Font Size
2 Samuel 11
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
2 Samuel 11
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014
Păcătuirea lui David cu Bat-Şeba şi Urie
11 În anul următor, pe vremea când porneau împăraţii la război, David a trimis(A) pe Ioab, cu slujitorii lui şi tot Israelul să pustiască ţara lui Amon şi să împresoare Raba. Dar David a rămas la Ierusalim. 2 Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi, pe când se plimba(B) pe acoperişul casei împărăteşti, a zărit(C) de acolo o femeie care se scălda şi care era foarte frumoasă la chip. 3 David a întrebat cine este femeia aceasta şi i-au spus: „Este Bat-Şeba, fata lui Eliam, nevasta lui Urie(D), Hetitul.” 4 Şi David a trimis nişte oameni s-o aducă. Ea a venit la el, şi el s-a culcat(E) cu ea. După ce s-a curăţit(F) de necurăţia ei, ea s-a întors acasă. 5 Femeia a rămas însărcinată şi a trimis vorbă lui David zicând: „Sunt însărcinată.” 6 Atunci, David a trimis următoarea poruncă lui Ioab: „Trimite-mi pe Urie, Hetitul.” Şi Ioab a trimis pe Urie la David. 7 Urie a venit la David, care l-a întrebat despre starea lui Ioab, despre starea poporului şi despre mersul războiului. 8 Apoi David a zis lui Urie: „Pogoară-te acasă şi spală-ţi(G) picioarele.” Urie a ieşit din casa împărătească şi a fost urmat de un dar din partea împăratului. 9 Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărăteşti, cu toţi slujitorii stăpânului său, şi nu s-a pogorât acasă la el. 10 Au dat de ştire lui David despre aceasta şi i-au spus: „Urie nu s-a pogorât la el acasă.” Şi David a zis lui Urie: „Nu vii tu oare din călătorie? Pentru ce nu te-ai pogorât acasă?” 11 Urie a răspuns lui David: „Chivotul(H) şi Israel, şi Iuda locuiesc în corturi, domnul(I) meu Ioab şi slujitorii domnului meu sunt tăbărâţi în câmp, şi eu să intru în casă să mănânc şi să beau şi să mă culc cu nevastă-mea?! Viu eşti tu şi viu este sufletul tău că nu voi face lucrul acesta.” 12 David a zis lui Urie: „Mai rămâi şi astăzi aici, şi mâine îţi voi da drumul.” Şi Urie a rămas la Ierusalim în ziua aceea şi a doua zi. 13 David l-a poftit să mănânce şi să bea cu el şi l-a îmbătat(J); şi seara Urie a ieşit şi s-a culcat cu slujitorii(K) stăpânului său, dar nu s-a pogorât acasă. 14 A doua zi dimineaţa, David a scris(L) o scrisoare lui Ioab şi a trimis-o prin Urie. 15 În scrisoarea aceasta scria: „Puneţi pe Urie în locul cel mai greu al luptei şi trageţi-vă înapoi de la el, ca să fie lovit(M) şi să moară.” 16 Ioab, împresurând cetatea, a pus pe Urie în locul pe care-l ştia apărat de ostaşi viteji. 17 Oamenii din cetate au făcut o ieşire şi s-au bătut împotriva lui Ioab; au căzut mulţi din popor, din slujitorii lui David şi a fost ucis şi Urie, Hetitul. 18 Ioab a trimis un sol să istorisească lui David tot ce se petrecuse în luptă. 19 Şi a dat solului următoarea poruncă: „Când vei isprăvi de istorisit împăratului toate amănuntele luptei, 20 poate că se va mânia şi va zice: ‘Pentru ce v-aţi apropiat de cetate să luptaţi împotriva ei? Nu ştiaţi că se aruncă săgeţi din vârful zidului? 21 Cine a omorât pe Abimelec(N), fiul lui Ierubeşet(O)? Nu o femeie, care a aruncat peste el din vârful zidului o piatră de moară, şi n-a murit el la Tebeţ? Pentru ce v-aţi apropiat de zid?’ Atunci să-i spui: ‘A murit şi robul tău Urie, Hetitul.’ ” 22 Solul a plecat şi, la sosire, a istorisit lui David tot ce-i poruncise Ioab. 23 Solul a zis lui David: „Oamenii aceia au fost mai tari decât noi; făcuseră o ieşire împotriva noastră în câmp, şi i-am dat înapoi, până la intrarea porţii, 24 dar arcaşii au tras de pe vârful zidului asupra slujitorilor tăi, şi mulţi din slujitorii împăratului au fost ucişi şi a murit şi robul tău Urie, Hetitul.” 25 David a zis solului: „Iată ce să spui lui Ioab: ‘Nu te munci pentru întâmplarea aceasta, căci sabia doboară când pe unul, când pe altul; bate cetatea cu putere, dărâm-o.’ Şi tu, îmbărbătează-l!” 26 Nevasta lui Urie a aflat că bărbatul ei murise şi a plâns pe bărbatul ei. 27 După ce au trecut zilele de jale, David a trimis s-o ia şi a primit-o în casa lui. Ea i-a fost nevastă(P) şi i-a născut un fiu. Fapta lui David n-a plăcut Domnului.
2 Samuele 11
Conferenza Episcopale Italiana
2 Samuele 11
Conferenza Episcopale Italiana
Seconda campagna ammonita. Il peccato di Davide
11 L'anno dopo, al tempo in cui i re sogliono andare in guerra, Davide mandò Ioab con i suoi servitori e con tutto Israele a devastare il paese degli Ammoniti; posero l'assedio a Rabbà mentre Davide rimaneva a Gerusalemme. 2 Un tardo pomeriggio Davide, alzatosi dal letto, si mise a passeggiare sulla terrazza della reggia. Dall'alto di quella terrazza egli vide una donna che faceva il bagno: la donna era molto bella di aspetto. 3 Davide mandò a informarsi chi fosse la donna. Gli fu detto: «E' Betsabea figlia di Eliàm, moglie di Uria l'Hittita». 4 Allora Davide mandò messaggeri a prenderla. Essa andò da lui ed egli giacque con lei, che si era appena purificata dalla immondezza. Poi essa tornò a casa.
5 La donna concepì e fece sapere a Davide: «Sono incinta». 6 Allora Davide mandò a dire a Ioab: «Mandami Uria l'Hittita». Ioab mandò Uria da Davide. 7 Arrivato Uria, Davide gli chiese come stessero Ioab e la truppa e come andasse la guerra. 8 Poi Davide disse a Uria: «Scendi a casa tua e làvati i piedi». Uria uscì dalla reggia e gli fu mandata dietro una portata della tavola del re. 9 Ma Uria dormì alla porta della reggia con tutti i servi del suo signore e non scese a casa sua. 10 La cosa fu riferita a Davide e gli fu detto: «Uria non è sceso a casa sua». Allora Davide disse a Uria: «Non vieni forse da un viaggio? Perché dunque non sei sceso a casa tua?». 11 Uria rispose a Davide: «L'arca, Israele e Giuda abitano sotto le tende, Ioab mio signore e la sua gente sono accampati in aperta campagna e io dovrei entrare in casa mia per mangiare e bere e per dormire con mia moglie? Per la tua vita e per la vita della tua anima, io non farò tal cosa!». 12 Davide disse ad Uria: «Rimani qui anche oggi e domani ti lascerò partire». Così Uria rimase a Gerusalemme quel giorno e il seguente. 13 Davide lo invitò a mangiare e a bere con sé e lo fece ubriacare; la sera Uria uscì per andarsene a dormire sul suo giaciglio con i servi del suo signore e non scese a casa sua.
14 La mattina dopo, Davide scrisse una lettera a Ioab e gliela mandò per mano di Uria. 15 Nella lettera aveva scritto così: «Ponete Uria in prima fila, dove più ferve la mischia; poi ritiratevi da lui perché resti colpito e muoia». 16 Allora Ioab, che assediava la città, pose Uria nel luogo dove sapeva che il nemico aveva uomini valorosi. 17 Gli uomini della città fecero una sortita e attaccarono Ioab; parecchi della truppa e fra gli ufficiali di Davide caddero, e perì anche Uria l'Hittita.
18 Ioab inviò un messaggero a Davide per fargli sapere tutte le cose che erano avvenute nella battaglia 19 e diede al messaggero quest'ordine: «Quando avrai finito di raccontare al re quanto è successo nella battaglia, 20 se il re andasse in collera e ti dicesse: Perché vi siete avvicinati così alla città per dar battaglia? Non sapevate che avrebbero tirato dall'alto delle mura? 21 Chi ha ucciso Abimelech figlio di Ierub-Bàal? Non fu forse una donna che gli gettò addosso un pezzo di macina dalle mura, così che egli morì a Tebez? Perché vi siete avvicinati così alle mura? tu digli allora: Anche il tuo servo Uria l'Hittita è morto». 22 Il messaggero dunque partì e, quando fu arrivato, riferì a Davide quanto Ioab lo aveva incaricato di dire. Davide andò in collera contro Ioab e disse al messaggero: «Perché vi siete avvicinati così alla città per dare battaglia? Non sapevate che avrebbero tirato dall'alto delle mura? Chi ha ucciso Abimelech, figlio di Ierub-Bàal? Non fu forse una donna che gli gettò addosso un pezzo di macina dalle mura, così che egli morì a Tebez? Perché vi siete avvicinati così alle mura?». 23 Il messaggero rispose a Davide: «Perché i nemici avevano avuto vantaggio su di noi e avevano fatto una sortita contro di noi nella campagna; ma noi fummo loro addosso fino alla porta della città; 24 allora gli arcieri tirarono sulla tua gente dall'alto delle mura e parecchi della gente del re perirono. Anche il tuo servo Uria l'Hittita è morto». 25 Allora Davide disse al messaggero: «Riferirai a Ioab: Non ti affligga questa cosa, perché la spada divora or qua or là; rinforza l'attacco contro la città e distruggila. E tu stesso fagli coraggio».
26 La moglie di Uria, saputo che Uria suo marito era morto, fece il lamento per il suo signore. 27 Passati i giorni del lutto, Davide la mandò a prendere e l'accolse nella sua casa. Essa diventò sua moglie e gli partorì un figlio. Ma ciò che Davide aveva fatto era male agli occhi del Signore.
2 Samuel 11
Revised Standard Version Catholic Edition
2 Samuel 11
Revised Standard Version Catholic Edition
David Commits Adultery with Bathsheba
11 [a]In the spring of the year, the time when kings go forth to battle, David sent Jo′ab, and his servants with him, and all Israel; and they ravaged the Ammonites, and besieged Rabbah. But David remained at Jerusalem.
2 It happened, late one afternoon, when David arose from his couch and was walking upon the roof of the king’s house, that he saw from the roof a woman bathing; and the woman was very beautiful. 3 And David sent and inquired about the woman. And one said, “Is not this Bathshe′ba, the daughter of Eli′am, the wife of Uri′ah the Hittite?” 4 So David sent messengers, and took her; and she came to him, and he lay with her. (Now she was purifying herself from her uncleanness.) Then she returned to her house. 5 And the woman conceived; and she sent and told David, “I am with child.”
6 So David sent word to Jo′ab, “Send me Uri′ah the Hittite.” And Jo′ab sent Uri′ah to David. 7 When Uri′ah came to him, David asked how Jo′ab was doing, and how the people fared, and how the war prospered. 8 Then David said to Uri′ah, “Go down to your house, and wash your feet.” And Uri′ah went out of the king’s house, and there followed him a present from the king. 9 But Uri′ah slept at the door of the king’s house with all the servants of his lord, and did not go down to his house. 10 When they told David, “Uri′ah did not go down to his house,” David said to Uri′ah, “Have you not come from a journey? Why did you not go down to your house?” 11 Uri′ah said to David, “The ark and Israel and Judah dwell in booths; and my lord Jo′ab and the servants of my lord are camping in the open field; shall I then go to my house, to eat and to drink, and to lie with my wife?[b] As you live, and as your soul lives, I will not do this thing.” 12 Then David said to Uri′ah, “Remain here today also, and tomorrow I will let you depart.” So Uri′ah remained in Jerusalem that day, and the next. 13 And David invited him, and he ate in his presence and drank, so that he made him drunk; and in the evening he went out to lie on his couch with the servants of his lord, but he did not go down to his house.
David Has Uriah Killed
14 In the morning David wrote a letter to Jo′ab, and sent it by the hand of Uri′ah. 15 In the letter he wrote, “Set Uri′ah in the forefront of the hardest fighting, and then draw back from him, that he may be struck down, and die.” 16 And as Jo′ab was besieging the city, he assigned Uri′ah to the place where he knew there were valiant men. 17 And the men of the city came out and fought with Jo′ab; and some of the servants of David among the people fell. Uri′ah the Hittite was slain also. 18 Then Jo′ab sent and told David all the news about the fighting; 19 and he instructed the messenger, “When you have finished telling all the news about the fighting to the king, 20 then, if the king’s anger rises, and if he says to you, ‘Why did you go so near the city to fight? Did you not know that they would shoot from the wall? 21 Who killed Abim′elech the son of Jerub′besheth? Did not a woman cast an upper millstone upon him from the wall, so that he died at Thebez? Why did you go so near the wall?’ then you shall say, ‘Your servant Uri′ah the Hittite is dead also.’”
22 So the messenger went, and came and told David all that Jo′ab had sent him to tell. 23 The messenger said to David, “The men gained an advantage over us, and came out against us in the field; but we drove them back to the entrance of the gate. 24 Then the archers shot at your servants from the wall; some of the king’s servants are dead; and your servant Uri′ah the Hittite is dead also.” 25 David said to the messenger, “Thus shall you say to Jo′ab, ‘Do not let this matter trouble you, for the sword devours now one and now another; strengthen your attack upon the city, and overthrow it.’ And encourage him.”
26 When the wife of Uri′ah heard that Uri′ah her husband was dead, she made lamentation for her husband. 27 And when the mourning was over, David sent and brought her to his house, and she became his wife, and bore him a son. But the thing that David had done displeased the Lord.
Footnotes
- 11.1 The story of David’s double crime shows how he, too, unlike other contemporary monarchs, was under the divine law, not above it, and how God draws good from evil, since it was Bathsheba’s son who would succeed David.
- 11.11 It was a religious law that soldiers should remain continent in time of war; cf. 1 Sam 21.4-5.
2 Samuel 11
New International Version
2 Samuel 11
New International Version
David and Bathsheba
11 In the spring,(A) at the time when kings go off to war, David sent Joab(B) out with the king’s men and the whole Israelite army.(C) They destroyed the Ammonites and besieged Rabbah.(D) But David remained in Jerusalem.
2 One evening David got up from his bed and walked around on the roof(E) of the palace. From the roof he saw(F) a woman bathing. The woman was very beautiful, 3 and David sent someone to find out about her. The man said, “She is Bathsheba,(G) the daughter of Eliam(H) and the wife of Uriah(I) the Hittite.” 4 Then David sent messengers to get her.(J) She came to him, and he slept(K) with her. (Now she was purifying herself from her monthly uncleanness.)(L) Then she went back home. 5 The woman conceived and sent word to David, saying, “I am pregnant.”
6 So David sent this word to Joab: “Send me Uriah(M) the Hittite.” And Joab sent him to David. 7 When Uriah came to him, David asked him how Joab was, how the soldiers were and how the war was going. 8 Then David said to Uriah, “Go down to your house and wash your feet.”(N) So Uriah left the palace, and a gift from the king was sent after him. 9 But Uriah slept at the entrance to the palace with all his master’s servants and did not go down to his house.
10 David was told, “Uriah did not go home.” So he asked Uriah, “Haven’t you just come from a military campaign? Why didn’t you go home?”
11 Uriah said to David, “The ark(O) and Israel and Judah are staying in tents,[a] and my commander Joab and my lord’s men are camped in the open country. How could I go to my house to eat and drink and make love(P) to my wife? As surely as you live, I will not do such a thing!”
12 Then David said to him, “Stay here one more day, and tomorrow I will send you back.” So Uriah remained in Jerusalem that day and the next. 13 At David’s invitation, he ate and drank with him, and David made him drunk. But in the evening Uriah went out to sleep on his mat among his master’s servants; he did not go home.
14 In the morning David wrote a letter(Q) to Joab and sent it with Uriah. 15 In it he wrote, “Put Uriah out in front where the fighting is fiercest. Then withdraw from him so he will be struck down(R) and die.(S)”
16 So while Joab had the city under siege, he put Uriah at a place where he knew the strongest defenders were. 17 When the men of the city came out and fought against Joab, some of the men in David’s army fell; moreover, Uriah the Hittite died.
18 Joab sent David a full account of the battle. 19 He instructed the messenger: “When you have finished giving the king this account of the battle, 20 the king’s anger may flare up, and he may ask you, ‘Why did you get so close to the city to fight? Didn’t you know they would shoot arrows from the wall? 21 Who killed Abimelek(T) son of Jerub-Besheth[b]? Didn’t a woman drop an upper millstone on him from the wall,(U) so that he died in Thebez? Why did you get so close to the wall?’ If he asks you this, then say to him, ‘Moreover, your servant Uriah the Hittite is dead.’”
22 The messenger set out, and when he arrived he told David everything Joab had sent him to say. 23 The messenger said to David, “The men overpowered us and came out against us in the open, but we drove them back to the entrance of the city gate. 24 Then the archers shot arrows at your servants from the wall, and some of the king’s men died. Moreover, your servant Uriah the Hittite is dead.”
25 David told the messenger, “Say this to Joab: ‘Don’t let this upset you; the sword devours one as well as another. Press the attack against the city and destroy it.’ Say this to encourage Joab.”
26 When Uriah’s wife heard that her husband was dead, she mourned for him. 27 After the time of mourning(V) was over, David had her brought to his house, and she became his wife and bore him a son. But the thing David had done displeased(W) the Lord.
Footnotes
- 2 Samuel 11:11 Or staying at Sukkoth
- 2 Samuel 11:21 Also known as Jerub-Baal (that is, Gideon)
Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014 (RMNN) 
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.
Revised Standard Version Catholic Edition (RSVCE)
The Revised Standard Version of the Bible: Catholic Edition, copyright © 1965, 1966 the Division of Christian Education of the National Council of the Churches of Christ in the United States of America. Used by permission. All rights reserved.
New International Version (NIV) 
Holy Bible, New International Version®, NIV® Copyright ©1973, 1978, 1984, 2011 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.
NIV Reverse Interlinear Bible: English to Hebrew and English to Greek. Copyright © 2019 by Zondervan.