29 Deci, dacă suntem urmaşii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea şi gândirea omului. 30 Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască, 31 pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta, dovedindu-le tuturor acest lucru prin faptul că L-a înviat dintre cei morţi!“

Read full chapter

29 Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu(A) trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului, sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului. 30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile(B) de neştiinţă şi porunceşte, acum(C), tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, 31 pentru că a rânduit o zi în care va(D) judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin(E) faptul că L-a înviat din morţi…”

Read full chapter