²⁵ Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu, iar cei închişi îi ascultau. ²⁶ Deodată^(A), s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au^(B) dezlegat legăturile fiecăruia. ²⁷ Temnicerul s-a deşteptat şi, când a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia şi era să se omoare, căci credea că cei închişi au fugit. ²⁸ Dar Pavel a strigat cu glas tare: „Să nu-ţi faci niciun rău, căci toţi suntem aici”. ²⁹ Atunci, temnicerul a cerut o lumină, a sărit înăuntru şi, tremurând de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila, ³⁰ i-a scos afară şi le-a zis: „Domnilor^(C), ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” ³¹ Pavel şi Sila i-au răspuns: „Crede^(D) în Domnul Isus şi vei fi mântuit, tu şi casa ta”. ³² Şi i-au vestit Cuvântul Domnului, atât lui, cât şi tuturor celor din casa lui. ³³ Temnicerul i-a luat cu el chiar în ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile şi a fost botezat îndată, el şi toţi ai lui. ³⁴ După ce i-a dus în casă, le-a^(E) pus masa şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut în Dumnezeu.

Pavel şi Sila slobozi

³⁵ Când s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele^[a] să spună temnicerului: „Dă drumul oamenilor acelora”. ³⁶ Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: „Dregătorii au trimis să vi se dea drumul, acum dar, ieşiţi afară şi duceţi-vă în pace”. ³⁷ Dar Pavel le-a zis: „După ce ne-au bătut cu nuiele în faţa tuturor fără să fim judecaţi, pe noi, care^(F) suntem romani, ne-au aruncat în temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!” ³⁸ Cei ce purtau nuielele au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut când au auzit că sunt romani. ³⁹ Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă şi i-au^(G) rugat să părăsească cetatea. ⁴⁰ Ei au ieşit din temniţă şi au^(H) intrat în casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi mângâiat pe fraţi, au plecat.