Corneliu

10 În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion[a] din cohorta[b] numită „Italiana“. Era evlavios şi temător de Dumnezeu[c], împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului şi se ruga mereu lui Dumnezeu. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea[d], a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el şi spunându-i:

– Corneliu!

Corneliu s-a uitat ţintă la el şi s-a înspăimântat. El a zis:

– Ce este, domnule?

Îngerul i-a spus:

– Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte[e]. Acum, trimite nişte bărbaţi la Iafo şi cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit şi Petru. El găzduieşte la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.

Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă şi un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul,

Read full chapter

Footnotes

  1. Faptele Apostolilor 10:1 Ofiţer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni
  2. Faptele Apostolilor 10:1 Diviziune a legiunii romane care, în timpul Imperiului, număra un efectiv de 600 de soldaţi
  3. Faptele Apostolilor 10:2 Expresie folosită pentru a-i descrie pe neevreii care nu erau prozeliţi, dar care credeau într-un singur Dumnezeu şi păzeau normele etice şi morale ale iudaismului; peste tot în capitol
  4. Faptele Apostolilor 10:3 Ora 15:00; şi în v. 30
  5. Faptele Apostolilor 10:4 Vezi Lev. 2:2, unde în LXX este folosit acelaşi termen grecesc; vezi şi Ps. 141:2