Add parallel Print Page Options

Apoi am văzut în mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie o(A) carte, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, pecetluită(B) cu şapte peceţi. Şi am văzut un înger puternic, care striga cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă cartea şi să-i rupă peceţile?” Şi nu se găsea nimeni nici în cer(C), nici pe pământ, nici sub pământ, care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea. Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese găsit vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea. Şi unul din bătrâni mi-a zis: „Nu plânge: Iată că Leul(D) din seminţia lui Iuda, Rădăcina(E) lui David, a biruit ca să deschidă cartea şi(F) cele şapte peceţi ale ei. Şi la mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii şi între bătrâni, am văzut stând în picioare un(G) Miel. Părea înjunghiat şi avea şapte coarne şi şapte(H) ochi, care sunt cele(I) şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce(J) şedea pe scaunul de domnie. Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei(K) douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o alăută(L) şi potire de aur, pline cu tămâie, care(M) sunt rugăciunile sfinţilor. Şi cântau(N) o cântare nouă şi ziceau: Vrednic(O) eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, căci(P) ai fost înjunghiat şi ai(Q) răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din(R) orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam. 10 Ai(S) făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” 11 M-am uitat şi, împrejurul(T) scaunului de domnie, în jurul făpturilor vii şi în jurul bătrânilor, am auzit glasul multor îngeri. Numărul lor era de zece mii(U) de ori zece mii şi mii de mii. 12 Ei ziceau cu glas tare: „Vrednic(V) este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!” 13 Şi pe toate(W) făpturile, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, şi tot ce se află în aceste locuri, le-am auzit zicând: „Ale Celui ce(X) şade pe scaunul de domnie şi ale Mielului să fie lauda(Y), cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!” 14 Şi(Z) cele patru făpturi vii ziceau: „Amin!”

Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ şi s-au închinat Celui ce(AA) este viu în vecii vecilor!

Sulul scris şi Mielul

În mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părţi şi sigilat cu şapte sigilii. Am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să desfacă sulul şi să-i rupă sigiliile?“ Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n-a putut să desfacă sulul şi să se uite în el. Am plâns mult, pentru că nimeni n-a fost găsit vrednic să desfacă sulul şi să se uite în el. Dar unul dintre bătrâni mi-a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins şi este vrednic să desfacă sulul şi cele şapte sigilii ale lui!“

M-am uitat şi am văzut un Miel, care părea înjunghiat, stând în mijlocul tronului şi al celor patru fiinţe vii şi printre bătrâni. Avea şapte coarne[a] şi şapte ochi, care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul. El a venit şi a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce şedea pe tron. Când Mielul a luat sulul, cele patru fiinţe vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut la pământ înaintea Lui. Fiecare avea o harfă şi vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinţilor – şi cântau un cântec nou:

„Tu eşti vrednic să iei sulul
    şi să-i rupi sigiliile,
pentru că ai fost înjunghiat
    şi prin sângele Tău ai răscumpărat pentru Dumnezeu
oameni din orice seminţie, limbă, popor şi neam
10 şi i-ai făcut o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru;
    şi ei vor domni pe pământ!“

11 M-am uitat şi am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al fiinţelor vii şi al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi de o mie de ori o mie[b]. 12 Ei spuneau cu glas puternic:

„Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat,
    să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie,
        onoare, slavă şi laudă!“

13 Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice făptură ce se află în aceste locuri, am auzit-o zicând:

„A Celui Ce şade pe tron şi a Mielului
    să fie lauda, onoarea, slava şi puterea,
        în vecii vecilor!“

14 Şi cele patru fiinţe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii au căzut la pământ şi s-au închinat.

Footnotes

  1. Apocalipsa 5:6 În concepţia antică cornul era un simbol al puterii sau al unui conducător puternic
  2. Apocalipsa 5:11 Un mod de a spune că mulţimea lor era atât de mare, că nu putea fi numărată