Apocalipsa 13-15

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

13 Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o^(A) fiară cu^(B) zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti şi pe capete avea nume de hulă. ² Fiara^(C) pe care am văzut-o semăna cu un leopard, avea labe^(D) ca de urs şi gură ca o gură^(E) de leu. Balaurul i-a^(F) dat puterea lui, scaunul^(G) lui de domnie^(H) şi o stăpânire mare. ³ Unul din capetele ei părea rănit^(I) de moarte, dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot^(J) pământul se mira după fiară. ⁴ Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început să se închine fiarei, zicând: „Cine^(K) se poate asemăna cu fiara şi cine se poate lupta cu ea?” ⁵ I s-a dat o gură^(L) care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci^(M) şi două de luni. ⁶ Ea şi-a deschis gura şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I hulească Numele, cortul^(N) şi pe cei ce locuiesc în cer. ⁷ I s-a dat să facă^(O) război cu sfinţii şi^(P) să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice seminţie, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam. ⁸ Şi toţi locuitorii pământului i^(Q) se vor închina, toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la^(R) întemeierea lumii în cartea vieţii Mielului, care a fost înjunghiat. ⁹ Cine^(S) are urechi să audă! ¹⁰ Cine^(T) duce pe alţii în robie va merge şi el în robie. Cine^(U) ucide cu sabia trebuie să fie ucis cu sabie. Aici^(V) este răbdarea şi credinţa sfinţilor. ¹¹ Apoi am văzut ridicându-se^(W) din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur. ¹² Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei dintâi, a^(X) cărei rană de moarte fusese vindecată. ¹³ Săvârşea^(Y) semne mari, până acolo^(Z) că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa oamenilor. ¹⁴ Şi amăgea^(AA) pe locuitorii pământului prin^(AB) semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi^(AC) trăia. ¹⁵ I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi^(AD) să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. ¹⁶ Şi a făcut ca toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi să^(AE) primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte ¹⁷ şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele^(AF) fiarei, sau^(AG) numărul numelui ei. ¹⁸ Aici^(AH) e înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul^(AI) fiarei. Căci^(AJ) este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.

14 Apoi m-am uitat şi iată că Mielul^(AK) stătea pe Muntele Sionului şi împreună cu El stăteau o^(AL) sută patruzeci şi patru de mii, care^(AM) aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său. ² Şi am auzit venind din cer un glas ca^(AN) un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet puternic şi glasul pe care l-am auzit era ca al celor ce cântă cu alăuta^(AO) şi cântau^(AP) din alăutele lor. ³ Cântau o cântare^(AQ) nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. ⁴ Ei nu s-au întinat cu femei, căci^(AR) sunt verguri^[a] şi^(AS) urmează pe Miel oriunde merge El. Au fost^(AT) răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod^(AU) pentru Dumnezeu şi pentru Miel. ⁵ Şi în^(AV) gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt^(AW) fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu. ⁶ Şi am văzut un alt înger care zbura^(AX) prin mijlocul cerului cu o^(AY) Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui^(AZ) neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod. ⁷ El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă^(BA) de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă^(BB) Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” ⁸ Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A^(BC) căzut, a căzut Babilonul, cetatea^(BD) cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” ⁹ Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva^(BE) fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea^(BF) şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat^(BG) neamestecat în^(BH) paharul mâniei Lui şi va fi chinuit^(BI) în foc^(BJ) şi în pucioasă înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. ¹¹ Şi fumul^(BK) chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei! ¹² Aici^(BL) este răbdarea sfinţilor, care^(BM) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” ¹³ Şi am auzit un glas din cer care zicea: „Scrie: ‘Ferice^(BN) de acum încolo de morţii care^(BO) mor în Domnul!’ – Da, zice Duhul, ei^(BP) se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” ¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată un nor alb şi pe nor şedea cineva care semăna^(BQ) cu un fiu al omului; pe cap avea^(BR) o cunună de aur, iar în mână, o seceră ascuţită. ¹⁵ Şi un alt înger a^(BS) ieşit din Templu şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune secera^(BT) Ta şi seceră, pentru că a venit ceasul să seceri şi secerişul pământului^(BU) este copt”. ¹⁶ Atunci, Cel ce şedea pe nor Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat. ¹⁷ Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit. ¹⁸ Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit^(BV) din altar şi a strigat cu glas tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune^(BW) cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, căci strugurii ei sunt copţi”. ¹⁹ Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul^(BX) cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Şi teascul^(BY) a fost călcat în picioare afară^(BZ) din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până^(CA) la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.

15 Apoi am^(CB) văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte^(CC) îngeri care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci^(CD) cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu. ² Şi am văzut ca o^(CE) mare de sticlă amestecată^(CF) cu foc şi^(CG) pe marea de sticlă, cu^(CH) alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei, ai icoanei ei şi ai numărului numelui ei. ³ Ei cântau cântarea^(CI) lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: „Mari^(CJ) şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte^(CK) şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! ⁴ Cine^(CL) nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? Căci numai Tu eşti Sfânt şi toate^(CM) neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că judecăţile Tale au fost arătate!” ⁵ După aceea, am văzut deschizându-se în cer Templul^(CN) cortului mărturiei. ⁶ Şi^(CO) din Templu au ieşit cei şapte îngeri care ţineau cele şapte urgii. Erau îmbrăcaţi^(CP) în in curat, strălucitor şi erau încinşi împrejurul pieptului cu brâie de aur. ⁷ Şi^(CQ) una din cele patru făpturi vii a dat celor şapte îngeri şapte potire de aur, pline de mânia lui Dumnezeu, care^(CR) este viu în vecii vecilor. ⁸ Şi Templul^(CS) s-a umplut de fum din^(CT) slava lui Dumnezeu şi a puterii Lui. Şi nimeni nu putea să intre în Templu, până se vor sfârşi cele şapte urgii ale celor şapte îngeri.