângele Mielului. ¹⁵ Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce şade pe scaunul de domnie îşi va întinde^(BY) peste ei cortul Lui. ¹⁶ Nu^(BZ) le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogori nici^(CA) soarele, nici vreo altă arşiţă. ¹⁷ Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor^(CB), îi va duce la izvoarele apelor vieţii şi^(CC) Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.”

8 Când a rupt^(CD) Mielul pecetea a şaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. ² Şi^(CE) am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; şi^(CF) li s-au dat şapte trâmbiţe. ³ Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în faţa altarului, cu o cădelniţă de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile^(CG) tuturor sfinţilor, pe altarul^(CH) de aur, care este înaintea scaunului de domnie. ⁴ Fumul^(CI) de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. ⁵ Apoi, îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi s-au^(CJ) stârnit tunete, glasuri, fulgere şi un cutremur^(CK) de pământ. ⁶ Şi cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au pregătit să sune din ele. ⁷ Îngerul dintâi a sunat din trâmbiţă. Şi^(CL) au venit grindină şi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe^(CM) pământ: şi a treia parte a pământului a fost ars, şi a treia parte din^(CN) copaci au fost arşi, şi toată iarba verde a fost arsă. ⁸ Al doilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(CO) ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare; şi^(CP) a treia parte din mare s-a^(CQ) făcut sânge; ⁹ şi^(CR) a treia parte din făpturile care erau în mare şi aveau viaţă au murit; şi a treia parte din corăbii au pierit. ¹⁰ Al treilea înger a sunat din trâmbiţă. Şi^(CS) a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a^(CT) căzut peste a treia parte din râuri şi peste izvoarele apelor. ¹¹ Steaua^(CU) se chema „Pelin” şi^(CV) a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Şi mulţi oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. ¹² Al^(CW) patrulea înger a sunat din trâmbiţă. Şi a fost lovită a treia parte din soare, şi a treia parte din lună, şi a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-şi piardă a treia parte din lumina ei şi noaptea, de asemenea. ¹³ M-am uitat şi am^(CX) auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului şi zicea cu glas tare: „Vai^(CY), vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiţă ale celor trei îngeri care au să mai sune!”

9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi^(CZ) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii^(DA) Adâncului ² şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a^(DB) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. ³ Din fum au ieşit nişte lăcuste^(DC) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca^(DD) puterea pe care o au scorpiile pământului. ⁴ Li s-a zis să^(DE) nu vatăme iarba^(DF) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea^(DG) lui Dumnezeu. ⁵ Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci^(DH) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. ⁶ În acele zile, oamenii vor căuta^(DI) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. ⁷ Lăcustele acelea semănau^(DJ) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe^(DK) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele^(DL) lor semănau cu nişte feţe de oameni. ⁸ Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii^(DM) lor erau ca dinţii de lei. ⁹ Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca^(DN) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. ¹⁰ Aveau^(DO) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. ¹¹ Peste ele aveau ca împărat^(DP) pe îngerul^(DQ) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. ¹² Cea dintâi^(DR) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. ¹³ Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu ¹⁴ şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la^(DS) râul cel mare Eufrat!” ¹⁵ Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. ¹⁶ Oştirea^(DT) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi^(DU); le-am^(DV) auzit numărul. ¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele^(DW) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. ¹⁸ A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. ¹⁹ Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile^(DX) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. ²⁰ Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu^(DY) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor^(DZ) şi idolilor^(EA) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹ Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile^(EB) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.