Cuvântarea lui Pavel

22 „Fraţilor^(A) şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” ² Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: ³ „Eu^(B) sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la^(C) picioarele lui Gamaliel^(D) să cunosc cu^(E) de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost^(F) tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum^(G) sunteţi şi voi toţi azi. ⁴ Am^(H) prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei: ⁵ marele preot şi tot^(I) soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la^(J) ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. ⁶ Când eram^(K) pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. ⁷ Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ⁸ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti’. ⁹ Cei^(L) ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. ¹⁰ Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te, mi-a răspuns Domnul,du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci’. ¹¹ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc. ¹² Şi a venit la mine un^(M) om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii^(N) care locuiesc în Damasc îl vorbeau^(O) de bine. ¹³ El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. ¹⁴ El mi-a zis: ‘Dumnezeul^(P) părinţilor noştri te-a^(Q) ales să cunoşti voia Lui, să^(R) vezi pe^(S) Cel Neprihănit şi să^(T) auzi cuvinte din gura Lui; ¹⁵ căci^(U) Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care^(V) le-ai văzut şi auzit. ¹⁶ Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat^(W) de păcatele tale, chemând^(X) Numele Domnului.’ ¹⁷ Şi mi s-a^(Y) întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească ¹⁸ şi am^(Z) văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbeşte-te^(AA), ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine’. ¹⁹ Şi am zis: ‘Doamne, ei^(AB) ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam^(AC) prin sinagogi pe cei ce cred în Tine ²⁰ şi că^(AD), atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam^(AE) încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.’ ²¹ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^(AF) te voi trimite departe, la neamuri…’ ”

Pavel, cetăţean roman

²² Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia^(AG) de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să^(AH) trăiască!” ²³ Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh. ²⁴ Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui. ²⁵ Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă^(AI) este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” ²⁶ La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” ²⁷ Şi când a venit căpitanul a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el. ²⁸ Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta”. „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman”. ²⁹ Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

³⁰ A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.