Domnia lui Ezechia peste Iuda – purificarea Casei Domnului

29 Ezechia a devenit rege la vârsta de douăzeci şi cinci de ani şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Abia şi era fiica lui Zaharia. El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse strămoşul său David.

În cel dintâi an al domniei sale, în prima lună, el a deschis porţile Casei Domnului şi le-a reparat. I-a adus pe preoţi şi pe leviţi, i-a strâns în Piaţa de Răsărit şi le-a zis:

„Leviţilor, ascultaţi-mă! Sfinţiţi-vă, sfinţiţi Casa Domnului, Dumnezeul strămoşilor noştri, şi scoateţi necurăţiile din Lăcaş, căci înaintaşii noştri au fost necredincioşi Domnului, Dumnezeul nostru, au făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, şi L-au părăsit. Ei şi-au întors faţa de la Lăcaşul Domnului şi I-au întors spatele. Mai mult, au închis porţile porticului, au stins candelele, nu au mai adus tămâie şi nu au mai adus în Lăcaş arderi de tot Dumnezeului lui Israel. De aceea mânia Domnului este peste Iuda şi peste Ierusalim şi i-a făcut o pricină de groază, de spaimă şi de batjocură, aşa cum vedeţi şi voi înşivă. Din cauza aceasta, părinţii noştri au căzut loviţi de sabie, iar fiii noştri, fiicele noastre şi soţiile noastre sunt în captivitate. 10 Acum, am pe inimă să încheiem un legământ cu Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca mânia Lui cea aprigă să se abată de la noi. 11 Fiii mei, nu fiţi nepăsători, căci pe voi v-a ales Domnul ca să-I staţi înainte pentru slujire, să-I slujiţi şi să-I aduceţi tămâie.“

12 Atunci s-au sculat următorii leviţi:

dintre chehatiţi – Mahat, fiul lui Amasai, şi Ioel, fiul lui Azaria;

dintre merariţi – Chiş, fiul lui Abdi, şi Azaria, fiul lui Iehalel-El;

dintre gherşoniţi – Ioah, fiul lui Zima, şi Eden, fiul Ioah;

13 dintre urmaşii lui Eliţafan – Şimri şi Ieiel;

dintre urmaşii lui Asaf – Zaharia şi Matania;

14 dintre urmaşii lui Heman – Iehiel şi Şimei,

iar dintre urmaşii lui Iedutun – Şemaia şi Uziel.

15 Aceştia şi-au adunat fraţii, s-au sfinţit şi au venit să cureţe Casa Domnului, după porunca regelui, potrivit cuvintelor Domnului. 16 Preoţii au intrat înăuntrul Casei Domnului ca s-o cureţe şi au scos afară, în curtea Templului[a] Domnului, toate necurăţiile pe care le-au găsit în Casa Domnului. Leviţii le-au luat şi le-au dus afară, lângă uedul[b] Chidron. 17 Au început să-l sfinţească în prima zi a lunii întâi. În a opta zi a lunii au intrat în porticul Domnului. Au sfinţit apoi Casa Domnului timp de opt zile, astfel că în a şaisprezecea zi a lunii întâi şi-au terminat treaba.

18 Ei s-au dus înăuntru, la regele Ezechia şi au zis: „Am curăţit Casa Domnului în întregime, altarul arderilor de tot şi toate uneltele lui, masa pentru pâinea prezentării şi toate uneltele ei, 19 precum şi toate uneltele care au fost spurcate de regele Ahaz în timpul domniei lui, datorită necredincioşiei lui. Le-am refăcut, le-am sfinţit şi iată că acum sunt în faţa altarului Domnului.

20 Regele Ezechia s-a trezit dis-de-dimineaţă, a adunat conducătorii cetăţii şi s-au dus la Casa Domnului. 21 Au luat cu ei şapte viţei, şapte berbeci, şapte miei şi şapte ţapi pentru a-i aduce ca jertfă pentru păcat, pentru regat, pentru Lăcaş şi pentru Iuda. Regele le-a zis urmaşilor lui Aaron, preoţii, să aducă arderile de tot pe altarul Domnului. 22 Au înjunghiat vitele, iar preoţii au luat sângele şi au stropit altarul; apoi au înjunghiat berbecii şi au stropit cu sânge altarul, după care au înjunghiat mieii şi au stropit cu sânge altarul. 23 Apoi au luat ţapii pentru jertfa pentru păcat şi i-au adus înaintea regelui şi a adunării. Aceştia şi-au pus mâinile peste ei, 24 iar preoţii au înjunghiat ţapii şi au făcut ispăşire cu sângele acestora pentru păcatul întregului Israel, căci regele poruncise ca arderea de tot şi jertfa pentru păcat să fie aduse pentru întregul Israel. 25 El îi pusese pe leviţi să stea în Casa Domnului cu chimvale, cu harfe şi cu lire, aşa cum porunciseră David, Gad, văzătorul regelui, şi profetul Natan, căci porunca fusese dată de Domnul prin profeţii Săi. 26 Deci leviţii stăteau acolo cu instrumentele lui David, iar preoţii cu trâmbiţele. 27 Când Ezechia a poruncit să aducă arderea de tot pe altar, chiar în clipa în care a început arderea de tot, a început şi cântarea Domnului în sunetul trâmbiţelor şi al instrumentelor lui David, regele lui Israel. 28 Toată adunarea s-a închinat; cântăreţii au cântat cântarea şi au sunat trâmbiţele până s-a sfârşit arderea de tot. 29 Când s-a sfârşit arderea de tot, regele împreună cu toţi cei prezenţi au îngenuncheat şi s-au închinat. 30 Regele Ezechia şi conducătorii i-au îndemnat pe leviţi să-L laude pe Domnul, folosind cuvintele lui David şi ale văzătorului Asaf. Ei L-au lăudat cu bucurie, s-au plecat şi s-au închinat. 31 Văzând acestea, Ezechia a zis: „Acum că v-aţi dedicat Domnului, apropiaţi-vă şi aduceţi jertfe şi daruri de mulţumire la Casa Domnului!“

Astfel adunarea a adus jertfe şi daruri de mulţumire, iar toţi aceia care aveau o inimă generoasă au adus arderi de tot. 32 Numărul arderilor de tot aduse de către adunare a fost de şaptezeci de viţei, o sută de berbeci şi două sute de miei. Toate aceste vite au fost aduse Domnului ca ardere de tot. 33 Au mai închinat Domnului şase sute de viţei şi trei mii de oi. 34 Preoţii au fost însă prea puţini, astfel încât nu au putut să jupuiască toate arderile de tot. Prin urmare, rudele lor, leviţii, i-au ajutat până au terminat slujba şi până ce s-au sfinţit şi ceilalţi preoţi, căci leviţii se sfinţiseră cu mai multă râvnă. 35 Au fost multe arderi de tot, în afară de grăsimea jertfelor de pace[c] şi de jertfele de băutură care însoţeau arderea de tot. Şi astfel a fost restabilită slujba la Casa Domnului. 36 Ezechia şi tot poporul s-au bucurat pentru că Dumnezeu a purtat de grijă poporului, căci aceasta s-a întâmplat pe neaşteptate.

Celebrarea Paştelui

30 Ezechia a trimis solie în tot Israelul şi Iuda şi a scris scrisori chiar şi celor din Efraim şi Manase, chemându-i la Casa Domnului, în Ierusalim, pentru a sărbători Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel. Regele se sfătuise la Ierusalim cu căpeteniile sale şi cu toată adunarea să sărbătorească Paştele în luna a doua, pentru că nu au putut să-l sărbătorească la vremea sa, deoarece nu se sfinţiseră destui preoţi, iar poporul nu se adunase la Ierusalim. Propunerea a plăcut atât regelui, cât şi întregii adunări. Prin urmare, ei au dat o poruncă prin care urma să se străbată tot Israelul, de la Beer-Şeba până la Dan, pentru a-i chema pe oameni la Ierusalim ca să sărbătorească Paştele Domnului, Dumnezeul lui Israel, căci de mult nu-l mai sărbătoriseră în mare număr, după cum era scris. Şi, aşa cum poruncise regele, mesagerii[d] au dus în tot Israelul şi în Iuda scrisorile regelui şi ale căpeteniilor sale, în care se spunea:

„Israeliţi, întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, iar El se va întoarce la rămăşiţa care a scăpat, la cei ce au scăpat din mâinile împăraţilor Asiriei! Nu fiţi ca părinţii şi ca fraţii voştri care au fost necredincioşi faţă de Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, şi pe care El i-a lăsat pradă pustiirii, după cum vedeţi şi voi astăzi. Nu vă încăpăţânaţi ca părinţii voştri! Împăcaţi-vă cu Domnul şi veniţi la Lăcaşul pe care l-a sfinţit pe vecie! Slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, ca astfel să se depărteze de la voi apriga Lui mânie! Căci dacă vă veţi întoarce la Domnul, fraţii voştri şi fiii voştri vor găsi îndurare la cei ce i-au luat captivi şi se vor întoarce în ţara aceasta, căci Domnul, Dumnezeul vostru, este îndurător şi milos şi nu-Şi va întoarce faţa de la voi, dacă vă întoarceţi la El.“

10 Mesagerii au străbătut fiecare cetate din Efraim şi Manase, până în Zabulon, însă oamenii râdeau de ei şi-i batjocoreau. 11 Totuşi au existat unii din Aşer, din Manase şi din Zabulon care s-au smerit şi au venit la Ierusalim. 12 De asemenea, şi în Iuda mâna lui Dumnezeu i-a unit pentru ca ei să împlinească porunca regelui şi a căpeteniilor, poruncă dată potrivit Cuvântului Domnului.

13 În luna a doua, o mulţime de oameni s-a adunat la Ierusalim ca să celebreze Sărbătoarea Azimelor. Era o adunare foarte mare. 14 S-au ridicat şi au îndepărtat altarele care erau în Ierusalim, precum şi toate altarele pentru tămâiere şi le-au aruncat în uedul[e] Chidron. 15 Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat mieii de Paşte. Preoţii şi leviţii s-au smerit, s-au sfinţit şi au adus arderi de tot la Casa Domnului. 16 Ei stăteau la locurile lor, aşa cum era hotărât cu privire la ei în Legea lui Moise, omul lui Dumnezeu; şi preoţii stropeau sângele pe care-l luau de la leviţi. 17 Fiindcă erau mulţi în adunare care nu se sfinţiseră, leviţii au înjunghiat ei înşişi mieii de Paşte pentru toţi aceia care nu erau curaţi şi nu puteau să îi închine ei Domnului. 18 Căci o mare mulţime de oameni, mulţi dintre ei din Efraim, din Manase, din Isahar şi din Zabulon, nu se curăţiseră şi nu mâncaseră jertfa de Paşte după cum era scris. Însă Ezechia s-a rugat pentru ei, zicând: „Domnul, Care este bun, să-i ierte pe toţi aceia 19 care s-au hotărât în inimile lor să-L caute pe Dumnezeu, pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, chiar şi fără sfânta curăţire!“ 20 Domnul l-a ascultat pe Ezechia şi a vindecat poporul. 21 Israeliţii prezenţi la Ierusalim au celebrat, cu mare bucurie, Sărbătoarea Azimelor, timp de şapte zile. Leviţii şi preoţii Îl lăudau pe Domnul în fiecare zi cu instrumentele de laudă ale Domnului. 22 Ezechia i-a încurajat pe toţi leviţii care arătaseră o bună cunoaştere a slujbei Domnului. Vreme de şapte zile au mâncat din partea cuvenită lor, au adus jertfe de pace şi I-au mulţumit Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor.

23 Întreaga adunare s-a sfătuit să mai celebreze încă şapte zile. Şi au celebrat cu bucurie încă şapte zile, 24 deoarece Ezechia, regele lui Iuda, oferise adunării o mie de viţei şi şapte mii de oi, iar căpeteniile oferiseră adunării o mie de viţei şi zece mii de oi, şi deoarece mulţi preoţi se sfinţiseră. 25 Toată adunarea lui Iuda împreună cu preoţii şi leviţii şi toată adunarea celor sosiţi din Israel, precum şi străinii, cei sosiţi din ţara lui Israel şi cei ce locuiesc în Iuda, s-au bucurat împreună. 26 A fost o mare bucurie în Ierusalim, aşa cum nu a mai fost în Ierusalim de pe vremea regelui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel. 27 Preoţii şi leviţii s-au ridicat şi au binecuvântat poporul. Glasul lor s-a făcut auzit, iar rugăciunea lor a ajuns până la Locuinţa Sa Sfântă, până la ceruri.

Reorganizarea slujirii preoţilor şi leviţilor

31 Când toate acestea s-au încheiat, toţi israeliţii prezenţi au plecat spre cetăţile lui Iuda. Ei au zdrobit stâlpii sacri şi au retezat aşerele, au dărâmat înălţimile şi altarele din tot Iuda, Beniamin, Efraim şi Manase şi nu s-au lăsat până nu le-au distrus pe toate. Apoi toţi israeliţii s-au întors în cetăţile lor, fiecare la proprietatea lui.

Ezechia a aşezat din nou pe şiruri cetele preoţilor şi ale leviţilor, fiecare om cu slujba sa de preot sau de levit: pentru arderea de tot, pentru jertfele de pace[f], pentru slujbă sau pentru mulţumire şi laudă la porţile taberei Domnului. Regele a dăruit o parte din averile sale pentru arderile de tot, adică pentru arderile de tot de dimineaţă şi de seară, pentru arderile de tot de Sabat, de lună nouă şi de sărbători, aşa cum este scris în Legea Domnului. El a poruncit poporului care locuia în Ierusalim să dea o parte din bunurile lor preoţilor şi leviţilor, ca astfel ei să se poată dedica Legii Domnului. Când s-a răspândit vestea aceasta, israeliţii şi-au înmulţit darurile din primele roade – din grâne, din must, din ulei, din miere şi din toate roadele câmpului. Au adus zeciuială din belşug din tot ce aveau. Atât israeliţii, cât şi cei din Iuda, care locuiau în cetăţile lui Iuda, au dat şi ei zeciuială din boi şi din oi, precum şi zeciuială din lucrurile sfinte care erau închinate Domnului, Dumnezeul lor; le-au adus şi le-au pus grămezi. Au început să facă grămezi în luna a treia şi au terminat în luna a şaptea. Când Ezechia şi căpeteniile au sosit şi au văzut grămezile, au binecuvântat pe Domnul şi pe poporul Său, Israel. Ezechia i-a întrebat pe preoţi şi pe leviţi cu privire la grămezile strânse. 10 Azaria, preotul conducător, din familia lui Ţadok, i-a zis: „De când a început să vină la Casa Domnului contribuţia, am mâncat, ne-am săturat şi a mai rămas încă mult, pentru că Domnul Şi-a binecuvântat poporul, astfel încât a mai rămas din plin.“

11 Ezechia le-a poruncit să pregătească nişte odăi în Casa Domnului, iar ei le-au pregătit. 12 Au adus acolo cu credincioşie contribuţia, zeciuiala şi lucrurile sfinte. Conducătorul responsabil peste acestea era levitul Conania, iar fratele lui, Şimei, era al doilea după el. 13 Iehiel, Azazia, Nahat, Asael, Ierimot, Iozabad, Eliel, Ismachia, Mahat şi Benaia erau supraveghetori sub conducerea lui Conania şi a lui Şimei, fratele său, numiţi de către regele Ezechia şi de către Azaria, cel ce era responsabil de Casa lui Dumnezeu. 14 Levitul Core, fiul lui Imna, portarul de la răsărit, era responsabil de darurile de bunăvoie aduse lui Dumnezeu, de împărţirea contribuţiei aduse Domnului, precum şi de lucrurile preasfinte. 15 În cetăţile preoţilor, sub conducerea lui Core erau Eden, Miniamin, Iosua, Şemaia, Amaria şi Şecania. Aceştia împărţeau cu credincioşie partea cuvenită rudelor lor, potrivit cetelor lor, fie mari, fie mici, 16 precum şi celor înscrişi în genealogii – băieţii de la vârsta de trei[g] ani în sus – tuturor celor ce veneau zilnic la Casa Domnului pentru slujbele de care erau responsabili, potrivit cetelor lor, 17 preoţilor înscrişi în genealogii, potrivit familiilor lor şi leviţilor de la vârsta de douăzeci de ani în sus, după responsabilităţile lor, potrivit cetelor lor 18 – adică întregii adunări a celor înscrişi în genealogii cu toţi copilaşii lor, cu soţiile lor, cu fiii şi fiicele lor. Căci ei fuseseră credincioşi în a se păstra sfinţi.

19 Pentru urmaşii lui Aaron, preoţii, care locuiau în ţinuturile cu păşuni din apropierea fiecărei cetăţi preoţeşti, au fost numiţi oameni care să dea partea cuvenită tuturor băieţilor aflaţi sub îndrumarea preoţilor şi tuturor acelora dintre leviţii înscrişi în genealogii. 20 Aşa a făcut Ezechia în tot ţinutul lui Iuda; el a făcut ce este bine, drept şi adevărat înaintea Domnului, Dumnezeul său. 21 Toată lucrarea pe care a început-o cu privire la slujirea de la Casa lui Dumnezeu şi cu privire la Lege sau la porunci, ca să-L caute pe Dumnezeul său, a înfăptuit-o din toată inima, astfel că el a reuşit.

Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib

32 După aceste fapte de credincioşie, a venit Sanherib[h], împăratul Asiriei. El a intrat în Iuda şi şi-a aşezat tabăra în direcţia cetăţilor întărite, gândindu-se să le cucerească pentru sine. Când Ezechia a văzut că Sanherib a venit şi că vrea să lupte împotriva Ierusalimului, s-a sfătuit cu conducătorii şi cu războinicii săi ca să astupe izvoarele din afara cetăţii, iar aceştia l-au susţinut. S-a adunat mult popor care a astupat toate izvoarele şi uedul[i] care curgea prin mijlocul ţinutului, căci îşi ziceau: „De ce să vină împăraţii[j] Asiriei şi să găsească apă din belşug?“ Ezechia s-a îmbărbătat şi a refăcut tot zidul spart, înălţându-l până la turnuri. El a mai înălţat încă un zid în afară, a întărit Milo[k] din Cetatea lui David şi a făcut o mulţime de arme şi de scuturi. El a numit căpetenii de război peste popor, i-a adunat în piaţeta dinaintea porţii cetăţii şi i-a încurajat astfel:

„Fiţi tari şi curajoşi! Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi din cauza împăratului Asiriei şi a întregii mulţimi care este cu el, căci mai mulţi sunt cu noi decât cu el! Cu el este un braţ de carne, dar cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne ajute şi să poarte bătăliile noastre!“

Poporul a avut încredere în cuvintele lui Ezechia, regele lui Iuda.

După o vreme, Sanherib, împăratul Asiriei, în timp ce era înaintea Lachişului împreună cu toate forţele sale, i-a trimis pe slujitorii săi la Ierusalim, la Ezechia, regele lui Iuda, şi la întregul popor al lui Iuda aflat la Ierusalim, ca să le spună:

10 „Aşa vorbeşte Sanherib, împăratul Asiriei:

«În ce vă încredeţi voi de rămâneţi sub asediu în Ierusalim? 11 Oare nu vă amăgeşte Ezechia, ca să vă dea morţii prin înfometare şi însetare, când vă spune: ‘Domnul, Dumnezeul nostru, ne va izbăvi din mâna împăratului Asiriei!’? 12 Oare nu Ezechia I-a îndepărtat înălţimile şi altarele, poruncind lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi numai înaintea unui singur altar şi doar pe el să aduceţi tămâie!’?

13 Nu ştiţi ce am făcut eu şi părinţii mei tuturor popoarelor celorlalte ţări? Au putut oare zeii neamurilor pământului să-şi izbăvească ţările din mâna mea? 14 Care dintre toţi zeii acestor neamuri, care au fost nimicite de părinţii mei, au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea? Prin urmare, cum va putea Dumnezeul vostru să vă izbăvească din mâna mea? 15 De aceea să nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească! Nu-l lăsaţi să vă înşele astfel! Nu vă încredeţi în El, căci nici unul din zeii vreunui neam sau ai vreunui regat nu au putut să-şi izbăvească poporul din mâna mea şi din mâna părinţilor mei! Nici Dumnezeul vostru nu va putea să vă izbăvească din mâna mea!»“

16 Slujitorii săi au mai vorbit şi alte lucruri împotriva Domnului Dumnezeu şi împotriva lui Ezechia, slujitorul Său. 17 Sanherib mai scrisese şi scrisori ca să-L jignească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, în care spunea despre El astfel: „Aşa cum zeii neamurilor pământului nu şi-au izbăvit popoarele din mâna mea, nici Dumnezeul lui Ezechia nu-Şi va izbăvi poporul din mâna mea!“ 18 Solii au proclamat aceasta, cu glas tare şi în limba iudaică[l], poporului din Ierusalim aflat pe zid, ca să-i înfricoşeze, să-i înspăimânte şi să poată captura astfel cetatea. 19 Ei au vorbit despre Dumnezeul Ierusalimului ca despre zeii popoarelor pământului, care sunt făcuţi de mâini omeneşti. 20 Dar regele Ezechia şi profetul Isaia, fiul lui Amoţ, s-au rugat cu privire la aceasta şi au strigat către ceruri.

21 Domnul a trimis un înger care a spulberat orice războinic viteaz, orice conducător şi orice căpetenie din tabăra împăratului Asiriei. Acesta s-a întors ruşinat în ţara lui. Când a intrat în templul zeului său, unii dintre fiii săi l-au înjunghiat acolo cu sabia. 22 Aşa a izbăvit Domnul pe Ezechia şi pe locuitorii Ierusalimului din mâna lui Sanherib, împăratul Asiriei, şi din mâna tuturor duşmanilor lor. El i-a protejat[m] din toate părţile. 23 Mulţi au venit la Ierusalim cu daruri pentru Domnul şi cu cadouri pentru Ezechia, regele lui Iuda, care, de atunci, a fost înălţat în ochii tuturor neamurilor.

Succesul şi mândria lui Ezechia

24 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. El s-a rugat Domnului Care i-a vorbit şi i-a dat un semn. 25 Însă Ezechia nu a răsplătit binefacerea primită, deoarece i s-a îngâmfat inima, astfel că mânia Domnului a fost peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim. 26 Ezechia s-a smerit de îngâmfarea sa, împreună cu locuitorii Ierusalimului, astfel încât mânia Domnului nu a venit peste ei în vremea lui Ezechia. 27 Ezechia a avut foarte multă bogăţie şi glorie. El şi-a făcut vistierii pentru argint, pentru aur, pentru pietre preţioase, pentru mirodenii, pentru scuturi şi pentru tot felul de vase scumpe. 28 A construit hambare pentru recolta de cereale, pentru must şi pentru ulei, precum şi grajduri pentru tot felul de vite şi staule pentru oi. 29 El şi-a zidit cetăţi şi a avut numeroase turme şi cirezi, căci Dumnezeu i-a dat foarte multe avuţii. 30 Ezechia este cel care a astupat izvorul de sus al Ghihonului şi i-a îndreptat cursul în jos spre partea de apus a Cetăţii lui David. Ezechia a reuşit în tot ce a făcut. 31 Apoi, când trimişii conducătorilor din Babilon au venit la el ca să întrebe despre semnul care se făcuse în ţară, Dumnezeu l-a părăsit, ca să-l încerce şi să cunoască tot ce era în inima lui.

32 Celelalte fapte ale lui Ezechia, precum şi dovezile sale de credincioşie sunt scrise în „Viziunea profetului Isaia“, fiul lui Amoţ, şi în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. 33 Ezechia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în locul cel mai înalt al mormântului urmaşilor lui David. La moartea sa, toţi cei din Iuda şi locuitorii Ierusalimului i-au dat multă cinste. Şi în locul lui a domnit fiul său Manase.

Domnia lui Manase peste Iuda

33 Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi cinci de ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, luându-se după obiceiurile idolatre ale neamurilor pe care Domnul le izgonise dinaintea israeliţilor. A rezidit înălţimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare baalilor, a făcut aşere şi s-a închinat întregii oştiri a cerurilor şi i-a slujit. A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie!“ El a zidit altare întregii oştiri a cerurilor în cele două curţi ale Casei Domnului. El şi-a trecut[n] fiii prin foc în valea Ben-Hinom, s-a îndeletnicit cu descântatul, cu ghicitul[o] şi cu vrăjitoria şi a apelat la cei ce cheamă duhurile morţilor şi la descântători. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu-L. A luat chipul idolului pe care îl făcuse şi l-a pus în Casa lui Dumnezeu, despre care Dumnezeu îi spusese lui David şi lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta şi în Ierusalim, pe care l-am ales dintre toate cetăţile seminţiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. Nu voi mai lăsa piciorul lui Israel să se îndepărteze din ţara pe care le-am încredinţat-o strămoşilor voştri, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le-am poruncit prin Moise, toată Legea, poruncile şi hotărârile.“ Însă Manase i-a dus în rătăcire pe cei din Iuda şi pe locuitorii Ierusalimului, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate popoarele pe care le nimicise Domnul dinaintea israeliţilor.

10 Domnul i-a vorbit lui Manase şi poporului său, însă ei nu au luat aminte. 11 De aceea Domnul a adus împotriva lor pe conducătorii oştirii împăratului Asiriei, care l-au prins pe Manase în cursă, l-au ferecat cu lanţuri de bronz şi l-au dus în Babilon. 12 În strâmtorarea sa, el a stăruit înaintea Domnului, Dumnezeul său, şi s-a smerit mult înaintea Dumnezeului strămoşilor săi. 13 L-a rugat şi L-a implorat, iar El i-a ascultat cererea şi l-a întors la Ierusalim, în regatul său. Şi Manase a recunoscut că Domnul este Dumnezeu.

14 După aceea, el a construit un zid în afara Cetăţii lui David, care trecea prin valea de la apus de Ghihon, pe la Poarta Peştilor şi încercuia Ofelul – zidul era foarte înalt. A numit conducători de oştire pentru toate cetăţile fortificate din Iuda, 15 a îndepărtat zeii şi idolul din Casa Domnului, precum şi toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului şi în Ierusalim şi le-a aruncat în afara cetăţii. 16 A refăcut altarul Domnului şi a adus pe el jertfe de pace[p] şi de mulţumire. Apoi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeul lui Israel. 17 Poporul încă mai aducea jertfe pe înălţimi, dar numai Domnului, Dumnezeul lor.

18 Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său şi cuvintele văzătorilor care i-au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel[q], sunt scrise în „Cronicile regilor lui Israel“. 19 Rugăciunea lui, felul în care i-a răspuns Dumnezeu la rugăciune, toate păcatele şi greşelile sale, locurile unde a zidit înălţimi şi unde a ridicat aşere şi idoli ciopliţi înainte de a se smeri, sunt scrise în „Cronicile văzătorilor[r]“. 20 Manase s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în grădina palatului său. În locul lui a domnit fiul său Amon.

Domnia lui Amon peste Iuda

21 Amon era în vârstă de douăzeci şi doi de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de doi ani. 22 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, la fel cum făcuse tatăl său, Manase. Amon a jertfit şi a slujit tuturor idolilor făcuţi de tatăl său, Manase. 23 El însă nu s-a smerit înaintea Domnului, aşa cum se smerise tatăl său, Manase, astfel că Amon acesta şi-a mărit tot mai mult vina. 24 Slujitorii lui au uneltit împotriva lui şi l-au ucis în palat, 25 dar poporul ţării i-a omorât pe toţi aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul ţării l-a făcut rege pe fiul acestuia Iosia.

Domnia lui Iosia peste Iuda

34 Iosia era în vârstă de opt ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de treizeci şi unu de ani. El a făcut ce este drept înaintea Domnului şi a umblat în căile strămoşului său David, fără a se abate la dreapta sau la stânga. În al optulea an al domniei sale, pe când era încă tânăr, a început să-L caute pe Dumnezeul lui David, strămoşul său, pentru ca în al doisprezecelea an al domniei sale să înceapă să cureţe ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul de înălţimi, de aşere, de idoli ciopliţi şi de idoli turnaţi. Au dărâmat în prezenţa lui altarele baalilor şi au tăiat în bucăţi altarele pentru tămâiere care erau deasupra acestora; a sfărâmat aşerele, idolii ciopliţi şi idolii turnaţi, i-a făcut pulbere şi a presărat-o pe mormintele celor ce le aduseseră jertfe, iar oasele preoţilor lor le-a ars pe altarele lor. Astfel, Iosia a curăţit ţinutul lui Iuda şi Ierusalimul. În cetăţile lui Manase, Efraim, Simeon şi până în Neftali, precum şi în ruinele dimprejurul lor, a dărâmat altarele şi aşerele, a făcut pulbere idolii ciopliţi şi a tăiat în bucăţi toate altarele pentru tămâiere din tot ţinutul lui Israel. Apoi s-a întors la Ierusalim.

Restaurarea Casei Domnului

În al optsprezecelea an al domniei sale, tot ca să cureţe ţara şi Casa, Iosia l-a trimis pe Şafan, fiul lui Aţalia, pe Maaseia, conducătorul cetăţii, şi pe Ioah, fiul arhivarului Ioahaz, ca să restaureze Casa Domnului, Dumnezeul lui. Aceştia s-au dus la marele preot Hilchia şi i-au dat argintul care a fost adus la Casa lui Dumnezeu, cel care fusese adunat de leviţi, adică de paznicii porţii, de la cei din Manase şi Efraim, de la toată rămăşiţa lui Israel, de la toţi cei din Iuda şi Beniamin şi de la locuitorii Ierusalimului. 10 Ei au dat argintul celor ce supravegheau lucrarea la Casa Domnului, iar aceştia l-au dat lucrătorilor care lucrau în Casa Domnului, pentru repararea şi restaurarea Casei; 11 l-au dat tâmplarilor şi constructorilor ca să cumpere pietre cioplite, lemne pentru grinzi, precum şi pentru placarea clădirilor distruse de regii lui Iuda. 12 Oamenii îşi făceau cu credincioşie lucrarea. Peste ei au fost numiţi ca supraveghetori Iahat şi Obadia, leviţi dintre urmaşii lui Merari, precum şi Zaharia şi Meşulam, dintre chehatiţi. Toţi leviţii care erau pricepuţi să cânte la instrumente muzicale 13 vegheau asupra cărăuşilor şi îi supravegheau pe toţi cei ce făceau lucrarea, potrivit slujbelor lor, în timp ce alţi leviţi erau scribi, dregători şi portari.

Cartea Legii şi reforma religioasă

14 În timp ce scoteau argintul care fusese adus în Casa Domnului, preotul Hilchia a găsit Cartea Legii Domnului dată prin Moise. 15 Hilchia a luat cuvântul şi i-a zis scribului Şafan: „Am găsit Cartea Legii în Casa Domnului!“ Hilchia i-a dat Cartea lui Şafan. 16 Şafan a adus Cartea la rege şi i-a adus totodată şi următorul mesaj: „Slujitorii tăi fac tot ceea ce le-ai dat să facă. 17 Ei au strâns argintul care se afla în Casa Domnului şi l-au încredinţat celor ce supraveghează şi celor ce fac lucrarea.“ 18 Apoi scribul Şafan l-a înştiinţat pe rege, zicându-i: „Preotul Hilchia mi-a dat o Carte!“ Apoi a început să citească din ea înaintea regelui. 19 Când a auzit regele cuvintele Legii, şi-a sfâşiat hainele. 20 Şi regele le-a poruncit lui Hilchia, lui Ahikam, fiul lui Şafan, lui Abdon, fiul lui Mica[s], scribului Şafan şi lui Asaia, slujitorul regelui, astfel: 21 „Duceţi-vă şi întrebaţi-L pe Domnul pentru mine şi pentru rămăşiţa lui Israel şi a lui Iuda, în legătură cu ceea ce este scris în Cartea care a fost găsită! Căci mare este mânia Domnului care s-a revărsat asupra noastră, pentru că strămoşii noştri nu au păzit Cuvântul Domnului şi nu au împlinit tot ce este scris în Cartea aceasta.“

22 Hilchia şi oamenii regelui s-au dus la profetesa Hulda, soţia lui Şalum, fiul lui Tokhat[t], fiul lui Hasra[u], păzitorul veşmintelor, care locuia în Ierusalim, în cartierul cel nou[v] şi i-au spus toate acestea. 23 Ea le-a răspuns: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel; să spuneţi omului care v-a trimis la mine că 24 aşa vorbeşte Domnul: «Iată că voi aduce nenorocirea asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui, potrivit cu toate blestemele care sunt scrise în Cartea citită înaintea regelui lui Iuda. 25 Pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei, mâniindu-Mă prin toate faptele mâinilor lor, mânia Mea se va dezlănţui în locul acesta şi nu se va stinge!» 26 Totodată spuneţi-i regelui lui Iuda, care v-a trimis să-L întrebaţi pe Domnul, următoarele: «Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel, cu privire la cuvintele pe care le-ai auzit: 27 ‘Pentru că ţi s-a înmuiat inima şi te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu când ai auzit cuvintele Sale împotriva acestui loc şi împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, ţi-ai sfâşiat hainele şi ai plâns înaintea Mea, iată că şi Eu am auzit, zice Domnul! 28 De aceea te voi adăuga la strămoşii tăi şi vei fi aşezat în pace în mormântul tău, astfel că nu vei vedea toată nenorocirea pe care o voi aduce asupra acestui loc şi asupra locuitorilor lui!’»“ Ei i-au adus regelui răspunsul acesta. 29 Atunci regele i-a strâns pe toţi cei din sfatul bătrânilor lui Iuda şi ai Ierusalimului. 30 Apoi s-a dus la Casa Domnului împreună cu toţi bărbaţii lui Iuda, cu locuitorii Ierusalimului, cu preoţii şi cu leviţii, cu întreg poporul, de la mic la mare, şi a citit în auzul lor toate cuvintele Cărţii Legământului care a fost găsită în Casa Domnului. 31 Regele a stat în picioare lângă locul său şi a încheiat un legământ înaintea Domnului, hotărându-se să-L urmeze pe Domnul şi să păzească poruncile, mărturiile şi hotărârile Sale, din toată inima şi din tot sufletul lui, împlinind astfel cuvintele legământului, scrise în Cartea aceasta. 32 Apoi el i-a determinat să intre în legământ pe toţi cei ce se aflau la Ierusalim şi în Beniamin. Şi astfel locuitorii Ierusalimului au urmat legământul lui Dumnezeu, Dumnezeul strămoşilor lor. 33 Regele Iosia a îndepărtat toate urâciunile din toate teritoriile locuite de israeliţi şi i-a determinat pe toţi cei ce se aflau în Israel să slujească Domnului, Dumnezeul lor. Cât timp a trăit Iosia, israeliţii nu s-au îndepărtat de Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor.

Celebrarea Paştelui

35 Iosia a ţinut Paştele Domnului la Ierusalim. Oamenii au adus jertfa de Paşte în a paisprezecea zi a lunii întâi. El a pus preoţii la slujbele lor şi i-a încurajat în ce priveşte slujba Casei Domnului. El le-a zis leviţilor, care dădeau învăţătură întregului Israel şi care erau puşi deoparte pentru Domnul, următoarele:

„Puneţi Chivotul cel sfânt în Casa zidită de Solomon, fiul lui David, regele lui Israel! Nu mai trebuie să-l purtaţi pe umeri! Acum, slujiţi Domnului, Dumnezeul vostru, şi poporului Său, Israel. Aşezaţi-vă potrivit familiilor voastre şi potrivit cetelor voastre, după cum a scris David, regele lui Israel, şi după cum a scris fiul său Solomon. Ocupaţi-vă locurile în Lăcaş, câte o parte a familiei leviţilor pentru fiecare ceată a clanurilor fraţilor voştri, cei din popor. Aduceţi jertfa de Paşte, sfinţiţi-vă şi pregătiţi jertfele pentru fraţii voştri, împlinind Cuvântul Domnului dat prin Moise.“

Iosia le-a dăruit celor din popor, tuturor celor prezenţi, miei şi iezi din turme, toţi pentru Paşte, în număr de treizeci de mii, precum şi trei mii de viţei. Toate acestea erau din averea regelui. Căpeteniile regelui au oferit şi ei de bunăvoie daruri poporului, preoţilor şi leviţilor. Hilchia, Zaharia şi Iehiel, conducătorii Casei lui Dumnezeu, le-au dat preoţilor o mie şase sute de miei pentru Paşte şi trei sute de viţei. Conania şi rudele sale, Şemaia şi Netanel, precum şi Haşabia, Ieiel şi Iozabad, căpetenii ale leviţilor, le-au dăruit leviţilor cinci mii de miei pentru Paşte şi cinci sute de vite. 10 Slujba a fost pregătită, preoţii şi-au ocupat locurile, iar leviţii s-au aşezat în cete, după cum poruncise regele.

11 Apoi au adus jertfa de Paşte. Preoţii au stropit sângele, luându-l de la leviţii care jupuiseră animalele. 12 Au pus deoparte arderile de tot ca să poată fi oferite Domnului de către cei din popor, potrivit familiilor lor, după cum este scris în Cartea lui Moise. Tot aşa au făcut şi cu vitele. 13 Au fript jertfa de Paşte la foc, după rânduială, iar celelalte jertfe sfinte le-au fiert în oale, cazane şi cratiţe şi le-au împărţit în grabă întregului popor. 14 După aceea, leviţii au pregătit ce era pentru ei şi pentru preoţi – căci preoţii, urmaşii lui Aaron, aduseseră arderile de tot şi grăsimile până seara, astfel că leviţii au trebuit să facă pregătiri de Paşte atât pentru ei, cât şi pentru preoţi, urmaşii lui Aaron. 15 Cântăreţii, urmaşii lui Asaf, erau la locul lor, aşa cum poruncise David, Asaf, Heman şi Iedutun, văzătorul regelui, iar portarii erau la fiecare poartă. Ei nu au trebuit să-şi întrerupă slujba, deoarece leviţii, rudele lor, au pregătit jertfa de Paşte pentru ei. 16 Astfel a fost pregătită în ziua aceea întreaga slujbă a Domnului, ca să se poată sărbători Paştele şi să se poată aduce arderile de tot pe altarul Domnului, după porunca regelui Iosia. 17 Israeliţii aflaţi atunci la Ierusalim au celebrat Paştele şi Sărbătoarea Azimelor timp de şapte zile. 18 Paşte ca acesta nu se mai sărbătorise în Israel din perioada profetului Samuel. Nici un rege al lui Israel nu a mai ţinut un Paşte ca cel ţinut de Iosia împreună cu preoţii, cu leviţii, cu toţi cei din Iuda şi cu cei din Israel care se aflau acolo alături de locuitorii Ierusalimului. 19 Paştele acesta a fost sărbătorit în al optsprezecelea an al domniei lui Iosia.

Împrejurările morţii lui Iosia

20 După toate acestea, când Iosia pusese deja în ordine Casa, Neco[w], monarhul Egiptului, a înaintat pentru luptă la Carchemiş, pe Eufrat. Iosia i-a ieşit împotrivă. 21 Neco i-a trimis soli cu mesajul: „Ce am eu de-a face cu tine, rege al lui Iuda? Nu împotriva ta vin astăzi, ci împotriva unei Case cu care sunt în război, iar Dumnezeu mi-a spus să mă grăbesc. Nu te împotrivi lui Dumnezeu, Care este cu mine, ca să nu te nimicească!“ 22 Dar Iosia nu s-a întors, ci s-a deghizat ca să înceapă lupta împotriva acestuia. El nu a ascultat cuvintele lui Neco, care veneau de la Dumnezeu, astfel că s-a dus să lupte în câmpia Meghido. 23 Arcaşii l-au lovit pe regele Iosia, şi prin urmare, regele le-a zis slujitorilor săi: „Luaţi-mă, căci sunt grav rănit!“ 24 Slujtorii lui l-au luat din carul de luptă, l-au pus într-un alt car al lui şi l-au adus la Ierusalim, unde a şi murit. L-au înmormântat în mormântul părinţilor lui şi tot poporul din Iuda şi din Ierusalim l-a bocit pe Iosia. 25 Ieremia a compus un cântec de jale pentru Iosia şi, până în ziua de azi, toţi cântăreţii şi cântăreţele amintesc de Iosia în cântecele lor de jale. Ele au ajuns un obicei în Israel şi s-au păstrat scrise în „Cântecele de jale“.

26 Celelalte fapte ale lui Iosia, dovezile sale de credincioşie, făcute după cum scrie în Legea Domnului, 27 precum şi isprăvile lui sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“.

36 Apoi poporul ţării l-a luat pe Iehoahaz, fiul lui Iosia, şi l-a făcut rege în locul tatălui său, la Ierusalim.

Domnia lui Ioahaz peste Iuda

Iehoahaz[x] era în vârstă de douăzeci şi trei de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni. Monarhul Egiptului l-a detronat la Ierusalim şi a pus peste ţară un tribut de o sută de talanţi[y] de argint şi un talant[z] de aur. Monarhul Egiptului l-a pus rege peste Iuda şi Ierusalim, pe Eliachim, fratele lui Iehoahaz, şi i-a schimbat numele în Iehoiachim. Iar pe fratele său, Iehoahaz, Neco l-a luat şi l-a dus în Egipt.

Domnia lui Iehoiachim peste Iuda

Iehoiachim era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său. Împotriva lui a pornit la război Nebucadneţar[aa], împăratul Babilonului. Acesta l-a legat cu lanţuri de bronz ca să-l ducă în Babilon. Nebucadneţar a dus în Babilon şi din vasele Casei Domnului şi le-a pus în palatul[ab] său din Babilon. Celelalte fapte ale lui Iehoiachim, toate urâciunile pe care le-a săvârşit şi ceea ce a fost găsit împotriva lui, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. În locul lui a domnit fiul său Iehoiachin.

Domnia lui Iehoiachin peste Iuda

Iehoiachin era în vârstă de optsprezece[ac] ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de trei luni şi zece zile. El a făcut ce este rău înaintea Domnului. 10 În anul următor, împăratul Nebucadneţar a trimis să-l aducă la Babilon împreună cu obiectele scumpe ale Casei Domnului, iar în locul lui l-a pus rege peste Iuda şi peste Ierusalim pe unchiul[ad] său, Zedechia.

Domnia lui Zedechia peste Iuda

11 Zedechia era în vârstă de douăzeci şi unu de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de unsprezece ani. 12 El a făcut ce este rău înaintea Domnului, Dumnezeul său, şi nu s-a smerit înaintea profetului Ieremia care vorbea din partea Domnului. 13 S-a răzvrătit chiar împotriva împăratului Nebucadneţar care-l pusese să jure pe Dumnezeu. S-a încăpăţânat şi şi-a împietrit inima ca să nu se întoarcă la Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14 Toate căpeteniile preoţilor, precum şi poporul şi-au înmulţit şi ei nelegiuirile, luându-se după toate obiceiurile idolatre ale neamurilor şi au pângărit Casa Domnului, pe care El o sfinţise la Ierusalim. 15 Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Şi-a trimis tot timpul mesagerii la ei, i-a trimis pentru că Îi era milă de poporul Lui şi de Lăcaşul Său. 16 Ei însă i-au luat în derâdere pe mesagerii lui Dumnezeu, I-au dispreţuit cuvintele şi I-au batjocorit profeţii, până când mânia Domnului faţă de poporul Său a ajuns fără leac.

Căderea Ierusalimului

17 Domnul l-a ridicat împotriva lor pe împăratul caldeenilor[ae]. El le-a ucis tinerii cu sabia chiar în Lăcaşul lor. Nu a avut milă nici de feciori, nici de fecioare, nici de bătrâni, nici de gârbovi. Domnul i-a dat pe toţi în mâna sa. 18 Toate vasele Casei lui Dumnezeu, mari şi mici, tezaurul Casei Domnului, bogăţiile regelui şi ale căpeteniilor sale, pe toate le-a dus în Babilon. 19 Au dat foc Casei lui Dumnezeu, au dărâmat zidul Ierusalimului, au dat foc tuturor palatelor şi au distrus toate vasele preţioase. 20 Pe cei ce au scăpat de sabie, i-a dus în captivitate la Babilon, iar aceştia au devenit sclavii lui şi ai fiilor lui, până când a ajuns la putere împărăţia Persiei, 21 adică până când ţara s-a bucurat de Sabatele ei, împlinindu-se astfel Cuvântul Domnului spus prin Ieremia. Tot timpul cât a rămas pustiită, ţara s-a odihnit până când s-au împlinit şaptezeci de ani.

Edictul de repatriere a evreilor

22 În primul an al domniei lui Cirus[af], împăratul Persiei, ca să se împlinească Cuvântul Domnului spus prin Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul Persiei, şi acesta a pus să se vestească prin viu grai şi prin scrisori în toată împărăţia sa următoarele:

23 „Aşa vorbeşte Cirus, împăratul Persiei: «Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care mi-a dat toate regatele pământului, m-a numit să-I zidesc o Casă la Ierusalim, în Iuda. Cine dintre voi este din poporul Lui? Domnul, Dumnezeul lui, să fie cu el! Lăsaţi-l să plece!»“

Footnotes

  1. 2 Cronici 29:16 Vezi nota de la 3:17
  2. 2 Cronici 29:16 Vezi nota de la 15:16
  3. 2 Cronici 29:35 Vezi nota de la 7:7
  4. 2 Cronici 30:6 Lit.: alergătorii; şi în v. 10
  5. 2 Cronici 30:14 Vezi nota de la 15:16
  6. 2 Cronici 31:2 Vezi nota de la 7:7
  7. 2 Cronici 31:16 Cel mai probabil treizeci, cf. 1 Cron. 23:3
  8. 2 Cronici 32:1 Împărat al Asiriei (705-681 î.Cr.)
  9. 2 Cronici 32:4 Vezi nota de la 15:16
  10. 2 Cronici 32:4 TM; LXX, Siriacă: împăratul
  11. 2 Cronici 32:5 Milo înseamnă Plin şi se referă, probabil, la un sistem de terase artificiale umplute cu stânci şi susţinute de ziduri
  12. 2 Cronici 32:18 Sau: ebraică
  13. 2 Cronici 32:22 TM; LXX, VUL: le-a dat linişte
  14. 2 Cronici 33:6 Sau: şi-a sacrificat
  15. 2 Cronici 33:6 Sau: cu divinaţia, cercetarea, prin tot felul de semne, a lucrurilor ascunse şi a viitorului
  16. 2 Cronici 33:16 Vezi nota de la 7:7
  17. 2 Cronici 33:18 Adică lui Iuda; în multe locuri din 2 Cron.
  18. 2 Cronici 33:19 Un mss TM, LXX; cele mai multe mss TM: Cronicile lui Hozai
  19. 2 Cronici 34:20 Numit şi Acbor, fiul lui Micaia
  20. 2 Cronici 34:22 Numit şi Tikva
  21. 2 Cronici 34:22 Numit şi Harhas
  22. 2 Cronici 34:22 Sau: al doilea cartier, posibil o zonă a oraşului unde locuiau cei mai înstăriţi
  23. 2 Cronici 35:20 Neco sau Nekau II (610-595 î.Cr.), al doilea faraon al Dinastiei XXVI
  24. 2 Cronici 36:2 TM: Ioahaz, o variantă a lui Iehoahaz; şi în v. 4
  25. 2 Cronici 36:3 Aproximativ 3 t
  26. 2 Cronici 36:3 Aproximativ 30 kg
  27. 2 Cronici 36:6 Nebucadneţar (Nabucodonosor, cf. LXX, VUL) (604-561 î.Cr.)
  28. 2 Cronici 36:7 Sau: templul
  29. 2 Cronici 36:9 Un mss TM, câteva mss LXX, Siriacă (vezi şi 2 Regi 24:8); cele mai multe mss TM: opt
  30. 2 Cronici 36:10 Cf. 2 Regi 24:17; Ebr.: fratele, termen care se referă de multe ori la o rudă apropiată
  31. 2 Cronici 36:17 Sau: babilonienilor
  32. 2 Cronici 36:22 Cirus II cel Mare (559-530 î.Cr.); se referă la anul 539 î.Cr., primul an după cucerirea Babilonului