A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor:

– Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.

– Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.

– Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele.

Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile.

Read full chapter