¹⁴ Atunci, Petru s-a sculat în picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: „Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele! ¹⁵ Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci^(A) nu este decât al treilea ceas din zi. ¹⁶ Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: ¹⁷ ‘În^(B) zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi^(C) turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele^(D) voastre vor proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri! ¹⁸ Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu şi^(E) vor proroci. ¹⁹ Voi^(F) face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; ²⁰ soarele^(G) se va preface în întuneric, şi luna în sânge înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. ²¹ Atunci, oricine^(H) va chema Numele Domnului va fi mântuit.’

Cuvântarea lui Petru

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin^(I) minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, ²³ pe Omul acesta, dat^(J) în mâinile^(K) voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. ²⁴ Dar^(L) Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:

‘Eu aveam^(M) totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, ²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ ²⁹ Cât despre^(N) patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. ³⁰ Fiindcă David era proroc şi^(O) ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, ³¹ despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că^(P) sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. ³² Dumnezeu a înviat pe^(Q) acest Isus, şi noi^(R) toţi suntem martori ai Lui. ³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat^(S) prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit^(T) de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt^(U), a turnat ce vedeţi şi auziţi. ³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis^(V) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ³⁵ până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ³⁶ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a^(W) făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.”

Cei dintâi creştini

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au^(X) rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” ³⁸ „Pocăiţi-vă^(Y)”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi, veţi primi darul Sfântului Duh. ³⁹ Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru^(Z) copiii voştri şi pentru^(AA) toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” ⁴⁰ Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”. ⁴¹ Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi, şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.