Apocalipsa 20-22

Nouă Traducere În Limba Română

Cei o mie de ani

20 Am văzut un înger care cobora din cer şi care avea cheia Adâncului şi un lanţ mare în mână. ² El a înşfăcat balaurul, şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satan, şi l-a legat pentru o mie de ani. ³ El l-a aruncat în Adânc, apoi a încuiat şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile până când se vor fi împlinit cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie eliberat pentru puţin timp.

⁴ Am văzut nişte tronuri, iar celor ce şedeau pe ele li s-a dat autoritatea să judece. Am văzut şi sufletele celor ce au fost decapitaţi din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, care nu i s-au închinat fiarei, nici imaginii ei şi care n-au primit semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au domnit cu Cristos timp de o mie de ani. ⁵ (Ceilalţi morţi n-au înviat până când nu s-au împlinit cei o mie de ani.) Aceasta este prima înviere. ⁶ Fericiţi^[a] şi sfinţi sunt cei care au parte de prima înviere! Asupra acestora a doua moarte nu are autoritate, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni cu El timp de o mie de ani.

Condamnarea lui Satan

⁷ Când se vor fi împlinit cei o mie de ani, Satan va fi eliberat din închisoarea lui ⁸ şi va ieşi ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului – pe Gog şi Magog^[b] – şi să le adune pentru război. La număr, ele sunt ca nisipul mării. ⁹ Ele s-au ridicat la orizontul pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea iubită. Atunci a coborât foc din cer şi i-a mistuit. ¹⁰ Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în lacul de foc şi pucioasă, unde erau fiara şi profetul fals. Ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor.

Judecarea celor morţi

¹¹ Apoi am văzut un tron mare şi alb şi pe Cel Ce şedea pe el. Pământul şi cerul au dispărut din prezenţa Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. ¹² I-am văzut pe morţii mari şi mici stând înaintea tronului. Au fost deschise nişte cărţi şi a fost deschisă şi o altă carte, care este Cartea Vieţii. Morţii au fost judecaţi potrivit cu faptele lor, aşa cum erau ele scrise în cărţi. ¹³ Marea i-a dat pe morţii care erau în ea, moartea şi Locuinţa Morţilor^[c] i-au dat pe morţii care erau în ele şi fiecare a fost judecat după faptele lui. ¹⁴ Moartea şi Locuinţa Morţilor au fost aruncate în lacul de foc. Aceasta este a doua moarte: lacul de foc. ¹⁵ Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în lacul de foc.

Un cer nou şi un pământ nou

21 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci primul cer şi primul pământ trecuseră, şi nici marea nu mai era. ² Şi am văzut Cetatea Sfântă, Noul Ierusalim, coborând din cer, de la Dumnezeu, pregătită ca o mireasă împodobită pentru soţul ei. ³ Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: „Iată, cortul^[d] lui Dumnezeu este cu oamenii^[e]! El va veni să locuiască^[f] împreună cu ei, iar ei vor fi poporul^[g] Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor)^[h]. ⁴ El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.“

⁵ Cel Ce şedea pe tron a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi!“ A mai zis: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate!“ ⁶ Apoi mi-a zis: „S-a terminat! Eu sunt Alfa şi Omega^[i], Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. ⁷ Cel ce învinge, va moşteni aceste lucruri şi Eu voi fi Dumnezeul Lui, iar el va fi fiul Meu. ⁸ Cât despre laşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori, închinători la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în lacul care arde cu foc şi pucioasă, adică moartea a doua.“

Noul Ierusalim^[j]

⁹ Unul din cei şapte îngeri, care au avut cele şapte vase pline cu ultimele şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, spunând: „Vino! Îţi voi arăta mireasa, soţia Mielului!“ ¹⁰ M-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt şi mi-a arătat Cetatea Sfântă, Ierusalimul, coborând din cer, de la Dumnezeu. ¹¹ Ea avea slava lui Dumnezeu, iar strălucirea ei era ca a unei pietre deosebit de preţioasă, ca un jasp, strălucind ca şi cristalul. ¹² Avea un zid mare şi înalt, avea douăsprezece porţi, iar la porţi – doisprezece îngeri. Pe ele erau scrise numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel. ¹³ Trei porţi erau spre răsărit, trei porţi spre nord, trei porţi spre sud şi trei porţi spre apus. ¹⁴ Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau numele celor doisprezece apostoli ai Mielului.

¹⁵ Cel care a vorbit cu mine avea o trestie de aur pentru măsurat, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei. ¹⁶ Cetatea era aşezată în formă de pătrat, lungimea ei fiind la fel ca şi lăţimea. A măsurat cetatea cu trestia şi era de douăsprezece mii de stadii^[k]. Lungimea, lăţimea şi înălţimea erau la fel. ¹⁷ A măsurat şi zidul şi era de o sută patruzeci şi patru de coţi^[l], după unitatea de măsură a omului, căci pe aceasta o folosea îngerul. ¹⁸ Zidul era construit din jasp, iar cetatea era din aur curat, asemenea sticlei curate. ¹⁹ Temeliile zidului cetăţii erau decorate cu tot felul de pietre preţioase. Prima temelie era de jasp, a doua – de safir, a treia – de calcedonie, a patra – de smarald, ²⁰ a cincea – de sardonix, a şasea – de sardiu, a şaptea – de crisolit, a opta – de beril, a noua – de topaz, a zecea – de crisopraz, a unsprezecea – de iacint, a douăsprezecea – de ametist.^{[m] 21} Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare; fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Strada cetăţii era din aur curat, limpede ca sticla.

²² N-am văzut nici un templu în cetate, pentru că Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic şi Mielul sunt Templul ei. ²³ Cetatea nu are nevoie nici de soare, nici de lună, ca să-i dea lumină, pentru că o luminează slava lui Dumnezeu, iar Mielul este sfeşnicul ei. ²⁴ Neamurile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îşi vor aduce gloria în ea. ²⁵ Porţile ei nu vor fi închise niciodată ziua şi acolo nu va mai fi noapte. ²⁶ Gloria şi onoarea neamurilor vor fi aduse în ea. ²⁷ Nimic necurat nu va intra în ea şi nimeni care trăieşte în spurcăciune şi minciună, ci doar cei care sunt scrişi în Cartea Vieţii Mielului.

22 Atunci mi-a arătat râul apei vieţii, scânteind ca şi cristalul. El ieşea din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului, ² trecând prin mijlocul străzii cetăţii. Pe fiecare mal al râului se afla pomul vieţii, care făcea roade de douăsprezece ori, dându-şi rodul o dată în fiecare lună. Frunzele pomului erau pentru vindecarea neamurilor. ³ Nu va mai fi nimic blestemat acolo. Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în cetate^[n], iar robii Lui I se vor închina. ⁴ Îi vor vedea faţa, iar Numele Lui va fi pe frunţile lor. ⁵ Nu va mai fi noapte, nu vor mai avea nevoie de lumina lămpii şi nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Ei vor domni în vecii vecilor.

⁶ Mi-a spus: „Aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate. Domnul, Dumnezeul duhurilor profeţilor, Şi-a trimis îngerul să le arate robilor Săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând.“

Isus vine în curând

⁷ „Iată, Eu vin curând! Ferice^[o] de cel ce păzeşte cuvintele profeţiei din această carte!“

⁸ Eu, Ioan, sunt cel care am auzit şi am văzut aceste lucruri. Când le-am auzit şi le-am văzut, am căzut să mă închin la picioarele îngerului care mi le-a arătat. ⁹ Dar el mi-a zis: „Vezi să nu faci lucrul acesta! Eu sunt slujitor împreună cu tine, cu fraţii tăi, profeţii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Lui Dumnezeu să I te închini!“ ¹⁰ Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei din această carte, căci vremea este aproape. ¹¹ Cel ce face rău, să facă rău şi mai departe; cel întinat să se întineze şi mai departe; cel drept să facă dreptate şi mai departe; iar cel sfânt să se sfinţească şi mai departe!“

¹² „Iată, Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui. ¹³ Eu sunt Alfa şi Omega^[p], Cel Dintâi şi Cel De Pe Urmă, Începutul şi Sfârşitul.

¹⁴ Ferice de cei ce-şi spală hainele, ca să aibă dreptul la pomul vieţii şi să poată intra pe porţi în cetate! ¹⁵ Afară sunt câinii^[q], vrăjitorii, cei desfrânaţi, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte şi practică minciuna.

¹⁶ Eu, Isus, l-am trimis pe îngerul Meu ca să vă adeverească aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Rădăcina şi Spiţa lui David, Steaua strălucitoare de dimineaţă^[r].“ ¹⁷ Duhul şi Mireasa zic: „Vino!“, iar cel ce aude să zică: „Vino!“ Cel însetat, să vină; iar cel ce doreşte, să ia fără plată apa vieţii!

¹⁸ Depun mărturie înaintea oricui aude cuvintele profeţiei din această carte că, dacă cineva adaugă ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile descrise în această carte; ¹⁹ şi dacă cineva scoate din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va lua partea de la pomul vieţii şi din Cetatea Sfântă, care sunt descrise în această carte.

²⁰ Cel Ce depune mărturie cu privire la aceste lucruri spune: „Da, Eu vin curând.“ Amin! Vino, Doamne Isuse!

²¹ Harul Domnului Isus să fie cu toţi!