2 Samuel 7

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

David doreşte să zidească o casă lui Dumnezeu

7 Când^(A) a locuit împăratul în casa lui şi când i-a dat odihnă Domnul, după ce l-a izbăvit de toţi vrăjmaşii care-l înconjurau, ² a zis prorocului Natan: „Iată! Eu locuiesc într-o casă^(B) de cedru, şi^(C) chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un^(D) cort.” ³ Natan a răspuns împăratului: „Du-te şi fă tot ce ai în inimă^(E), căci Domnul este cu tine.” ⁴ În noaptea următoare, Cuvântul Domnului a vorbit lui Natan: ⁵ „Du-te şi spune robului meu David: ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Oare tu Îmi vei^(F) zidi o casă ca să locuiesc în ea? ⁶ Dar Eu n-am locuit într-o casă din^(G) ziua când am scos pe copiii lui Israel din Egipt până în ziua aceasta, ci am călătorit într-un cort^(H) drept locuinţă. ⁷ Pretutindeni pe unde am mers^(I) cu toţi copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din seminţiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască^(J) pe poporul Meu, Israel, zicând: Pentru ce nu-Mi zidiţi o casă de cedru?»’ ⁸ Acum să spui robului Meu David: ‘Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: «Te-am luat^(K) de la păşune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel; ⁹ am fost^(L) cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii^(M) tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare^(N), ca numele celor mari de pe pământ; ¹⁰ am dat un loc poporului Meu, lui Israel, şi l-am sădit^(O) ca să locuiască în el şi să nu mai fie tulburat, ca să nu-l mai apese cei răi^(P) ca mai înainte ¹¹ şi ca pe vremea când^(Q) pusesem judecători peste poporul Meu, Israel. Ţi-am dat odihnă^(R) izbăvindu-te de toţi vrăjmaşii tăi. Şi Domnul îţi vesteşte că-ţi^(S) va zidi o casă. ¹² Când^(T) ţi se vor împlini zilele şi vei fi culcat^(U) cu părinţii tăi, Eu îţi voi ridica^(V) un urmaş după tine, care va ieşi din trupul tău, şi-i voi întări împărăţia. ¹³ El^(W) va zidi Numelui Meu o casă şi voi^(X) întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui. ¹⁴ Eu^(Y) îi voi fi Tată şi el Îmi va fi fiu. Dacă va face răul^(Z), îl voi pedepsi cu o nuia omenească şi cu lovituri omeneşti; ¹⁵ dar harul Meu nu se va depărta de la el, cum^(AA) l-am depărtat de la Saul, pe care l-am îndepărtat dinaintea ta. ¹⁶ Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui^(AB) veşnic înaintea Mea şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie».’ ”

Rugăciunea lui David

¹⁷ Natan a spus lui David toate aceste cuvinte şi toată vedenia aceasta. ¹⁸ Şi împăratul David s-a dus şi s-a înfăţişat înaintea Domnului şi a zis: „Cine^(AC) sunt eu, Doamne, Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt? ¹⁹ Şi încă atât este puţin înaintea Ta, Doamne, Dumnezeule! Tu vorbeşti despre^(AD) casa robului Tău şi în viitor. Şi binevoieşti să înveţi^(AE) pe un om cu privire la aceste lucruri, Doamne, Dumnezeule! ²⁰ Ce Ţi-ar putea spune David mai mult? Tu cunoşti^(AF) pe robul Tău, Doamne, Dumnezeule! ²¹ După cuvântul Tău şi după inima Ta, Tu ai făcut toate aceste lucruri mari, ca să le descoperi robului Tău! ²² Ce mare^(AG) eşti Tu, Doamne, Dumnezeule! Căci nimeni^(AH) nu este ca Tine şi nu este alt Dumnezeu afară de Tine, după tot ce am auzit cu urechile noastre. ²³ Este oare pe pământ un singur neam^(AI) care să fie ca poporul Tău, ca Israel, pe care a venit să-l răscumpere Dumnezeu, ca să facă din el poporul Lui, ca să-Şi facă un Nume şi ca să facă pentru el, pentru ţara Ta, minuni şi semne, izgonind dinaintea poporului^(AJ) Tău, pe care l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe dumnezeii lor? ²⁴ Tu ai întărit^(AK) pe poporul Tău, Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie, şi Tu^(AL), Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui. ²⁵ Acum, Doamne, Dumnezeule, fă să rămână în veci cuvântul pe care l-ai rostit asupra robului Tău şi asupra casei lui şi lucrează după cuvântul Tău. ²⁶ Slăvit să fie Numele Tău pe vecie şi să se zică: ‘Domnul oştirilor este Dumnezeul lui Israel. Şi casa robului Tău David să rămână înaintea Ta!’ ²⁷ Căci Tu Însuţi, Doamne al oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tău zicând: ‘Eu îţi voi întemeia o casă!’ De aceea a îndrăznit robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Acum, Doamne, Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeu şi cuvintele^(AM) Tale sunt adevăr şi Tu ai vestit harul acesta robului Tău. ²⁹ Binecuvântează dar casa robului Tău, ca să dăinuiască pe vecie înaintea Ta! Căci Tu, Doamne, Dumnezeule, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, casa robului Tău va fi binecuvântată pe^(AN) vecie”.