¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna^(A) cu un fiu al omului; pe cap avea^(B) o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. ¹⁵ Şi un alt înger a^(C) ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera^(D) Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului^(E) este copt”. ¹⁶ Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat. ¹⁷ Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. ¹⁸ Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit^(F) din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune^(G) cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. ¹⁹ Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul^(H) cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Şi teascul^(I) a fost călcat în picioare afară^(J) din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până^(K) la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.