Font Size
Faptele Apostolilor 5
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Faptele Apostolilor 5
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Anania şi Safira
5 Dar un om numit Anania a vândut o moşioară, cu nevastă-sa Safira, 2 şi(A) a oprit o parte din preţ cu ştirea nevestei lui, apoi a adus partea cealaltă şi a pus-o la picioarele apostolilor. 3 Petru(B) i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a(C) umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” 5 Anania, când a auzit cuvintele acestea, a căzut(D) jos şi şi-a dat sufletul. O mare frică a apucat pe toţi cei ce ascultau aceste lucruri. 6 Flăcăii s-au sculat, l-au(E) învelit, l-au scos afară şi l-au îngropat. 7 Cam după trei ceasuri, a intrat şi nevastă-sa, fără să ştie ce se întâmplase. 8 Petru i-a zis: „Spune-mi, cu atât aţi vândut moşioara?” „Da”, a răspuns ea, „cu atâta”. 9 Atunci, Petru i-a zis: „Cum de v-aţi înţeles între voi să(F) ispitiţi pe Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor lua şi pe tine.” 10 Ea(G) a căzut îndată la picioarele lui şi şi-a dat sufletul. Când au intrat flăcăii, au găsit-o moartă; au scos-o afară şi au îngropat-o lângă bărbatul ei. 11 O(H) mare frică a cuprins toată adunarea şi pe toţi cei ce au auzit aceste lucruri.
Izbânda apostolilor
12 Prin(I) mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în norod. Toţi(J) stăteau împreună în pridvorul lui Solomon 13 şi(K) niciunul din ceilalţi nu cuteza să se lipească de ei, dar(L) norodul îi lăuda în gura mare. 14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbaţi şi femei, se mărea tot mai mult, 15 până acolo că scoteau pe bolnavi chiar pe uliţe şi îi puneau pe paturi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când(M) va trece Petru, măcar umbra lui să treacă peste vreunul din ei. 16 Mulţimea, de asemenea, alerga la Ierusalim, din cetăţile vecine, şi aducea pe cei bolnavi şi pe cei(N) chinuiţi de duhuri necurate: şi toţi se vindecau.
Apostolii închişi şi izbăviţi
17 Însă(O) marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18 au(P) pus mâinile pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa de obşte. 19 Dar un înger(Q) al Domnului a deschis uşile temniţei, noaptea, i-a scos afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi vestiţi norodului toate(R) cuvintele vieţii acesteia”. 21 Când au auzit ei aceste vorbe, au intrat dis-de-dimineaţă în Templu şi au început să înveţe pe norod. Marele(S) preot şi cei ce erau cu el au venit pe neaşteptate, au adunat soborul şi pe toată bătrânimea fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să aducă pe apostoli. 22 Aprozii, la venirea lor, nu i-au găsit în temniţă. S-au întors şi au spus astfel: 23 „Temniţa am găsit-o încuiată cu toată grija, şi pe păzitori stând în picioare la uşi, dar, când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru”. 24 Când au auzit aceste vorbe, căpitanul(T) Templului şi preoţii cei mai de seamă au rămas înmărmuriţi şi nu ştiau ce să creadă despre apostoli şi despre urmările acestei întâmplări. 25 Cineva a venit şi le-a spus: „Iată că oamenii pe care i-aţi băgat în temniţă stau în Templu şi învaţă pe norod”. 26 Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii şi i-au adus, dar nu cu sila, căci(U) se temeau să nu fie ucişi cu pietre de norod. 27 După ce i-au adus, i-au pus înaintea soborului. Şi marele preot i-a întrebat astfel: 28 „Nu(V) v-am poruncit noi cu tot dinadinsul să nu învăţaţi pe norod în Numele acesta? Şi voi iată că aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră şi căutaţi(W) să aruncaţi asupra noastră sângele(X) acelui om.” 29 Petru şi apostolii ceilalţi, drept răspuns, i-au zis: „Trebuie(Y) să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni! 30 Dumnezeul(Z) părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L(AA) pe lemn. 31 Pe acest(AB) Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui, şi L-a făcut Domn(AC) şi Mântuitor(AD), ca să(AE) dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor. 32 Noi(AF) suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt, pe(AG) care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.”
Apostolilor li se dă drumul
33 Când(AH) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă şi s-au sfătuit să-i omoare. 34 Dar un fariseu numit Gamaliel(AI), un învăţător al Legii, preţuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în sobor şi a poruncit să scoată puţin afară pe apostoli. 35 Apoi le-a zis: „Bărbaţi israeliţi, luaţi seama bine ce aveţi de gând să faceţi oamenilor acestora. 36 Căci nu de mult s-a ivit Teuda, care zicea că el este ceva şi la care s-au alipit aproape patru sute de bărbaţi. El a fost omorât, şi toţi cei ce îl urmaseră au fost risipiţi şi nimiciţi. 37 După el s-a ivit Iuda Galileeanul, pe vremea înscrierii, şi a tras mult norod de partea lui: a pierit şi el, şi toţi cei ce-l urmaseră au fost risipiţi. 38 Şi acum, eu vă spun: Nu mai necăjiţi pe oamenii aceştia şi lăsaţi-i în pace! Dacă(AJ) încercarea sau lucrarea aceasta este de la oameni, se va nimici; 39 dar(AK), dacă este de la Dumnezeu, n-o veţi putea nimici. Să nu vă pomeniţi că luptaţi(AL) împotriva lui Dumnezeu.” 40 Ei au ascultat de el. Şi, după ce au chemat(AM) pe apostoli, au pus să-i bată(AN) cu nuiele, i-au oprit să vorbească în Numele lui Isus şi le-au dat drumul. 41 Ei au plecat dinaintea soborului şi s-au bucurat(AO) că au fost învredniciţi să fie batjocoriţi pentru Numele Lui. 42 Şi în fiecare zi, în(AP) Templu şi acasă, nu încetau(AQ) să înveţe pe oameni şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos.
Acts 5
New International Version
Acts 5
New International Version
Ananias and Sapphira
5 Now a man named Ananias, together with his wife Sapphira, also sold a piece of property. 2 With his wife’s full knowledge he kept back part of the money for himself,(A) but brought the rest and put it at the apostles’ feet.(B)
3 Then Peter said, “Ananias, how is it that Satan(C) has so filled your heart(D) that you have lied to the Holy Spirit(E) and have kept for yourself some of the money you received for the land?(F) 4 Didn’t it belong to you before it was sold? And after it was sold, wasn’t the money at your disposal?(G) What made you think of doing such a thing? You have not lied just to human beings but to God.”(H)
5 When Ananias heard this, he fell down and died.(I) And great fear(J) seized all who heard what had happened. 6 Then some young men came forward, wrapped up his body,(K) and carried him out and buried him.
7 About three hours later his wife came in, not knowing what had happened. 8 Peter asked her, “Tell me, is this the price you and Ananias got for the land?”
“Yes,” she said, “that is the price.”(L)
9 Peter said to her, “How could you conspire to test the Spirit of the Lord?(M) Listen! The feet of the men who buried your husband are at the door, and they will carry you out also.”
10 At that moment she fell down at his feet and died.(N) Then the young men came in and, finding her dead, carried her out and buried her beside her husband.(O) 11 Great fear(P) seized the whole church and all who heard about these events.
The Apostles Heal Many
12 The apostles performed many signs and wonders(Q) among the people. And all the believers used to meet together(R) in Solomon’s Colonnade.(S) 13 No one else dared join them, even though they were highly regarded by the people.(T) 14 Nevertheless, more and more men and women believed in the Lord and were added to their number.(U) 15 As a result, people brought the sick into the streets and laid them on beds and mats so that at least Peter’s shadow might fall on some of them as he passed by.(V) 16 Crowds gathered also from the towns around Jerusalem, bringing their sick and those tormented by impure spirits, and all of them were healed.(W)
The Apostles Persecuted
17 Then the high priest and all his associates, who were members of the party(X) of the Sadducees,(Y) were filled with jealousy. 18 They arrested the apostles and put them in the public jail.(Z) 19 But during the night an angel(AA) of the Lord opened the doors of the jail(AB) and brought them out.(AC) 20 “Go, stand in the temple courts,” he said, “and tell the people all about this new life.”(AD)
21 At daybreak they entered the temple courts, as they had been told, and began to teach the people.
When the high priest and his associates(AE) arrived, they called together the Sanhedrin(AF)—the full assembly of the elders of Israel—and sent to the jail for the apostles. 22 But on arriving at the jail, the officers did not find them there.(AG) So they went back and reported, 23 “We found the jail securely locked, with the guards standing at the doors; but when we opened them, we found no one inside.” 24 On hearing this report, the captain of the temple guard and the chief priests(AH) were at a loss, wondering what this might lead to.
25 Then someone came and said, “Look! The men you put in jail are standing in the temple courts teaching the people.” 26 At that, the captain went with his officers and brought the apostles. They did not use force, because they feared that the people(AI) would stone them.
27 The apostles were brought in and made to appear before the Sanhedrin(AJ) to be questioned by the high priest. 28 “We gave you strict orders not to teach in this name,”(AK) he said. “Yet you have filled Jerusalem with your teaching and are determined to make us guilty of this man’s blood.”(AL)
29 Peter and the other apostles replied: “We must obey God rather than human beings!(AM) 30 The God of our ancestors(AN) raised Jesus from the dead(AO)—whom you killed by hanging him on a cross.(AP) 31 God exalted him to his own right hand(AQ) as Prince and Savior(AR) that he might bring Israel to repentance and forgive their sins.(AS) 32 We are witnesses of these things,(AT) and so is the Holy Spirit,(AU) whom God has given to those who obey him.”
33 When they heard this, they were furious(AV) and wanted to put them to death. 34 But a Pharisee named Gamaliel,(AW) a teacher of the law,(AX) who was honored by all the people, stood up in the Sanhedrin and ordered that the men be put outside for a little while. 35 Then he addressed the Sanhedrin: “Men of Israel, consider carefully what you intend to do to these men. 36 Some time ago Theudas appeared, claiming to be somebody, and about four hundred men rallied to him. He was killed, all his followers were dispersed, and it all came to nothing. 37 After him, Judas the Galilean appeared in the days of the census(AY) and led a band of people in revolt. He too was killed, and all his followers were scattered. 38 Therefore, in the present case I advise you: Leave these men alone! Let them go! For if their purpose or activity is of human origin, it will fail.(AZ) 39 But if it is from God, you will not be able to stop these men; you will only find yourselves fighting against God.”(BA)
40 His speech persuaded them. They called the apostles in and had them flogged.(BB) Then they ordered them not to speak in the name of Jesus, and let them go.
41 The apostles left the Sanhedrin, rejoicing(BC) because they had been counted worthy of suffering disgrace for the Name.(BD) 42 Day after day, in the temple courts(BE) and from house to house, they never stopped teaching and proclaiming the good news(BF) that Jesus is the Messiah.(BG)
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.